Ioan 1:3:” Toate lucrurile(în greacă panta care provine din pâs) au venit în existenţă prin (în greacă diá)el şi fără el n-a venit nimic în existenţă(în greacă gegonen care provine din gínomai ). Ceea ce a venit în existenţă .”
Unii trinitarieni încearcă să dovedească, folosindu-se de acest verset, că „cel care a devenit Isus ,Cuvântul în existența sa preumană, nu a fost creat de Tatăl său, deoarece „fără el (Cuvântul) n-a venit nimic în existență.” Trinitarienii consideră astfel că Isus este sursa creației întregi și că este etern, adică nu a avut început şi prin urmare nu poate fi creat.
Este corectă această interpretare că Isus este Creatorul și că el este coetern cu Tatăl?
Atât în Scripturile Ebraice cât și în cele Grecești, Iehova este identificat în calitate de „singur Creator”(Psalmul33:6;100:3; Isaia40:28;45:18; Ieremia 10:10-12; Amos 4:13; Faptele 4:24;14:15;17:24; Romani 1:19,20;Ef.3:9;). Isus Cristos a recunoscut că Iehova a fost Cel care i-a creat pe oameni (Matei 19:4;Marcu 10:6). Cu siguranță dacă Isus era Creatorul, ar fi menționat acest lucru în versetele din Matei 19:4 și Marcu 10:6!
Iehova este Creatorul deoarece toate lucrurile „există și au fost create”, datorită voinței sale (Rev.4:11). Iehova, Cel care a existat dintotdeauna, a fost singur înainte ca să existe ceva creat (Ps.90:1,2).
Iehova care are corp spiritual, a existat dintotdeauna (Ioan 4:24;2 Cor.3:17), dar nu și materia din care a fost făcut universul! Dacă aceasta ar fi existat dintotdeauna, nu ar fi potrivit să se folosească cuvântul „început”, în legătură cu lucrurile materiale (Gen 1:1;2:7,19).
Prima creatură a lui Iehova a fost fiul său „întâi născut ” (în greacă prototokos) din toată creația” (Coloseni 1:15).
Explicând acest verset lucrarea, The New Thayer’s Greek-English Lexicon , spune despre semnificația cuvântului prototokos: „Cristos este numit [prototokos pases ktiseos](partit[iv] gen[itiv]… la fel ca în Geneza 4:4;…Deuteronomul 7:17;…Exodul 22:29…”.
Din punct de vedere gramatical, expresia grecească „prototokos pases ktiseos”, „întâiul născut din toată creația „, ar putea însemna că ” de fapt Cristos stă la începutul creației, dar cu toate acestea este o ființă creată…Astfel „toată creația”ar fi întregul din care fiul face parte, în calitate de „întâi născut”,iar genitivul este partitiv („care exprimă ideea de parte dintr-un întreg sau întregul din care s-a luat o parte.”-Dex) sau apelativ.”-The Epistles of Paul to the Colossians and Philemon, An Introduction and Commentary, The Rev. H.M.Carson, Tyndale Press, 1st Edition, 1960, page 42.
Dar de ce putem fi siguri că „întâi născut „ nu are sens figurativ în Coloseni 1:15?
Trinitarienii încearcă să se folosească de Exodul 4:22 pentru a „dovedi” că „întâi născut” are un sens simbolic în Scripturi!
În Septuaginta apare în Exodul 4:22 expresia ” PRWTOTOKOS MOU ISRAHL”( „πρωτότοκος ἐγώ Ἰσραήλ”) care înseamnă „întâiul meu născut Israel” sau „Israel, este întâiul născut al( lui Iehova)”! Aceasta este o expresie posesivă, nu un genitiv partitiv. Israelul a venit în existență prin Iehova și asfel îi datorează existența sa lui Iehova (întâi născut are implicație temporală ), care în mod potrivit îl numește întâi născut cu sens simbolic sau în mod figurativ „fiu”. Acesta este un limbaj figurativ. Dar în Coloseni 1:15 nu este folosit un limbaj figurativ, ci literalmente se înțelege că Isus (Cuvântul în existența preumană) a fost literalmente „întâiul născut din toată creația.”
Expresia „întâiul născut din” apare potrivit cu Strong’s Exhaustive Concordance of the Bible, în 36 de locuri diferite :
Gen. 25:13; Ex. 6:14; 11:5(3); 12:29(3); 13:13; 13:15(3); 22:29; 34:20; Num. 3:13,40,46,50; 8:16,17; 18:15; Ios. 17:1; 1 Cron. 1:29; 2:3,13,25,27,50; 4:4; 5:1; 9:31; Neem. 10:36; Iov18:13; Ps. 135:8; Is. 14:30 și Col. 1:15.
Dacă examinăm aceste versete vedem că peste tot „întăiul născut”este unul din, aparține grupului sau persoanelor din care se spune că face parte și are început al existenței. De pildă, în Exod 11:5, întâiul născut al lui Faraon îi aparține lui faraon, face parte din familia faraonului.
Prin urmare Exodul 4:22 nu contrazice înțelegerea bazată pe argumente gramaticale solide și pe modul rațional în care este utilizat cuvântul întâi născut în Sfintele Scripturi! Singura concluzie logică la care ajungem examinând atent aceste ocurențe este că în Coloseni 1:15, expresia „întâi născut din toată creația”, ne spune că Isus face parte din creație, este o ființă creată și că are început. Dacă cineva încearcă să aducă Exodul 4:22 ca argument în contra dovezilor gramaticale și biblice prezentate, este fie ignorant, fie lipsit de onestitate (sau amândouă) și dovedește că nu are alte argumente în contra genitivului partitiv! Alți trinitarieni (de exemplu Goldsmith), recunosc că este folosit genitivul partitiv în Coloseni 1:15, dar afirmă că se face referire la nașterea pământească a fiului, atunci când era om și astfel era creatură!Dar obligatoriu, adoptând o astfel de interpretare, trebuie să accepte că „toată creația” este exclusiv omenirea.
A fost folosit omul Isus Cristos pentru a crea omenirea? Prin omul Isus Cristos ” au fost create toate celelalte lucruri din ceruri şi de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute”? Versetele din Geneza 1:26, Proverbele 8:22 și Ioan 1:3, dovedesc că în Coloseni 1:15 este vorba despre creatura spirituală, sau fiul lui Dumnezeu, numit în existența sa preumană Cuvântul, care după ce a fost creat, a fost folosit de Tatăl său în calitate de „meșter la lucru, zi de zi”(Proverbele 8:30), pentru a crea toate celelalte lucruri!
Astfel Cuvântul, sau fiul „întâi născut” al lui Iehova, este prima creatură din toate timpurile!
Dacă facem o comparație între Coloseni 1:18, Revelația 3:14, 1 Corinteni 15:22,23 și Geneza 49:3, Deuteronomul 21:17, din Septuaginta, înțelegem că „întâi născut din toată creația”, are sensul de prima creatură, care a fost adusă în existență, sau care are „început”(în greacă arche) al existenței sale. La fel cum „capul congregației” face parte din congregație și întâiul născut din morți, a fost mort, a facut parte dintre cei morți, în același fel și „întăiul născut din toată creația” , face parte din creație sau a fost creat.
Dar cum au putut să fie create „toate lucrurile”(în greacă ta panta) prin Cristos dacă el este o creatură?”
Uneori Biblia folosește cuvântul „tot”(în greacă pâs din care provine panta ) într-un mod care permite existența excepțiilor. De exemplu în 1 Corinteni 15:27 se spune că „Dumnezeu i-a supus „toate lucrurile(apare în greacă panta de 3 ori în acest verset) lui Cristos”, dar este clar că Dumnezeu, nu este inclus printre „toate lucrurile „(ta panta) supuse lui Isus.
De pildă prin „singurul om „, Adam, moartea s-a extins la toți oamenii!(Rom.5:12). Cu toate că Adam nu a făcut parte din „toți oamenii” la care moartea s-a extins, deoarece înainte de el nu a mai existat nici un om prin care moartea ar fi putut să se extindă, acest lucru nu vrea să ne spună că Adam nu era om.
În mod asemănător și Isus deși nu face parte din „toate lucrurile” care au venit în existență prin el, este o creatură, prima creatură a lui Dumnezeu.
În Romani 3:23 apare o formă a lui pâs, cuvântul grecesc pantes/πάντες, care este tradus prin „toți” :”toţi (în greacă pantes care provine din pâs) au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu,”. Ar fi corect să interpretăm acest verset ca „dovadă” că și Isus a fost păcătos, datorită folosirii lui „pantes” sau „toți „ în acest verset? Cu siguranță dacă am face acest lucru, am contrazice alte versete care explică clar că Isus a fost „fără păcat” (Evrei 4:15;1 Petru 2:22).
În lumina acestor versete, trebuie să recunoaștem că „toți” (pantes) din Romani 3:23, trebuie înțeles că „toți” au păcătuit, cu excepția lui Isus Cristos.
Cuvântul grecesc „panta” în anumite versete ,înseamnă „toate celelalte”, de pildă în 1 Corinteni 6:18;15:24.
Astfel Traducerea lumii noi redă Coloseni 1:16,17 astfel: „pentru că prin el au fost create toate celelalte lucruri din ceruri şi de pe pământ…el este înainte de toate celelalte lucruri”. Deoarece Isus este prima creatură a Tatălui său, după legea dreptului de întâi născut, are privilegii speciale, printre celelalte creaturi.
În vechime întâiul născut primea o parte dublă, din proprietățile tatălui său (Deuteronomul 21:15-17). Poziția de rege și cea de preot erau transmise fiului întâi născut (2 Cronici 21:3).
Așadar fiul „întâi născut din toată creația ” , nu poate fi Dumnezeu Atotputernic, deoarece a fost creat de Tatăl său, Iehova, căruia îi este subordonat și îi slujește în calitate de „Dumnezeu” atât în cer, cât și atunci când a fost pe pământ.(Faptele 3:13,26; 4:24-30; 1Cor.15:24-28;11:3; Rev.1:4-7;3:2,12).
Isus Cristos a primit „toată autoritatea” de la Tatăl, sau Creatorul său, pe baza dreptului său de fiu întâi creat literalmente, sau întâi născut. Nu avem motive întemeiate pentru a considera că faptul de a fi creat îl înjosește pe fiul lui Iehova, deoarece faptul că a fost adus în existență direct de Tatăl său, îl face „moștenitor” al tuturor lucrurilor pe care le-a primit în mod iubitor de la Tatăl său, Creatorul Atotputernic, Cel care l-a folosit ca intermediar pe fiul său, Cuvântul, pentru a crea „celelalte lucruri”(Ioan 3:35;13:1,3;Matei 28:18;Evrei 1:1-3;Efeseni 1:20-23).
Coloseni 1:20 spune: „şi ca prin el să împace din nou cu sine toate celelalte lucruri( în greacă tapanta), fie lucrurile de pe pământ, fie lucrurile din ceruri, făcând pace prin sângele vărsat de el pe stâlpul de tortură.” Este evident că „toate lucrurile” (ta panta) din acest verset, nu are sens absolut, adică nu se referă la toate lucrurile create, ci numai la o parte dintre lucrurile create, adicăla cei care au păcatuit și au nevoie de împăcare. Isus a făcut parte din „toată creația”(Col.1:15), dar „toată creația” nu se referă la „toate lucrurile” care au fost create prin Isus (Col.1:16,17) și astfel expresia „toate lucrurile” este aplicată în context altor lucruri, care nu îl includ pe Cuvântul, „întâiul născut din toată creația”, sau Isus Cristos în existența sa preumană.
Dr.Jason BeDuhn spune despre semnificația expresiei „întâi născut din toată creația:
„În Coloseni 1:15-20 … Pavel îl indentifică pe Isus în mod clar ca fiind o parte a creației prin expresia „întâiul născut din toată creația” , din versetul 15″ (Este răspunsul din 1998 trimis unor frați. Pentru detalii vezi „Truth in Translation: Accuracy and Bias in English Translations of the New Testament.” Capitolul „Probing the Implicit Meaning” analizează Coloseni 1:15-18).
Rezumatul argumentelor
Ioan 1:3 și Coloseni 1:15-18,20 ne arată că Isus în existența sa preumană, Cuvântul, a fost creat, deoarece este „întâiul născut din toată creația” , genitiv partitiv care indică spre faptul că Isus face parte din creație, și că apoi Iehova a creat prin intermediul agenției lui ( în greacă dia ), al fiului creat direct de Iehova, „toate celelalte lucruri „. Iehova este unic Creator, iar Cuvântul este moștenitorul Tatălui său, în baza dreptului de fiu „întâi născut” , sau creat efectiv de Tatăl, Creatorul.(Isaia 64:8; Maleahi 2:10; Ioan 6:57; Evrei 1:1-3). Isus Cristos recunoaște poziția unică a lui Iehova , de Creator, atunci când folosește următoarele cuvinte: „Tată, Domn al cerului şi al pământului,” în legătură cu Tatăl său (Matei 11:25;Luca 10:21 compară cu Matei 19:4,6; Marcu 10:6 unde apare :”EL I-A FĂCUT”,nu „NOI I-AM FĂCUT”, expresie care ar fi fost folosită de Isus dacă și el ar fi făcut parte în vreun fel din Dumnezeul Creator, sau și-ar fi asumat merite pentru rolul de „meșter ” sau intermediar al creației, Proverbele 8:30,vezi și Iacov 1:17).
Mai jos apare un citat din scrierile lui Clement din Alexandria care confirmă că 《întâi-născut》 era sinonim cu 《întâi-creat》 în secolul al II-lea înainte de apariția doctrinei Trinității. Avem motive biblice şi gramaticale temeinice să îl credem pe Isus şi primii creştini care afirmă că fiul 《întâi-născut》, sau prima creatură a Tatălui, face parte din creație, iar Cuvântul /Isus nu este creator, ci creatură!
„Clement of Alexandria ,a christian writer who lived from 153 – 217 A.D. was one of the first to use the term „first-created” in reference to the Son of God. In his book „Clement of Alexandria” (Edinburgh: William Blackwood and Sons, 1914; pp. 103, 104) John Patrick tells us:
„Clement repeatedly identifies the Word with the Wisdom of God, and yet he refers to Wisdom as the first-created of God; while in one passage he attaches the epithet „First-created,” and in another „First-begotten,” to the Word. But this seems to be rather a question of language rather than a question of doctrine. At a later date a sharp distinction was drawnbetween „first-created” and „first-born” or „first-begotten.” But no such distinction was drawn in the time of Clement, who with the Septuagint rendering of a passage in Proverbs before him could have no misgiving as to the use of these terms. …Str., 5.14 Ex. Theod., c.20. Str., vi.7. See Suicer’s Thesaurus on PROTOKTISTOS KURIOS EKTISEN ME ARCHEN hODON AUTOU. [Lord (Jehovah) created me first of work of his] Prov 8:22 … Zahn [in „Supplementum Clementinum: pages 141-147] … points to the fact the Clement makes a sharp distinction between the Son and the Word who was Begotten or created before the rest of creation and the alone unbegotten God and Father.”
Codex Sinaiticus (library BL: folio 294b scribe: A, 1Timotei 2:12-4:16) poate fi accesataici. Am evidențiat în 1Timotei 3:16 cu roşu faptul că în textul original apare OC adica „Cel care/El”, iar deasupra acestui cuvânt se poate observa cum este adăugată prescurtarea ΘC (θεος / dumnezeu). Este evident ca cineva a încercat sa schimbe OC/”EL/Cel care” cu prescurtarea ΘC (θεος / dumnezeu). Trinitarienii au crezut că nu ar fi vreo problema dacă ar schimba textul original pentru a-l face pe Isus Dumnezeu. Datând din 330-360 e.n. Codex Sinaiticus este unul dintre cele mai vechi manuscrise de care dispunem. Mai jos apare acceaşi poză din Codex Sinaiticus, dar fară partea marcată de mine pentru a se observa mai bine alterarea trinitariană.
Codex Alexandrinus (A sau 02), datează din secolul al V-lea. Şi in acest manuscris trinitarienii si-au continuat misiunea de a altera textul biblic original în dorința de a-l face Dumnezeu pe Isus.
În poza a treia este reprodus textul din 1 Timotei 3:16–4:3 din Codex Alexandrinus(A), așa cum este prezentat în volumul de facsimil fotografic publicat de British Museum în 1879. Un interes deosebit este aici lectura din 1Timotei3:16, unde poate fi văzut că manuscrisul conține ΘC „Dumnezeu s-a manifestat în carne”, utilizând abrevierea obișnuită ΘC pentru ΘEOC, cu o conturnă peste litere pentru a indica o abreviere. Cu toate acestea, criticii textuali cred că cerneala din centrul Θ și linia de deasupra au fost adăugate de un corector în timpurile moderne. Motivele acestei credințe sunt culoarea cernelii și faptul că un „punct” a fost plasat în Θ în loc de linie. Tregelles scrie: „Cerneala în care s-a făcut acest lucru în A este suficient de modernă și neagră pentru a-și declara aplicarea recentă” (An Account of the Printed Text of the Greek New Testament, Londra, 1854). Fără aceste semne, manuscrisul scria inițial ΟC „Cel care s-a manifestat în trup”. În fotografia de mai sus , ΘC în 3:16 este încercuit. Mai jos, în versetul 4:3, există un alt ΘC încercuit pentru comparație.
1Timotei 3:16 apare redat astfel în diferite traduceri ortodoxe ale Bibliei, Traducerea Lumii Noi, Biblia Catolica si EDCR :
„Şi cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă.†„- Biblia, Versiunea BOR
„Şi’ntr’adevărh, mare este taina credinţei celei bune: Fost-a Eli [Iisus Hristos]arătat în trupj, îndreptăţit în Duhk, văzut de îngeril, propovăduit între neamuri, crezut în lume, înălţat întru slavă.†„- Biblia Bartolomeu Anania (poate fi consultata on lineaici)
„Şi cu adevărat mare easte taina creştinătăţii: „Dumnezeu S-au arătat în trup, îndreptatu-S-au în Duh, arătatu-S-au îngerilor, S-au propoveduit întră neamuri, crezut au fost în lume, înălţatu-S-au întru mărire”.”-Biblia de la Blaj 1795
„Şi cu adevărat, mare este taina creştinătăţii: Dumnezeu s’a arătat în trup, s’a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, s’a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, s’a înălţat întru mărire.” – Biblia Regele Carol II
„Dumnezău S-au arătat în trup, îndereptă-Să întru duh, arătă-Să îngerilor, propoveduit fu păgînilor, crezu-Să în lume, înălţă-Să în slavă.”- Noul Testament de la Balgrad
„Da, secretul sacru al devoțiunii sfinte este cu adevărat mare: „El a fost dezvăluit în carne,r a fost declarat drept în spirit,s li s-a arătat îngerilor,t a fost predicat națiunilor,u a fost crezut în lume,v a fost primit sus în glorie”.”- Traducrea Lumii Noi – 2020 (poate fi citita online aici)
„Şi fără îndoială, mare este misterul evlaviei:
Celcare s-a arătat în trup a fost justificat în Duh,
s-a arătat îngerilor, a fost predicat printre păgâni,
a fost crezut în lume, a fost ridicat în glorie.” Biblia Catolica (poate fi accesataaici)
„Și, fără îndoială, mare este taina evlaviei:
„Cel ce s-a arătat în trup
a fost dovedit drept prin Duhul,
a fost văzut de îngeri,
a fost propovăduit printre neamuri,
a fost crezut în lume,
a fost înălțat în slavă.”” Editia Dumitru Cornilescu Revizuita 2019 (poate fi accesata aici)
Am scos în evidență partea din 1Timotei 3:16 care este redată în mod diferit in Biblia Ortodoxa Bartolomeu Anania „El,” adică Isus Cristos, în timp ce în celelalte versiuni ortodoxe apare „Dumnezeu.” În limba română există cel puțin o versiune ortodoxă care nu îl face Dumnezeu pe Isus în 1Tim 3:16! Traducerea Lumii Noi foloseste „El” în 1Ti 3:16, iar Biblia Catolica „Cel care,” iar in Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită apare „Cel ce.” Cititorul este foarte îndreptățit să se întrebe care este varianta corectă. Nici măcar ortodocsii nu l-au numit „Dumnezeu” pe Isus în toate traducerile ale acestui verset!
Pe un site ortodox apare următorul avertisment cu privire la traducerile din limba engleza:
„Traducerile moderne ale Bibliei in limba engleza s-au efectuat pe baza unei colectii de manuscrise diferita de cea traditionala rezultand in denaturari importante ale textului biblic in ciuda intentiilor „binevoitoare” ale editorilor. Mai jos este redata o comparatie ce prezinta exemple ale alterararii textului biblic de catre cateva din traducerile moderne englezesti ale Bibliei. Sunt prezentate deasemenea in paralel si cele mai folosite traduceri romanesti, impreuna cu originalul grecesc (Textus Receptus). Alterarile textului biblic (schimbarea sau omiterea unor cuvinte, expresii sau pasaje) sunt marcate cu culoarea rosie, in timp ce culoarea verde marcheaza versiunea corecta.” (sublinierea imi apartine) Mai jos apare ca exemplu de „alterare a textului biblic”, şi versetul din 1Timotei 3:16, în care întâlnim în Textus Receptus θεος /Dumnezeu. Isus este numit Dumnezeu în Textus Receptus (TR), însă este aceasta redarea originală, sau Biblia Ortodoxa foloseşte un text alterat, fiind o traducere greşită a Bibliei?
Tabelul de mai jos apare pe siteul ortodox împreună cu citatul de mai sus si poate fi accesat aici:
Conform acestui tabel de pe siteul ortodox, Traducerea Cornilescu, New International si New American Standard redau în mod greşit 1 Timotei 3:16 deoarece traduc „Originalul Grec(Textus Receptus)” θεος /Dumnezeu, prin „Cel ce a fost”, ” El a apărut în corp,” şi „Cel ce a fost revelat in carne.” Traducerea Bisericii Ortodoxe şi AV(KIng James) ar reda corect „originalul” theos prin „Dumnezeu.”
Avem o situație în care ortodocşii acuză traducerile moderne care nu îl numesc pe Isus „Dumnezeu” în 1Timotei 3:16 şi că acestea ar fi greşite deoarece au alterat „Originalul Grec (Textus Receptus).” De fapt cel care a scris pe siteul ortodox pune la îndoială nu doar corectitudinea traducerile în engleză, ci şi materialul sursă folosit de către „traducerile moderne ale Bibliei în limba engleză,” care ar fi „o colecție de manuscrise diferită de cea tradițională” (originalul grecesc folosit de ortodocsi) şi chiar „intențiile ‘binevoitoare’ ale editorilor.” Dacă aceste supoziții s-ar dovedi adevărate, rezultatul ar fi traduceri ale Bibliei greşite. Nimeni nu ar dori să îi acorde credibilitate unei Biblii care are la baza manuscrise cu greşeli şi care este efectuată de traducători cu intenții doar aparent bune, dar care urmăresc să îşi impună amprenta teologică textului tradus. Ceea ce vor să spună ortodocşii aici este că, o traducere a Bibliei bazată pe o colecție de manuscrise greşite, în care şi intențiile celor care traduc doar par a fi „binevoitoare,” nu poate fi altceva decât o traducere greşită de care ar trebui să ne ferim! Iar 1Timotei 3:16 este doar unul dintre argumentele care ar susține acuzațiile aduse de ortodocşi.
Cum putem afla care este redarea corectă, sau originală, din 1Timotei 3:16 şi cum putem stabili care sunt traducerile care au tradus corect acest verset, si care sunt traducerile alterate/greşite? Pe baza căror criterii putem stabilii adevărul atunci când apar 2 opinii contradictorii, iar fiecare parte îşi oferă propriile argumente?
Propun să lăsăm contextul versetului din 1Tim 3:16, manuscrisele cele mai vechi de care dispunen şi erudiții să ne răspundă acestor întrebări.
Cum ne ajută contextul?
Dacă redarea corecta este în 1Tim 3:16 „Dumnezeu” ne aşteptăm ca ea să fie logică şi în armonie cu contextul imediat şi larg. Are nevoie Dumnezeu să fie îndreptățit de propriul său spirit? Are vreun sens să afirme apostolul evreu Pavel că Dumnezeu a fost văzut de îngeri, dacă ne gândim că în Vechiul Testament Dumnezeu este mereu înconjurat şi văzut de îngeri? A apărut Dumnezeu în trup şi a fost văzut literalmente vreodata Dumnezeu de oameni? Are Dumnezeu nevoie să fie înălțat în glorie de o alta persoana?
Este evident ca Dumnezeul Atotputernic, Tatal, nu este Cel despre care vorbeste apostolul Pavel in 1Timotei 3:16, deoarece nu ar avea sens ca Pavel sa spuna ca Dumnezeu a devenit o fiinta carnala. In Ioan 1:18 se spune ca :”Niciun om nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu.” (TLN) In 1Ioan 4:12 se afirma: „Nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu.”(TLN) Prin urmare, un verset care ar spune ca Dumnezeu a luat forma umana si a fost vazut de oameni ar intra in contradictie cu Ioan 1:18 si 1Ioan 4:12! Deoarece Biblia tradusa corect nu se contrazice, ne asteptam ca 1Ti 3:16 sa fie tradus in asa fel incat sa nu intre in contradictie cu alte versete. Din aceste motive ne dam seama ca apostolul Pavel a nu a putut folosi cuvantul „Dumnezeu” in 1Ti 3:16. Daca Pavel ar fi facut acest lucru, contextul imediat nu ar avea niciun sens, si ar intra in contradictie cu cele 2 versete scrise de apostolul Ioan! Apostolul Pavel vorbeste in 1Ti 3:16 despre Isus Cristos, care si-a parasit locuita cereasca si a devenit un om perfect, nu un „Dumnezeu-om.” Aceasta idee este corecta atat in contextul imediat, cat si in cel larg.
Isus este numit în numeroase versete „Fiul lui Dumnezeu,” nu „Dumnezeu Fiul,” iar în multe versete se spune ca „Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său.”(Ioan 3: 34; 6:29; Faptele 3: 26; Galateni 4:4;1Ioan 4:7,10) În toate aceste versete se menționează că Dumnezeu este Cel care l-a trimis pe Fiul său pe pământ ca om, iar in timp ce Isus era pe pământ Dumnezeu a rămas în cer, invizibil ochiului uman. Dumnezeul care l-a trimis pe Isus nu a luat corp carnal, ci Fiul lui Dumnezeu, trimisul Tatălui, s-a născut ca om pe pământ. Prin urmare Biblia corect tradusă nu poate transmite ideea greşită că „Dumnezeu S-a aratat în trup.”(BOR) Dacă ar fi venit Dumnezeu pe pământ, ce rost ar mai fi avut să îl trimită şi pe fiul său pe pământ? Versetele din Ioan 12:28-50 confirmă această înțelegere deoarece în timp ce Isus era pe pământ a învățat că „Fiul omului [nu Dumnezeul Atotputernic şi Etern] trebuie să fie înălțat.” Dumnezeul Atotputernic şi Etern nu este numit nicăieri în Biblie „Fiul omului.” În Matei 3:17; 17:5 Dumnezeu însuşi îl prezintă pe Isus ca fiind fiul lui. De remarcat că vocea lui Dumnezeu se aude din cer, deci Dumnezeu nu era pe pământ. De ce nu s-a auzit vocea lui Dumnezeu de pe pământ, dacă „Dumnezeu S-a arătat în trup,” si de ce Isus nu a fost prezentat de Dumnezeu ca fiind „a doua persoana a Dumnezeirii, Dumnezeu din Dumnezeu…”?
Ce ne dezvăluie cele mai vechi manuscrise despre 1Ti 3:16?
Isaac Newton, fizicianul care a descoperit legea gravitației, după ce explică felul în care trinitarienii au falsificat 1Ioan 5:7, spune următoarele despre 1Ti 3:16:
„Ceea ce au făcut latinii acestui text,[falsificarea din 1Ioan 5:7] grecii i-au făcut versetului Sf. Pavel din 1 Timotei 3.16. Căci schimbând Ο în ΟΣ și amândouă în ΘΣ (abrevierea lui Θεὸς), ei citesc acum Mare este misterul evlaviei pe care Dumnezeu a manifestat-o în trup: în timp ce în toate Bisericile în primii patru sau cinci sute de ani și autorii tuturor Versiuni antice, Ieronim precum și restul, citesc: Mare este misterul evlaviei care s-a manifestat în trup. Căci aceasta este lectura obișnuită a versiunilor etiopice, siriace și latine până în ziua de azi, manuscrisele lui Ieronim nu i-au dat prilej să corecteze Vulgata latina veche în acest loc. Grotius adaugă versiunea arabă, dar versiunea arabă egipteană are Θεὸς[Dumnezeu], la fel și versiunea sclavoniană a lui Cyrillus, menționată mai sus. Căci aceste două versiuni au fost făcute mult după secolul al VI-lea în care a început corupția. Cu versiunile mai vechi sunt de acord scriitorii primelor cinci secole, atât grecii cât și latinii. Pentru că ei, în toate discursurile lor pentru a dovedi Divinitatea Fiului, nu citeaza niciodată acest text (pe care îl pot găsi), așa cum ar fi făcut-o toți, și unii dintre ei frecvent, dacă ar fi citit că Dumnezeu s-a aratat în trup și, prin urmare, ei citesc Ὃ.[El] Tertullian în Adversus Praxeam și Cyprian în Adversus Iudæos citează cu abilitate toate locurile în care Cristos este numit Dumnezeu, dar nu au menționat deloc acest verset. Alexandru al Alexandriei, Atanasie, Episcopii Sinodului de la Sardica, Epifanie, Vasile, Grigore din Nazianz, Grigore Nyssen, Hrisostom, Chiril al Ierusalimului, Chiril al Alexandriei, Casian; De asemenea, Hilary, Lucifer, Ierome, Ambrozie, Austin, Phœbadius, Victorinus Afer, Faustinus Diaconus, Papa Leon cel Mare, Arnobius junior, Cereatis, Vigilius Tapsensis, Fulgentius au scris cu toții în secolele al IV-lea și al V-lea despre dumnezeierea Fiului și întruparea lui Dumnezeu, și unii dintre ei au scris foarte mult, în mai multe Tratate despre aceasta temă. Și totuși nu pot găsi în vreun pasaj că ei amintesc vreodată acest text ca argument[în favoarea Dumnezeirii lui Isus], cu excepția faptului că un[41] G. Nyssen îl citeaza o singura dată, dacă pasajul nu din care citează nu este o {notă} marginală. Pe tot parcursul controversei ariene fierbinți și de durată, aceasta[1Ti 3:16] nu a fost folosit niciodată….” (An Historical Account of Two Notable Corruptions of Scripture [26r], poate fi accesat online aici. Vezi si articolul de pe Wikipedia disponibil aici.)
Samuel P. Tregelles, un erudit eminent al textului Noului Testament, a scris nişte detalii într-un capitol al cărți sale înainte ca Tischendorf să descopere celebrul Codex Sinaiticus, înainte ca bibliotecarii Vaticanului să fi făcut codexul Vaticanus pe deplin accesibil savanților, înainte ca Westcott și Hort să-şi fi început studiile și înainte de descoperirea oricăruia dintre manuscrisele pe papirus care sunt atât de importante în studiile recente despre 1Timotei 3:16. Cu toate acestea, este remarcabil să observăm cum Tregelles ajunge de obicei la aceleași concluzii ca și editorii critici de mai târziu. Acest lucru arată că, în general, concluziile editorilor recenți nu depind de un număr mic de manuscrise descoperite în ultimul timp și nici de nicio teorie a recenziilor dezvoltate de Westcott și Hort. Într-adevăr, după cum arată Tregelles, aceste concluzii au fost susținute din vechime de părinții bisericii.
Samuel P. Tregelles,An Account of the Printed Text of the Greek New Testament; with Remarks on its Revision upon Critical Principles (London, 1854), paginile 226-236 este disponibil aici.
Tregelles a examinat la microscop şi cu ochiul liber Codex Alexandrinus [a treia imagine şi a patra de la începutul articolului] şi a ajuns la următoarea concluzie despre 1Ti 3:16:
„În favoarea unui pronume relativ. ος[Cel care] este lectura A C* F G, 17 și alte două manuscrise cursive. O este citirea lui D*. S-a spus, într-adevăr, că lectura adevărată a A C F G este îndoielnică; și într-adevăr, unii le-au citat pe toate pentru a sustine θεος; și s-a afirmat, de asemenea, că G continea inițial ο.
Atât A[Codex Sinaiticus] cât și C [Codex Ephraemi Rescriptus] au suferit o corecție a acestui cuvânt; A în timpurile moderne și C într-o perioadă îndepărtată. O astfel de schimbare a fost efectuată prin modificarea lui OC în ΘC [cu o linie trasată deasupra] prin introducerea a două puncte mici și apoi a existat contracția întâlnită în mod obișnuit pentru θεος[Dumnezeu]. Cerneala în care s-a făcut acest lucru în A este suficient de modernă și neagră pentru a declara aplicarea sa recentă, dar s-a spus că pe lângă punctul negru modern din mijloc poate fi văzută urma unei linii transversale originale, ceea ce ar sustine că prima litera nu este O ci Θ. Wetstein a atribuit aceast contur, care în unele lumini este vizibilă pe o parte a O, unei părți a liniei transversale a literei Ε de pe spatele manuscrisului. El spune că era vizibil doar când îl ținea într-o poziție în așa fel încât să vadă puțină lumină prin manuscris. Acest lucru a fost negat de Woide, care a spus (încrezându-se în ochii celorlalți mai degrabă decât în ai lui) că Ε a fost poziționat în așa fel încât nicio parte din el nu poate fi văzută din cealaltă parte a manuscrisului opusă lui O. Acum pot afirma în mod pozitiv că Wetstein avea dreptate și Woide s-a înșelat: căci m-am uitat în mod repetat la acest manuscris, uneori singur, alteori împreună cu alții; uneori cu ochiul neasistat, alteori cu ajutorul unei lentile puternice: iar în ceea ce privește poziția acestor două litere, ținând manuscrisul în sus la lumină, se vede că Ε intersectează ușor O, astfel încât partea din linia transversală poate fi văzută pe o parte a acelei litere.
În ceea ce privește citirea palimpsestului C, înainte ca scrierea să fi fost restaurată chimic, Griesbach și alții au arătat că linia care denotă contracția nu era ca scrisul copistului original; și, din moment ce literele antice au fost contirate din nou, este evident că atât acest contur, cât și linia transversală (anterior invizibilă) care formează Θ sunt adăugiri ale unui copist corector ulterior: Tischendorf afirmă acest lucru explicit în Prolegomena ediției sale a textului acestui manuscris; și pot confirma din plin, din propria mea inspecție repetată a pasajului și din compararea acestor linii cu celelalte corecții, că acesta este adevărul.
În ceea ce privește F și G, este o greșeală că unul sau ambele manuscrise conțin ΘC[prescurtarea pentru Dumnezeu] ; ele conțin ος [Cel care], iar G nu are nicio corecție în acest loc, de parcă ar fi avut tot timpul ο. Trebuie amintit şi că F și G sunt ambele copii ale unui manuscris mai vechi și, prin urmare, nu sunt decât o singura mărturie.
Versiunile care susțin pronumele relativ [Cel care] sunt următoarele: 1 latina veche, 2 vulgata, 3 peşita și 4 siriacă harcleană, 5 memfitică, 6 tebaică, 7 gotică, 8 armeană, 9 etiopică, adică toate versiunile mai vechi de secolul al VII-lea. (De asemenea, o versiune a unui manuscris în arabă de la Vatican.) Această mărturie unită că θεος[Dumnezeu] nu aparținea pasajelor din zilele în care acele versiuni au fost scrise, este deosebit de puternică; și dacă ne gândim că nu poate fi prezentată nicio versiune antică pentru a contrabalansa mărturia acestor martori din fiecare regiune a creștinătății, preponderența mărturiei este copleșitoare…
Pe lângă dovezile oferite de manuscrise, versiuni și citatele timpurii[ale versetului din 1Ti 3.16], există o narațiune care se referă la acest pasaj. Potrivit acesteia, Macedonius, Patriarhul Constantinopolului, a fost exiliat de împăratul Anastasie, în anul 506, pentru că ar fi corupt Scripturile (numite în relatare „evangelia”, ca termen general), mai ales în acest pasaj, prin schimbarea unei litere, astfel încât a schimbat OC în ΘC.
„Hoc tempore Macedonius Constantinopolitanus episcopus ab imperatore Anastatio dicitur expulsus, tamquam evangelia falsasset, et maxime illud apostoli dictum, qui apparuit in carne, justficatus est in Spiritu. Hunc enim immutasse, obi habet ΟΣ, id est, QUI, monosyllabum Graecum; litera mutata O in Θ vertisse, et fecisse ΘΣ, id est, ut esset, DEUS apparuit per carnem. Tamquam Nestorianus ergo culpatus expellitur per Servum Monachum.”…
Un pronume relativ este de departe cea mai bine atestată lectură.[în 1Ti 3:16]”
„Este greu de imaginat cum câțiva copişti din secolele al IV-lea și al V-lea, care au văzut mii de nomina sacra [prescurtări ale numelor sfinte], ar fi făcut această greșeală [de a confunda OC cu ΘC]. Este mai probabil ca schimbările să fi fost motivate de dorința de a face textul să spună că „Dumnezeu” a fost cel care s-a manifestat în trup.” (P. W. Comfort 2008, 663)
Am examinat contextul imediat si larg al versetului din 1Timotei 3:16 şi am văzut că nu „Dumnezeu S-a aratat in trup,” cum pretind unii traducatori ortodocsi, ci Fiul lui Dumnezeu a luat corp carnal, şi a fost văzut de îngeri ca om, a fost botezat şi a fost înălțat de Tatăl şi Dumnezeul său la viață cerească, primind onoarea de a sta la dreapta lui Dumnezeu în cer. (Ioan 13:1,3; 16:28; Faptele 2:32-36) După Conciliul de la Niceea, prezidat de împăratul Constantin, care nici măcar nu era botezat la acel timp, şi după ce Isus a fost considerat egal cu Dumnezeu, la finalul Conciliului, deşi aceasta era inițial opinia unei minorități dintre cei prezenți acolo, au apărut unii copişti cu dorința de a falsifica textul Bibliei pentru a susține doctrina nebiblică apărută la Niceea. Codex Sinaiticus, prima imagine din acest articol, este un exemplu clar de falsificare a versetului din 1Ti 3:16! Isaac Newton, Samuel P. Tregelles, precum şi alți exegeți renumiți, afirmă că în 1Ti 3:16 cuvântul „Dumnezeu” nu apărea în textul grecesc original.
Traducătorii ortodocşi ne asigură că traducerea lor se bazează pe manuscrise „tradiționale” care redau corect „Dumnezeu” în 1Timotei 3:16 şi că traducerile care au la bază alte manuscrise sunt greşite. Dar dacă ținem cont de vechimea manuscriselor, atunci Biblia Ortodoxă este cea care nu ține de cont de cele mai vechi manuscrise, şi de tradiția moştenită de la părinții bisericii atunci când citează acest verset. De fapt, Tregelles confirmă că în unele cazuri scrierile anumitor părinți care citează 1Ti 3:16 au fost modificate cu scopul de a introduce cuvântul „Dumnezeu,” deşi acesta nu făcea parte din citatul original. Trinitarienii au falsificat nu doar manuscrisele vechi, ci chiar şi unele citate ale versetului din 1Ti 3:16 pentru a-l face pe Isus „Dumnezeu.”
Dacă ținem cont de toate informațiile analizate, atunci Biblia Ortodoxă se dovedeşte a fi alterată/greşită/modificată. Chiar dacă intențiile traducătorilor ortodocşi sunt „binevoitoare,” adică vor să susțină doctrina niceeană din 325 e.n. despre „dumnezeirea lui Isus,” atunci când se falsifică textul original pentru a susține o doctrină anacronică, rezultatul este o traducere greşită. În mod paradoxal, acuzațiile aduse de ortodocşi traducerilor în limba engleză, li se aplică propriilor lor traduceri care în 1Ti 3:16 îl numesc „Dumnezeu” pe Isus, deşi apostolul Pavel nu a folosit cuvântul theos/ Dumnezeu în acest verset! Aşadar, toate semnalele de alarmă trase de ortodocşi cu privire la alte traduceri ale Bibliei, se aplică în mod potrivit propriilor lor traduceri alterate!
Isus răstignit pe stâlp. A fost răstignită în sens simbolic și Legea de la Sinai în întregime pe acest stâlp?
《14 și a șters [în greacă exaleíphō] documentul scris de mână [în greacă cheirógraphon] care consta în decrete [în greacă dógma] și care era împotriva noastră. El l-a dat la o parte [în greacă aírōek ho mésos] țintuindu-l pe stâlpul de tortură. 16 Prin urmare, nimeni să nu vă judece [în greacă krínō] cu privire la mâncare și la băutură sau cu privire la respectarea vreunei sărbători, a lunii noi sau a vreunui sabat. [în greacă sábbaton]17 Acestea sunt o umbră [în greacă skiá] a lucrurilor viitoare, dar realitatea [în greacă sōma]este a lui Cristos.》 Coloseni 2:14,16,17 Traducerea Lumii Noi (TLN 2020)
《14 A șters înscrisul care era împotriva noastră, cu tot cu rânduielile lui care ne condamnau, și l-a înlăturat, pironindu-l pe cruce. 16Așadar, nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare , de lună nouă sau de sabat; 17 acestea sunt umbra lucrurilor viitoare, însă trupul este Hristos.》 Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR 2019)
În nota explicativă din Coloseni 2:17 EDCR (2019) spune: 《Autorul folosește ca argument imaginea <umbrei> pe care o proiectează <corpul> unui obiect. Instituțiile vechiului legământ menționate în vers. 16 [inclusiv sabatul] sunt umbre care anunță <realitatea> (Isus Hristos).》
Ellen G. White, fondatoarea adventiștilor, are niște explicații referitoare la Coloseni 2:14-17 în What Was Nailed to the Cross? (Ce a fost atârnat de cruce?)
În continuare voi face o analiză comparativă între ceea ce afirmă Ellen G. W. și ceea ce spun Biblia, dicționarele biblice și bibliștii. Scopul acestei analize imparțiale este acela de a vedea dacă explicațiile date de Ellen sunt corecte. Voi marca cu roșu ideile greșite ale Ellenei, sau adevărate doar pe jumătate, și cu culoarea verde voi marca ideile Biblice care o contrazic pe Ellen.
Minciuni adventiste susținute de E.G.W.:
《Exista o lege alcătuită exclusiv din cele zece porunci, aceasta a fost rostită de vocea lui Dumezeu la adunarea de la Sinai.》-{WWNC 1.2}
Dumnezeu nu a scris decât numai cele zece porunci. Doar acestea au fost scrise pe table; acestora li se aplică ambii termeni lege și porunci.Prin aceste circumstanțe și particularități sunt foarte clar scoase în evidență și separate de toate celelalte dispoziții și obligații. Astfel se arată că ele aparțin, într-un grad și un sens care nu sunt comune oricăror alte cerințe, Celui Preaînalt. Ele sunt preeminent „legea lui Dumnezeu” și „poruncile lui Dumnezeu.” Acestea (Cele Zece Porunci) constituie acea lege a Noului Testament prin care se „cunoaște păcatul.”-WWNC 1.3
Ellen face un amestec de afirmații corecte și greșite. Ca să putem face o difrență clară între adevăr și minciună îi examinez pe puncte ideile și în lumina Bibliei.
1.Au fost exclusiv doar cele Zece Porunci rostite de Dumnezeu?
Exodul 24:3,4 anulează pretenția Ellenei că Dumnezeu a rostit doar cuvintele Decalogului, „Cele Zece Cuvinte”: „3Atunci Moise a venit și a spus poporului toate cuvintele lui Iehova și toate hotărârile judecătorești.+ Tot poporul a răspuns într-un glas: „Suntem gata să împlinim toate cuvintele pe care le-a spus Iehova”.+4 Și Moise a scris toate cuvintele lui Iehova.” (Ex 24:3,4) Din aceste versete reiese foarte clar că toate cuvintele, nu doar „Cele Zece Cuvinte,” spuse de Moise poporului și așternute în scris de el erau spuse de Iehova. Dacă Ellen cunoștea Biblia nu făcea afirmația greșită că cele zece porunci sunt superioare celorlalte porunci deoarece „au fost rostite de Dumnezeu.” Moise nu i-a comunicat poporului Israel doarCele Zece Cuvinte/Porunci ci „toate cuvintele lui Iehova și toate hotărârile judecătorești.” (TLN)
Biblia Cornilescu (2016)redă astfel Exodul 24:3,4a: „Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şitoate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot* ce a zis Domnul.”4Moise a* scris toate cuvintele Domnului. ”În limba ebraică apare în Exodul 24:3 expresia kôlmishpâṭ care înseamnă „toate legile” (BC) sau „toate hotărârile judecătotești” (TLN). Termenul mishpâṭ are mai multe sensuri care pot fi verificate aici. Acesta apare în Exodul 15:25c în BC astfel:„Acolo a dat Domnul poporului legi (în ebraică chôq) şi porunci (în ebraică mishpâṭ) şi acolo l-a pus la încercare.” Este foarte clar că Dumnezeu nu a rostit și nu a dat doar „Zece Cuvinte” la Sinai, ci după cum se obsearvă din Ex 15:25; 24:3,4 „toate cuvintele Domnului și toate legile” pe care Moise le-a scris în carte sunt rostite de Iehova care a dat „poporului legi și porunci.” Evreii care au fost prezenți la Sinai au înțeles că „tot ce a zis (în ebraică ‘âmar) Iehova,” nu doar exclusiv Cele Zece Porunci, fac parte din legământul obligatoriu și indisolubil încheiat între Iehova și Israelul carnal: „ Apoi a luat cartea legământului și a citit-o cu voce tare poporului.+ Ei au zis: „Suntem gata să facem tot ce a zis Iehova și vom fi ascultători”.+8 Și Moise a luat sângele, a stropit poporul cu el+ și a zis: „Acesta este sângele legământului pe care Iehova l-a încheiat cu voi în armonie cu toate aceste cuvinte”.” (Ex 24:8.9) Iehova a încheiat un singur legământ la muntele Sinai cu Israelul carnal care avea ca temei obligația asumată de evrei de a asculta toate cuvintele spuse de Iehova. Evreii de la Sinai nu și-au asumat obligația de a asculta de o parte din acest legământ, de Cele Zece Cuvinte, sau de a respecta în special Decalogul pentru că era 《superior celorlator legi.》Evreii au înțeles corect că toate cele 613 porunci erau la fel de importante și obligatorii: „„Suntem gata să facem tot ce a spus Iehova”.” (Ex 19:8) Apostolul Pavel face referire la acest episod în Evrei 9:18-20 și o contrazice pe Ellen atunci când spune că legământul de la Sinai a fost încheiat „după ce Moise a spus întregului popor fiecare poruncă din Lege, ” (Ev 9:19 TLN) sau potrivit EDCR 2019 „După ce Moise a rostit înaintea întregului popor toate poruncile, (nu doar zece porunci) potrivit Legii … Acesta este sângele legământului pe care l-a poruncit Dumnezeu pentru voi.” Legămâtul de la Sinai este unul singur, indisolubil, adică nu poate fi separat în porunci ale lui Dumnezeu, doar Zece, deoarece numai ele au fost rostite de Dumnezeu, și porunci ale lui Moise, 603, mai puțin importante, deoarece nu au fost rostite de Dumnezeu, și de aceea erau inferioare Decalogului. Pavel nu lasă urmă de îndoială că „toate poruncile” sau „fiecare poruncă din Lege” făcea parte din același legământ, iar evreii prezenți la Sinai au înțeles că trebuiau să respecte „tot ce a zis Iehova,” adică toate cele 613 porunci spuse și poruncite lor de către Dumnezeu!
Tabelul 1 Ellen G. W. vs. Biblia
Ellen spune că Dumnezeu a rostit cuvintele Decalogului și că din acest motiv Decalogul este în mod clar superior celorlalte legi date la Sinai. WWNC 1.2; WWNC 1.3
MINCIUNĂ
Exodul 19:8,24:3,4,7,8 arată foarte clar că toate cuvintele rostite de Iehova la Sinai au fost scrise de Moise în cartea Legii lui Iehova și că evreii trebuiau să asculte de toate legile și poruncile rostite de Iehova și apoi transmise de El evreilor prin Moise. În Biblie nu se afirmă că Cele Zece Porunci erau superioare celorlaltor porunci deoarece doar ele au fost rostite de Dumnezeu, ci Pavel explică în Ev 9:18-20 că „toate poruncile potrivit Legii” … fac parte din „legămâtul pe care l-a poruncit Dumnezeu pentru voi,” evreilor carnali, nu creștinilor. Este adevărat că Dumnezeu a rostit toate cuvintele Legii de la Sinai, inclusiv Cele Zece Cuvinte, Decalogul, dar Biblia nu permite interpretarea Ellenei că Decalogul este superior celorlaltor legi deoarece doar aceste Zece Cuvinte ar fi fost rostite de Dumnezeu. Motivul pentru care Decalogul nu este superior celorlaltor legi și porunci de la Sinai este menționat și în Deuterenomul 28:15: „Dar, dacă nu vei asculta de glasul lui Iehova, Dumnezeul tău, și nu vei avea grijă să îndeplinești toate poruncile (chûqqâh apare și în Ier 31:35;33:25) și legile (mitsvâh) sale pe care ți le dau astăzi, toate aceste blesteme vor veni peste tine și te vor ajunge din urmă.” Toate legile și toate poruncile date de Iehova trebuiau să fie respectate de cei care ascultau de „glasul lui Iehova,” iar nerespectarea lor, era pedepsită în același fel, sugerând în mod clar că toate poruncile și legile date la Sinai erau la fel de importante, iar nerespectarea oricărei legi era pedepsită. În Numeri 15:31-35 nerespectarea poruncii privitoare la sabat a fost pedepsită cu moartea, iar în Leviticul 10:8-11 nerespectarea legii cu privire la serviciul preoțesc era pedepsită tot cu moartea. Încălcarea sabatului nu era pedepsită mai aspru decât încălcarea legilor privitoare la serviciul preoțesc. Concluzia corectă este că legea sabatului este la fel de importantă ca și legea seviciului preoțesc, iar nerespectarea acestor legi, care nu pot avea o importanță mai mare una față de cealaltă, era pedepsită în același fel: cu moartea. Interpretarea Ellenei intră în contradicție cu Biblia deoarece Decalogul nu apare evidențiat ca fiind superior celorlaltor legi date la Sinai, nici nu este pedepsită neascultarea Decalogului mai aspru decât neascultarea celorlaltor legi, deși Ellen transmite ideea că legile scrise de Moise sunt inferioare Decalogului. Împărțirea Legii de la Sinai în două legi, una superioară, Decalogul, și alta inferioară, celelalte 603, nu se bazează nici pe Biblie și nici pe o interpretare corectă a acestei cărți.
ADEVĂR
2. Sunt Cele Zece Porunci superioare celorlalte porunci și formează ele singure „legea lui Dumnezeu,” sau sunt exclusiv „poruncile lui Dumnezeu”?Se aplică termenul „lege” și „porunci” exclusiv Decalogului, sau cei doi termeni sunt folosiți despre orice „lege” sau „poruncă” dată de Dumnezeu?
Ellen încearcă să ofere o bază biblică explicației ei și citează Isaia 42:21:
„Cele Zece Porunci constituie Legea despre care Dumnezeu spune că Fiul Său o va face mare și minunată (Isaia 42:21).” – sublinierea îmi aparține {WWNC 1.3}
În Isaia 42:21 apare termenul ebraic tôrâh. Dacă Ellen ar interpreta corect Biblia, cuvântul ar fi fost folosit exclusiv pentru Cele Zece Porunci în Vechiul Testament, adică ar fi evident că există un termen folosit exclusiv pentru a evidenția superioritatea Decalogului față de celelalte legi. Termenul tôrâh apare folosit de 219 de ori în Vechiul Testament, potrivit Concordanței lui Strong. Este el folosit pentru a sublinia superioritatea Decalogul față de restul poruncilor? Tôrâh este folosit cu privire la legile date preoților în legătură cu jertfele în Lev 7:1,7, 11,37, în Lev 11:46 „legea cu privire la animale,” în Lev 12:7 despre jertfele aduse în legătură cu „legea cu privire la femeia care naște,” în Lev 13:59 cu privire la „legea referitoare la lepra de pe un veșmânt,” ca și în Lev 14:2,32, 54, 57, în Lev 15:32 despre „legea pentru bărbatul care are o scurgere,” în Numeri 5:29,30 pentru „legea cu privire la gelozie,” în Num 6:13,21 pentru „legea cu privire la un nazireu.” Dacă analizăm toate ocurențele termenului tôrâh vom vedea că apare pentru prima dată în Geneza 26:5 despre „legile” date lui Avraam, în Exodul 13:9 despre „legea lui Iehova” în legătură cu sărbătoarea Turtelor Nedospite, în Exodul 16:4 despre „legea mea,” porunca de a strâge mana în fiecare zi, iar în Ex 16:28 „legile mele,” despre obligația de a respecta sabatul, în Ex 18:20 despre „legile sale” folosite de Moise pentru judecarea poporului, iar în Exodul 24:12 despre „legea” scrisă pe table de piatră. În Brown-Driver-Briggs Expanded Definition termenul tôrâh are următoarele sensuri: „1.instrucțiune, 2. lege, 3. obicei.” Dacă ținem cont de felul în care apare acest cuvânt folosit în Scripturile Ebraice și de cele trei glose ale lui din prestigiosul lexicon ebraic este evident că: termenul tôrâh nu se referă exclusiv la Decalog, și că legile lui Dumnezeu sunt acele instrucțiuni sau porunci date de Dumnezeu slujitorilor Săi. Este adevărat că Cele Zece Porunci fac parte din Legile lui Dumnezeu date Israelului carnal, dar nu există nimic în ebraică care să sugereze că Legile scrise pe pietre erau mai superioare, sau îi aparțineau mai mult lui Dumnezeu decât legile privitoare la serviciul preoțesc, sau decât legile date cu privire la Sărbătoarea Turtelor Nedospite. Ellen nu poate argumenta că exclusiv Decalogul formează „legea lui Dumnezeu” deoarece același cuvânt apare folosit despre multe alte instrucțiuni sau legi date de Dumnezeu, care nu fac parte din Decalog. Cel mai prestigios Comentariu al Vechiului Testament de Keil și Delitzsch spune despre termenul tôrâh din Isaia 42:21: „Iehova era bucuros datorită dreptății Sale (care este menționată aici nu pentru că este cea care oferă recompensă pentru lucrările legii, ci ca fiind cea care îl face pe Dumnezeu să arate milă în conformitate cu scopul Său, și planul de salvare) să facă tôrâh mare și glorioasă, adică îndrumările, instrucțiunile, revelația pe care El i-a dat-o poporului Său. Se face referire în special la Legea de la Sinai, iar verbele nu se referă la solemnitatea promulgării, ci la bogăția și caracterul exaltat al conținutului.” Ellen citează Ieremia 31:33 și aplică greșit termenul tôrâh din acest verset la Decalog care după Ellen, este scris pe inimile celor care respectă Noul Legământ. Așa după cum am văzut deja, termenul tôrâh apare foarte rar folosit cu privire la Decalog, iar nucleul semnificației acestui cuvânt este „instrucțiune, lege, obicei,” nicidecum „Decalog!” Dumnezeu când spune „legea mea” nu face referire exclusiv la Decalog. Chiar Dumnezeu spune în Ieremia 31:36 că legile care i-au fost date Israelului carnal erau limitate la această națiune și erau valide atâta timp cât această națiune avea să se bucure de o relație specială cu El:„„Dacă vor înceta (în ebraică mûsh) aceste legi* (în ebraică chôq) dinaintea Mea”, zice Domnul, „şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!” (Ieremia 31:36 BC) Termenul ebraic chôq redat „legi” în BC în Ier 31:36 apare de 126 de ori în Vechiul Testament așa după cum se vede aici. Acest termen general este folosit în paralel cu tôrâh din Ieremia 31:33, adică se referă la același lucru în acest capitol. În Deuteromul 11:32 apare chôq iar în Biblia Cornilescu se spune: „Să păziţi şi* să împliniţi toate legile şi poruncile pe care vi le dau eu astăzi.” Ellen nu are niciun argument că acești doi termeni generali folosiți în paralel se referă exclusiv la Decalog. Toate legile date la Sinai erau Legile și poruncile lui Dumnezeu. Israelul carnal, „neamul lui Israel ” a încetat „să mai fie un neam înaintea” lui Dumnezeu, adică după alegerea noii națiuni, „Israelul lui Dumnezeu,” (Ga 6:15,16; 1Pe 2:9) Israelul carnal nu se mai bucură de o favoare specială ca națiune aleasă de Dumnezeu. (Fa 15:14; Ro 9:6;2:28,29; 11:17-24; Ga3:28,29) Conform cu Ieremia 31:36 comparat cu 2Corinteni 3:3-14 odată cu respingerea Israelului carnal ca popor al lui Dumnezeu, Dumnezeu nu va scrie aceleași legi date Israelului carnal în inimile celor care formează Israelul spiritual. În inimile membrilor Israelului lui Dumnezeu sunt scrise legile lui Dumnezeu, dar nu litera legilor date Israelului carnal. Legile de la Sinai au încetat să mai fie valabile în anul 33 e.n., și au fost înlocuite de „legea lui Cristos,” (Ga 6:2; 1Co 9:20,21) în același fel în care și Israelul carnal a încetat să mai fie poporul ales al lui Dumnezeu, și a fost înlocuit de Israelul spiritual.
Termenii ebraici pentru lege și poruncă se aplică la toate poruncile și legile date de Dumnezeu la Sinai evreilor, nu doar la Cele Zece Porunci. Dacă termenii 《porunca/poruncile lui Dumnezeu》 și 《legea/legile lui Dumnezeu》 ar fi fost folosiți exclusiv cu referire la Decalog, atunci Ellen ar fi putut pretinde că poruncile lui Dumnezeu sunt doar Cele Zece Porunci.
3.Este corectă interpretarea adventistă că Cele Zece Porunci sunt scrise pe inimile celor care fac parte din Noul Legământ?
Minciuni adventiste susținute de Ellen G. W.:
《[Despre Cele Zece Porunci] Dumnezeu a declarat că le va scrie în noul legământ pe inimile poporului său (Ieremia 31:33; Evrei 8:10) … Apocalipsa 22:14.》-{WWNC 1.3}
Interpretarea adventistă este greșită din mai multe motive:
3.1.Termenul ebraic tôrâh care apare folosit în Ieremia 31:33 nu se aplică în Vechiul Testament exclusiv la Decalog, ci la orice poruncă dată de Dumnezeu înainte de Sinai, la toate cele 613 de porunci de la Sinai, și la alte porunci date după ce a fost dată Legea de la Sinai. În Deuteronomul 31:9 apare folosit acest termen cu privire la „Legea” pe care a scris-o Moise, sau „cartea Legii.” Ellen și adventiștii nu pot argumenta că poruncile lui Dumnezeu sunt doar Cele Zece, iar cartea legii lui Moise este „o altă lege” deoarece același termen ebraic care apare folosit în Ieremia 31:33 nu se aplică în Vechiul Testament exclusiv la Decalog, ci la orice poruncă dată de Dumnezeu înainte de Sinai, la toate cele 613 de porunci de la Sinai, sau la anumite părți din toate cele 613 de legi după cum am arătat mai sus, și la alte porunci date de Dumnezeu după ce le-a fost datăevreilor Legea de la Sinai. În Deuteronomul 31:9 apare folosit acest termen cu privire la „Legea” (observă forma de singular care o contrazice pe Ellen care spunea că Moise a dat „o altă lege”) pe care a scris-o Moise, sau „cartea Legii.” Ellen și adventiștii nu pot argumenta că poruncile lui Dumnezeu sunt doar Cele Zece, iar cartea legii lui Moise este „o altă lege” deoarece același termen ebraic tôrâh este aplicat cu referire la Decalog, cartea Legii scrisă de Moise, și o mare varietate de alte legi date de Dumnezeu.
3.2. În Exodul 34:27 în Biblia Cornilescu spune:„Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele* acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ (în ebraică berı̂yth) cu tine şi cu Israel!” Legământul cu Moise și Israelul a fost încheiat pe temeiul tuturor cuvintelor scrise de Moise, nu doar pe baza Celor Zece Porunci, scrise de „degetul lui Dumnezeu.” Alte versete din Exodul 24:7,8 Exodul 34:10,27,28, Exodul 31:16; Leviticul 2:13, Leviticul 24:8; Leviticul 26:9,15, 25, 44, 45; Deuteronomul 4:13 arată că legământul încheiat de Dumnezeu cu Moise și Israelul cuprindea: sabatul, Cele Zece Porunci, toate cuvintele scrise de Moise, inclusiv multe detalii legate de jertfe pe care Ellen le numește „legea ceremonială.” Dacă Ellen avea dreptate, și Vechiul Legământ este același cu Noul Legământ, iar Vechiul Legământ a rămas neschimbat și a fost doar schimbat de loc, acest lucru ar pretinde ca toată constituția dată Israelului, toate cuvintele celor 613 de legi, să fie scrise pe inimile celor aflați sub Noul Legământ, nu doar cele Zece Cuvinte. Nici măcar Ellen nu poate avea pretenția că Legământul de la Sinai, format din 613 de legi, a fost scris în întregime pe inimile celor aflați sub Noul Legământ, din acest motiv a trebuit să restrângă Vechiul legământ la Decalog. Deoarece Vechiul Legământ cuprindea „toate cuvintele scrise de Moise” cât și Cele Zece Porunci, atunci când Ellen încearcă să reducă Vechiul legământ doar la Cele Zece Porunci intră în conflict cu Biblia. Vechiul legământ avea ca temei 613 de legi, iar dacă Vechiul Legământ a fost doar schimbat de loc, atunci și Noul Legământ trebuie să aibă tot 613 de legi, nu doar o parte din Vechiul Legământ, Cele Zece Porunci. Chiar Ellen este nevoită să recunoască faptul că nu toate legile Vechiului Legământ fac parte din cel nou, prin urmare explicația cu schimbarea locului legilor Vechiului Legământ pe inimile celor care se află sub legământul nou este greșită pentru că Ellen și-a permis să selecționeze părtinitor care porunci alcătuiesc Vechiul Legământ, doar Zece, deși Biblia spune că Vechiul Legământ era compus din 613 de legi. Dacă înțelegem că în Biblie atunci când se face referire la Vechiul Legământ se au în vedere toate legile de la Sinai, atunci este simplu de înțeles că explicația adventistă este greșită. A fost schimbat legământul de la Sinai în totalitatea lui?
3.3. Ellen G.W. citează Evrei 8:10 dar nu ține cont de contextul în care Pavel argumentează că Noul Legământ nu este identic cu cel Vechi, adică Vechiul și Noul Legământ nu sunt unul și același legământ schimbat doar de locul pe care era scris, de pe pergament și pietre pe inimi, deoarece Pavel explică în Evrei 8:10-13 (BC):„(v.9) nu ca legământul (Noul Legământ nu poate fi același cu cel Vechi care cuprindea 613 de legi) pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei”, zice Domnul. (v.13) Prin faptul că zice*: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.” Dumnezeu nu promite în Ieremia 31:33 că va încheia același legământ cu Israelul carnal. Această explicație a Ellenei nu are nicio logică: ce rost ar avea ca Dumnezeu să încheie din nou cu Israelul carnal un nou legământ care are aceleași legi, dar care acum au fost schimbate de loc, de pe pergament și piatră pe inimi? Ca răsplată pentru neascultarea lor le-ar putea promite Dumnezeu evreilor carnali un nou legământ mai bun? Când a încheiat Iehova un nou legământ cu națiunea Israelului carnal, după timpul lui Ieremia? Dacă ne folosim logica și ținem cont de Evrei 8:10-13 ne dăm seama că era nevoie de o schimbare mult mai mare decât cea de loc a legilor care formau vechiul legământ, și că națiunea Israelului carnal nu a încheiat un al doilea legământ cu Iehova după timpul lui Ieremia! În nota explicativă la Evrei 8:9,10 din The Expositor’s Greek Testament se spune:„Ambele părți (Dumnezeu și națiunea Israel carnală) au abandonat legământul, iar din acest motiv acesta a fost anulat. … ὅτι αὕτη ἡ διαθήκη ἣν διαθήσομαι …Acesta este legământul pe care îl voi încheia cu casa lui Israel după acele zile, spune Domnul. ὅτι (Acesta) justifică difrența dintre acest nou legământ și legământul sinaitic, și faptul că este numit „nou.” Introduce și aspectul pozitiv al noutății legământului. Acesta constă în trei aspecte: este interior sau spiritual, este individual și astfel universal, este plin de bunătate, adică oferă iertare.”
3.4. În 2 Corinteni 3:4-18Pavel analizează superioritatea gloriei noului legământ în comparație cu gloria vechiului legământ. În 2 Corinteni 3:7-18 Pavel folosește în total de 13 ori cuvintele dóxa, substantiv care inițial avea sensul de „opinie, reputație” și care a ajuns să însemne în Noul Testament „glorie, splendoare, grandoare,” și verbul doxázō „a fi glorios.” The Oxford Bible Commentary the Pauline Epistles editat de John Muddiman și John Barton , Oxford University Press, 2010, la scrierea căruia au participat 12 profesori și erudiți, explică la pagina 132:
„„2Corinteni 3:7-18Un minister al Noului Legământ. Pavel compară relația veche dintre Dumnezeu și poporul său cu noua relație stabilită de Dumnezeu prin Cristos (pentru legământ vezi ABD i. 1197-202) jucându-se cu diferite noțiuni opuse cum ar fi: „litera legii/Spiritul,” „moarte/viață,” „legământul vechi/noul legământ.” Ideea despre scrisorile de recomandare din 3:1-6 îi permite să introducă ideea despre legile evreiești. Începând cu 3:6 și până la versetul 11, legea- nucleul vechiului legământ- este descrisă în termeni categorici negativi. Litera omoară și ministerul bazat pe literele gravate pe table de piatră (Ex 24:12; 31:18) conduce la moarte. (despre moarte și lege vezi ABD ii. 110-11; iv. 254-65) În versetul 11 apare o declarație foarte puternică despre incapacitatea legii de a salva atunci când legea este descrisă ca „ceea ce trebuia să fie desființat.” (compară cu versetul 7) Pavel recunoaște că vechiul legământ era glorios dar a fost depășit cu mult în ceea ce privește gloria. (v. 7-11) … În versetele 7-18 este evidențiată libertatea față de lege (compară cu Galateni 5:18) și transformarea credincioșilor. … Identificarea Spiritului cu Domnul (în scrisorile lui Pavel folosește de obicei Cristos) a ridicat întrebări doctrinale, dar mulți comentatori consideră că „Domnul” menționat în versetele 16-18 face referire în mod direct la Dumnezeu. (Thrall 1965: 136-7; Furnish 1984: 234-6)”” (de Margaret Macdonald)
2Corinteni 3:4-18 este analizat în teza doctorală a lui Vilson Scholtz în materialul de 233 de pagini: Reading 2 Corinthians 3:4-18: An Exercise in Exegesis (1993). Această teză doctorală poate fi descărcată aici. Vrea să spună apostolul Pavel în 2Corinteni 3:3-18 că Dumnezeu a schimbat locul poruncilor de pe pietre pe inimile creștinilor aflați sub Noul Legământ? A fost schimbată de loc litera vechiul legămât, și astfel putem spune că vechiul și noul legământ sunt 2 legăminte compuse din exact aceleași legi, sau litera vechiului legământ a fost ștearsă sau anulată în întregime și nu a fost schimbată de loc? Pavel spune despre litera vechiului legământ următoarele: „care ne-a calificat să fim slujitori ai unui legământ nou,+nu ai unui cod scris,+ ci ai spiritului; căci codul scris condamnă la moarte,+ dar spiritul dă viață.+7 Dacă acel cod care duce la moarte, gravat cu litere pe pietre,+ a fost dat cu o glorie atât de mare, încât israeliții* nu puteau să privească fața lui Moise din cauza gloriei feței lui,+ o glorie care urma să dispară, 8 nu ar trebui să fie și mai glorioasă+ lucrarea prin care este dat spiritul*?+9 Căci, dacă acel cod care duce la condamnare+ a fost plin de glorie,+ cu cât mai glorioasă este lucrarea care duce la dreptate*!” (2 Corinteni 3:6-9 TLN 2020) EDCR 2019 redă cuvântul grecesc grámma din 2 Corinteni 3:6-9 prin „literei,” „litera,” „litere” iar Traducerea Lumii Noi 2020 prin „cod scris,” „codul scris” și „cod.” Ambele redări sunt corecte, deoarece în Dicționarul limbii grecești koine (dr. O. Baban: prelucrat după dicționarul lui Gh. Badea) se spune la pagina 104 despre gramma: 《γράµµα, ατος, τό – \sens nr. I. ◦ literă, caracter, semn al alfabetului Lc 23, 38; Gal 6, 11; \sens nr. II. ◦ scriere, scrisoare FA 28, 21; zapis, înscris Lc 16, 6; \sens nr. III. ◦ scrieri, lucrări In 5, 47; 2 Tim 3, 15; \sens nr. IV. ◦ scris, literă (în opoziţie cu spiritul, duhul) Rm 2, 27; \sens nr. V. ◦ literatură, învăţătură, cultură, erudiţie In 7, 15; FA 26, 24.》Din sensul numărul 4 al lui gramma din acest dicționar ne putem da seama că „literă” este folosit în opoziție cu „spiritul” iar despre care vorbește Pavel în 2 Cor 3:3 nu poate fi identic cu litera Legii scrise pe piatră, care doar a fost schimbată de loc, adică scrisă pe inimi.
A Greek-English Lexicon of the New Testament definește la pagina 120 gramma astfel:„1.o literă, …Lu 23:38; Ga 6:11. 2.orice scriere, un document sau înscriere … c. τά ἱερά γράμματα scrierile sfinte (Vechiul Testament) 2Timotei 3:15; γράμμα sinonim cu legea scrisă de Moise, Romani 2:27; Μωϋσέως γράμματα în Ioan 5:47. Deoarece evreii au ținut strâns la litera legii, aceasta nu doar că a devenit o simplă literă, dar era și o piedică pentru religia adevărată, Pavel folosește γράμμα (gramma) cu sens disprețuitor și o pune în antiteză cu τό πνεῦμα, adică cu Spiritul divin care operează în Legea mozaică, Romani 2:29, sau în Evanghelia care guvernează viața creștilor Romani 7:6; 2Corinteni 3:6.” (Grimm, Carl Ludwig Wilibald, 1807-1891; Thayer, Joseph Henry, 1828-1901; Wilke, Christian Gottlob, 1786-1854, 1889, New York American Book Co.) Din definiția cuvântului gramma și din felul în care apare folosit în Noul Testament, atât cu privire la scrierile lui Moise, (Ioan 5:47) cât și cu privire la Decalog, (Romani 7:6,7; 2 Corinteni 3:6,7 ) putem înțelege că Pavel dorea să ne spună că „litera” sau „codul scris,” toate legile scrise pe pergament sau pe piatră care alcătuiau vechiul legământ, inclusiv cele Zece Porunci, au fost șterse atunci când în inima creștilor guvernează spiritul lui Dumnezeu, nu litera Celor Zece Porunci, cum afirmă Ellen. În 2 Corinteni 3:14 apare folosită expresia „citirea vechiului legământ,” sau „ori de câte ori se citește din scrierile lui Moise” (2 Corinteni 3:15) cu privire la obiceiul evreilor de a citi în sinagogă „Legea și Profeții,” (Faptele 13:15) sau „Moise… citit cu voce tare în sinagogi în fiecare sabat,” (Faptele 15:21; Lu 4:16) ceea ce ne arată că pentru Pavel vechiul legământ „desființat prin Cristos” (2Co 3:14) cuprindea atât Decalogul, „acel cod care aduce moartea, gravat cu litere pe pietre,” (2Co 3:7) cât și toate legile „din scrierile lui Moise” citite de evrei în sinagogi (2Co 3:14, 15)! În 2 Corinteni 3:6,7, 14, 15 apostolul Pavel face referire la „vechiul legământ” ca fiind format atât din Decalog, cât și „din scrierile lui Moise” și despre acest unic și indivizibil legământ spune că este „desființat prin Cristos!” Apostolul Pavel o contrazice pe Ellen care încearcă să separe vechiul legământ de la Sinai în două legăminte, fără a avea o bază biblică sau exegetică legitimă. Pavel explică în 2Co 3:13 că Moise purta un văl datorită gândirii carnale și a condiției rele a inimii israeliților. (2Co 3:7, 14) Israeliții erau poporul ales al lui Dumnezeu și Iehova voia ca ei să se apropie de el. (Ex 19:4-6) Totuși, spre deosebire de Moise care vorbea „față în față” cu Iehova, (Ex 33:11) ei erau reticenți să privească cu atenție la ceea ce era doar o simplă reflectare a gloriei lui Dumnezeu. În loc să își îndrepte plini de devoțiune iubitoare inimile și mințile spre Iehova ei s-au îndepărtat figurativ de el. Deoarece israeliții de la muntele Sinai nu și-au îndrepretat în mod complet inimile spre Iehova, „mintea lor,” sau capacitățile lor mentale, „era întunecată,” sau literalmente „era îngreunată.” Același lucru li s-a întâmplat și evreilor care continuau să respecte Legea, după ce Dumnezeu a anulat-o prin Cristos. (Coloseni 2:17) Pavel folosește în mod figurativ termenul văl cu sensul de ceva care îi împiedică pe oameni să vadă, sau să înțeleagă. Acest văl putea fi dat la o parte astfel încât oamenii puteau avea o înțelegere clară a scopurilor lui Dumnezeu numai prin intermediul lui Cristos, numai dacă îl recunoșteau ca Mesia și exercitau credință în el. (Lu 2:32) Așa după cum am văzut deja, în 2 Corinteni 3:14 atunci când folosește expresia „citirea vechiului legământ” Pavel vorbește despre legământul Legii din cărțile Exodul până la Deuteronomul, care formează doar o parte a Vechiului Testament. El numește acest legământ „vechiul legământ” deoarece a fost înlocuit de „un legământ nou” și a fost anulat pe baza morții lui Isus pe un stâlp. (Ieremia 31:31-34; Fp 13:15; 15:21; Ev 8:13; Coloseni 2:14)
„În cazul cuvântului γράμμα (gramma) ultima parte a versetului 6 este foarte importantă deoarece aici este urmat de predicatul ἀποκτέννει (apokteínō) Cititorul trebuie să țină cont că γράμμα (litera, sau codul scris) este pusă în antiteză cu πνεῦμα (spiritul), și că acest lucru influențează semnficația cuvântului în acest context. γράμμα (gramma) este tot ceea ce este lipsit de Spiritul dătător de viață și care omoară. πνεῦμα poate fi orice este oferit de Spiritul Sfânt ființei interioare, sau naturii spirituale a omului.” –Reading 2 Corinthians 3:4-18: An Exercise in Exegesis (1993) pg. 35,36 Cu siguranță apostolul Pavel o contrazice pe Ellen: creștinii nu au scrise pe inimi litera aceluiași cod scris pe pietre, Decalogul. Litera Celor zece porunci omoară și este în antiteză cu „legea spiritului care dă viață în unitate cu Isus Cristos.” (Romani 8:2) Spiritul lui Dumnezeu este cel care îi călăuzește pe creștini pentru a înțelege și a respecta legile lui Dumnezeu date prin Cristos și mai ales îi ajută pe creștini să discearnă principiile eterne care stau la baza legilor lui Dumnezeu, legi a căror literă a fost a fot desființată.
Cum se reflectă în Noul Testament principiile care stau la baza Celor zece porunci
Încheiat între Iehova și Israelul carnal. Era un legământ național din care cineva făcea parte în mod obligatoriu la naștere. (De 5:1-3; 28:1-14)
Încheiat între Iehova și Israelul spiritual: evrei și neevrei. Nu este un legământ național condiționat de originea etnică. (Ev 8:10; 9:14, 15, 26; 12:22-24; Ga 6:15, 16; 3:26-28; Ro 2:28,29)
Moise este mediatorul Legământului de la Sinai. (Ioan 1:17; Ga 3:19;Ev 2:2; 9:16-20)
Isus este mediatorul Noului Legământ. (Ev 8:6; 9:15)
A fost validat pe baza sângelui animalelor și constituia baza pentru preoția aaronică. (Ex 24:3-8; Nu 3:1-3, 10; 20: 25-28; Iosua 24:33; Judecători 20: 27, 28; Ev 9:18-22) Preoții aaronici erau păcătoși. (Ev 9:7) Preoții aaronici erau muritori. (Ev 7:23)
A fost validat de sâgele lui Isus și Dumnezeu l-a făcut preot pe Isus după asemănarea lui Melchisedec. (Mt 26:28; Lu 22:20; 1Co 11: 25; Ev 6:20; 7:1-3, 12, 15-17, 26, 27; 8:1; 9:12, 26) Marele preot Isus Cristos este fără păcat. (Ev 4:15) Isus este un Mare Preot nemuritor. (Ev 7:24)
Este numit „cod care aduce moartea, gravat cu litere pe pietre” (2 Co 3:6) deoarece Legea de la Sinai scotea în evidență păcatul (Ga 3:19) și din acest motiv se poate spune despre toată Legea de la Sinai, inclusiv despre Decalog, că „condamnă la moarte,” sau că este „acel cod care aducea condamnarea.” (Ro 3:19, 20; Ro 7:7, 8; 2Co 3:6,9; Ga 2:16; 3:10) Legea de la Sinai scotea în evidență întreaga gamă și domeniul complet a ceea ce era păcat făcând astfel păcatul să „abunde.” (Ro 5:20; 7:7, 8 compară cu Ps 40:12)
Creștinii unși de sprit sunt slujitorii unui nou legământ care „nu (este ) un cod scris,” adică Noul Legământ este legământul spiritului lui Dumnezeu care îi conduce pe creștini la viață veșnică. Spiritul îi ajută să își păstreze integritatea și să cultive calitățile necesare pentru a obține răsplata lor veșnică. (2 Co 1:21, 22; Ef 1:13, 14; Tit 3:4-7) Noul Legământ este numit „spiritul acordat creștinilor” (2Co 3:8) și este superior Legământului Legii de la Sinai deoarece membrii Noului Legământ sunt urmașii Instrumentului Principal al vieții, Isus Cristos. Astfel, Noul Legământ nu aduce moartea, ci viața. (Fp 3:15) Pavel pune în antiteză toată legea de la Sinai „acel cod care aducea condamnarea,” vechiul legământ, cu noul legământ, care este numit „dreptatea acordată creștinilor.” (2Co 3:9)
Nu putea oferi iertarea păcatelor pe baza sacrificiilor continue care le aminteau evreilor de starea lor păcătoasă. (Ev 9:6,7, 25; 10:1-4, 11) Aducea beneficii temporare. Nu oferea o conștiință curată. (Ev 9:9)
Jertfa răscumpărătoare a lui Isus a fost oferită o singură dată și are puterea de a șterge complet păcatul. (Ev 9: 12, 26; 10:10, 12) Aduce beneficii eterne. Oferă o conștiință curată. (Ev 9:14; 10:14)
Toată Legea de la Sinai este „o copie a realității.” (Col 2:16,17; Ev 8:5; 9:23; 10:1)
„Realitatea este a lui Cristos,” (Coloseni 2:16,17) adică „umbra lucrurilor viitoare,” Legea de la Sinai, este împlinită de Isus, realitatea, adică „Cristos este sfârșitul Legii.” (Ro 10:4;Ev 8:2; 9:24; 10:1)
Semnul de identificare al Legământului de la Sinai este sabatul. (Ex 31:16,17; De 5:13-15)
Semnul de identificare al Noului Legământ este iubirea. (Ioan 13:34, 35; Ro 13:8; Ga 6:2) Sabatul nu mai este obligatoriu pentru creștinii aflați sub „legea lui Cristos.” (Ro 14: 5,6; Col 2:14, 16,17; Ga 4:7-12)
Dacă israeliții ascultau de Iehova ar fi avut binecuvântarea Lui și ar fi ajuns un regat de preoți (Ex 19:5, 6; De 28:1-14); dacă israeliții încălcau legământul erau blestemați (De 28:15-68); legea trebuia să îi conducă pe evrei la Cristos, (Ga 3:24) să îi protejeze pe israeliți de închinarea națiunilor păgâne, să îi ajute să păstreze închinarea adevărată la Iehova și linia descendenței seminței naturale promise lui Avraam.
Isus Cristos este sămânța principală a lui Avraam. (Ga 3:16) Sămânța secundară sunt frații unși de spirit ai lui Cristos.
Avea funcția unui gard despărțitor care îi separa pe evrei de neevrei Ef 2:14. La vremea când Pavel și-a scris scrisoarea sa zidul literal despărțitor de la templu care îi împiedica pe evrei să intre în curțile templului nu era încă distrus. Din acest motiv atunci când Pavel spune că „zidul” a fost dărâmat, nu s-a referit la zidul literal din curțile templului de la Ierusalim, ci la legământul legii de la Sinai, care îi separa pe evrei de neevrei. Acest zid simbolic a fost anulat în urmă cu 30 de ani pe baza morții lui Cristos.
Noul Legământ a fost introdus după ce Isus a dărâmat în totalitate „zidul,” sau legea de la Sinai (Ef. 2:15, 16) Moartea lui Isus a constituit baza pentru înlăturarea legii de la Sinai, care era o barieră ce îi separa pe evrei de neevrei. Dacă era acceptată împăcarea care a devenit posibilă datorită morții lui Isus, amândouă popoarele, evreii și neevreii, puteau deveni „un singur corp … prin stâlpul de tortură.” Compară cu Col 1:20. Sub legea lui Cristos statutul spiritual al neevreilor s-a schimbat: nu mai erau străini și locuitori străini cu drepturi limitate. Neevreii care respectau legea lui Cristos au devenit „concetățeni ai sfinților” care aveau scopuri, obligații și indentități comune. Ei făceau parte din noua națiune spirituală și aveau aceeași cetățenie ca restul sfinților. (Filipeni 3:20) Cristos a distrus zidul, „Legea, care consta în porunci și decrete,” care îi ținea la distanță pe neevrei de evrei, oferindu-le ambelor grupuri acces liber la Tatăl prin Cristos. (Ef. 2-14-19.)
Legământul de la Sinai, reprezentat de soția secundară a lui Avraam, Agar, producea copii pentru sclavie, adică evreii care au decis să rămână sub autoritatea Legământului de la Sinai, după ce legea lui Cristos a intrat în vigoare în 33 e.n. (Galateni 4:24) Prin expresia legământul „de la muntele Sinai” Pavel face referire la totalitatea legilor date la muntele Sinai, (Ex 19:3-14; 24:3-8) care este numit și „muntele adevăratului Dumnezeu.” (Ex 3:1, 12; 24:13, 16; 1Re 19:8; Fp 7:30, 38) Pavel nu credea că legământul de la muntele Sinai era împărțit în 2 legăminte, ci vorbește despre totalitatea legilor date la Sinai ca fiind un singur legământ, în același fel cum Agar era o singură persoană.
Sara, soția lui Avraam, o femeie liberă, reprezintă „Ierusalimul de sus,” femeia simbolică a lui Dumnezeu, organizația lui cerească formată din creaturi spirituale. Aceasta dă naștere în mod figurativ copiilor: Cristos și fraților lui unși de spirit. (Ga 3:16, 28, 29; 4:26) Singurul mod de viață cu adevărat liber este acela prin care închinătorii Tatălui urmează legea și exemplul lui Cristos. (Ga 5:1-18; 6:2) Cristos i-a cumpărat pe evreii de sub legea de la Sinai și le pretinde acestora, cât și creștinilor dintre națiuni, să respecte legea sa. (Ioan 13: 34, 35; 14:15; Ga 4:4-12; 6:2)
Legământul de la Sinai este „un jug pe care nici strămoșii noștri, nici noi n-am putut să-l purtăm.” (Fp 15:10)
Isus i-a eliberat pe creștinii evrei de „jugul sclaviei,” de legea de la Sinai în totalitatea ei. (Ga 5:1) Acceptarea autorității lui Cristos este comparată cu „un jug … plăcut” care oferă „odihnă” (BC) (Mt 11:28-30)
Legea de la Sinai a fost un contract valabil din 1513 î.e.n. până în 33 e.n.
Noul Legământ este un contract valid din 33 e.n. până ultimul dintre cei care formează „Israelul lui Dumnezeu”este înviat la viață cerească nemuritoare.
„Acestea* (toate cele 613 ) sunt poruncile (în ebraică mitsvâh) pe care le-a dat (în ebraică tsâvâh) lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.” (Lev 27:34 Biblia Cornilescu) În Vechiul Testament termenul mitsvâh apare de 181 de ori cu referire la diferite legi date la Sinai, dar și cu privire la alte instrucțiuni sau porunci date de Dumnezeu așa după cum se poate verifica aici. Termenul este folosit în Exodul 20:6 în contextul în care se vorbește despre „poruncile Mele” și Cele Zece Porunci (BC), dar în Ezra 10:3 același termen apare și se citează decizia de a alunga soțiile străine și copii lor pentru a împlini „poruncile Dumnezeului nostru” și „Legea.” În 1 Samuel 15:15 mitsvâh este folosit pentru „porunca pe care ți-a dat-o Iehova, Dumnezeul tău” lui Saul, care nu făcea parte din Decalog, la fel și în 1Regi 13:21, 2Cronici 29:25; Maleahi 2:1,4 se arată că poruncile lui Dumnezeu se refereau nu doar la legile date la Sinai, ci și la anumite instruncțiuni concrete pe care le-a transmis în anumite situații. Nu doar legile de la Sinai sunt numite 《poruncile lui Dumnezeu,》 ci pe lângă toată Legea de la Sinai în Vechiul Testament, termenul poruncă, sau porunci este aplicat la diferite instrucțiuni care nici nu aveau legătură cu Decalogul sau în unele cazuri cu Legea de la Sinai. 《Poruncile lui Dumnezeu》 nu poat fi limitate exclusiv la Cele Zece Porunci , deoarece evreii trebuiau să respecte 《fiecare poruncă》 (Deuteronomul 8:1,2) adică să respecte toate 《poruncile sale,》《Să respe[cte] poruncile lui Iehova, Dumnezeul tău,》(Deuteronomul 8:6) ceea ce însemna să asculte nu doar de Cele Zece Porunci, ci de toate cele 613 de porunci date Israelului la Sinai: 《Ai grijă să nu-l uiți pe Iehova, Dumnezeul tău, și, astfel, să ajungi să nu respecți poruncile sale, hotărârile sale judecătorești și legile sale pe care ți le dau astăzi.》(Deuteronomul 8:11 TLN) Dacă Israelul nu respecta toate poruncile date de Dumnezeu la Sinai, acest lucru însemna că 《n-a ascultat de glasul lui Iehova, Dumnezeul tău!》(Deuteronomul 8:20)
Tabelul 2 Ellen G. W. vs. Biblia
„Cele Zece Porunci constituie Legea despre care Dumnezeu spune că Fiul Său o va face mare și minunată (Isaia 42:21).” – E.G.W.sublinierea îmi aparține WWNC 1.3
MINCIUNĂ
Termenul ebraic tôrâh din Isaia 42:21 nu este folosit în Vechiul Testament exclusiv cu privire la Decalog, iar în acest verset se referă la toate cele 613 de Legi date la Sinai. Isus nu a spus că a fost profețit că el trebuia să împlinească doar Decalogul, cum explică Ellen, ci era foarte conștient că a fost „născut sub lege,” (Ga 4:4) adică avea obligația de a respecta toate cele 613 de legi date evreilor la Sinai deoarece toate alcătuiau o singură lege. Isus îi critică pe fariseii care ciopârțeau Legea în porunci superioare și inferioare, și adaugă la Lege și Profeții, adică interpretează Biblia complet diferit de Ellen care separă Legea în două legi: una superioară, Decalogul, și o altă lege inferioară, legile scrise de Moise. Isus afirmă că a venit pentru a împlini toată Legea și toți Profeții, adică chiar și cea mai mică literă din Lege, indiferent că a fost scrisă pe piatră sau papirus, sau de locul în care a fost așezată, avea să fie împlinită de el înainte de a fi înlăturată. (Matei 5:17-19) Isus nu spune că a venit să împlinească doar Cele Zece Porunci, scrise de „degetul lui Dumnezeu,” deoarece acestea erau superioare în comparație cu poruncile scrise de Moise și numai acestea erau „poruncile lui Dumnezeu”. Cuvintele lui Isus din Luca 24:44 o contrazic pe Ellen deoarece Isus explică foarte clar că el nu a împlinit doar Decalogul, ci „tot ce este scris despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi trebuie să se împlinească.”” Adventiștii insistă că Isus a respectat sabatul, dar uită că Isus a respectat și lunile noi și toate celelalte sărbători date evreilor, a fost circumcis 《 după cum este scris în Legea lui Iehova》(Luca 2:21-23) și părinții lui《au oferit o jertfă potrivit cu ceea ce se spune în Legea lui Iehova: „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel domestic”》(Luca 2:24) Pentru Isus și scriitorii inspirați ai Bibliei „tot ce este scris despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi trebuie să se împlinească”. Isus nu considera că Decalogul este superior Legii lui Moise, nici că Profeții și Psalmii sunt inferiori Decalogului deoarece aceste scrieri nu au fost scrise de degetul lui Dumnezeu și nu au fost așezate în chivot, sau nu au fost scrise pe table de piatră, ci pe papirus și pergamente. Isus interpretează Vechiul Testament în întregime ca fiind Cuvântul inspirat și indisolubil al lui Dumnezeu, și nu se lasă influențat de gândirea sectară din timpul lui, potrivit căreia VT putea fi separat în secțiuni importante, și secțiuni mai puțin importante! Nu există nimic în Biblie care să indice că Maria și Iosif ar fi crezut, la fel ca Ellen, că era profețit că Isus avea să împlinească doar o parte din Legea lui Dumnezeu, Decalogul! De fapt o citire atentă a versetelor din Luca 2:21-24 arată că 《Legea lui Moise》 este identică cu 《Legea lui Iehova,》inclusiv circumcizia și jertfele de animale fiind incluse în 《Legea lui Iehova.》 Isus a respectat tot ceea ce se spunea în Vechiul Testament, fiind un evreu născut sub obligația de a respecta „orice cuvânt care iese din gura lui Iehova,” nu doare Cele Zece Cuvinte. (Mt 4:10) Ellen nu poate argumenta că Isus a respectat doar Decalogul deoarece acesta este superior celorlaltor porunci din Lege și exclusiv Decalogul constituie „Legea lui Dumnezeu.”
ADEVĂR
Minciuni adventiste susținute de E.G.W. :
《Exista o altă lege comunicată în privat lui Moise și scrisă de el într-o carte, numită „cartea legii,” care cuprindea instrucțiunile privitoare la mâcăruri, zile festive, … și care nu a fost pusă în arcă, ci lângă arcă. Diferența dintre ele este următoarea: Cele zece porunci se aflau în gloria de care nu te poți apropia din interiorul chivotului de aur, înscrise adânc de însuși degetul lui Dumnezeu în agata imperisabilă a munților; legea tipurilor și a ceremoniilor se afla în exteriorul chivotului, scrisă cu cerneală și de mâini umane, pe un pergament perisabil. 》-{WWNC 2.1}
4.Au fost date la Sinai două Legi diferite ca importanță: una „morală” și alta „ceremonială”? Este corectă ideea Ellenei că această carte a legii scrisă de Moise este „o altă lege a tipurilor și a ceremoniilor”?
Ceea ce spune Ellen este în parte adevărat: Decalogul a fost pus în interiorul chivotului de aur, iar „cartea Legii” scrisă de Moise a fost pusă lângă acest chivot. (Exodul 25:16; 40:20) Însă indică această separare geografică o separare în ceea ce privește Legea: au fost date două legi diferite ca importanță în funcție de materialul pe care au fost scrise și locul în care au fost așezate? Ellen așa sugerează, însă din nou Biblia contrazice explicația greșită a Ellenei. Motivul pentru care cartea legii a fost pusă lângă chivot, nu era acela că făcea parte dintr-o altă lege mai puțin importantă decât Decalogul, ci este explicat în Deuteronomul 31:26,27: „„Luați cartea aceasta a Legii+ și puneți-o lângă arca+ legământului lui Iehova, Dumnezeul vostru. Ea va servi acolo drept martor împotriva voastră.27 Căci vă cunosc bine răzvrătirea+ și încăpățânarea*.+ Dacă v-ați răzvrătit atât de mult împotriva lui Iehova cât timp am fost în viață cu voi, cu cât mai mult o veți face după moartea mea!” Cartea legii era un comentariu elaborat al Decalogului care însoțea tablele legii, și care trebuia să servească drept martor în contra poporului care era răzvrătit, (De 9:7) în același fel în care cântarea menționată în Deuteronomul 31:21 avea să servească drept martor. Deuteronomul 31:9 spune: „Și Moise a scris Legea+ (în ebraică tôrâh) aceasta și le-a dat-o preoților levitici, care poartă arca legământului lui Iehova, și tuturor bătrânilor Israelului.” Este foarte clar că în Deuteronomul 31:9 este folosit cuvântul tôrâh cu privire la „cartea legii” scrisă de Moise și că motivul pentru care a fost așezată lângă chivotul legământului este acela de a sluji ca martor în contra încălcărilor de lege viitoare ale israeliților! Acestă lege scrisă de Moise nu este diferită de Legea lui Iehova deoarece în Neemia 8:1 este numită „cartea Legii lui Moise, pe care Iehova o poruncise Israelului,” adică cartea lui Moise conținea poruncile lui Dumnezeu, nu poruncile inventate de Moise, în Neemia 8:3 este numită „cartea Legii”, iar în Neemia 8:18 această carte a Legii lui Moise este numită „cartea Legii adevăratului Dumnezeu.” Este foarte clar și din 2 Cronici 17:9 că această „carte a Legii lui Iehova,” din 2Cronici 34:14 că este „cartea Legii lui Iehova dată prin Moise” și că ea nu cuprindea o altă Lege diferită de Decalog, ci conținea „toate cuvintele Legii … așa cum erau scrise în cartea Legii,” (Iosua 8:34) sau era considerată „cartea Legii lui Iehova, Dumnezeul lor.” (Neemia 9:3) Maleahi 4:4 o contrazice pe Ellen deoarece confirmă că „Legea lui Moise” a fost poruncită de Iehova: „Aduceți-vă aminte de Legea lui Moise, slujitorul meu, de dispozițiile și de hotărârile judecătorești pe care le-am poruncit la Horeb pentru ca tot Israelul să le respecte.+” În Deuteronomul 4:5 Biblia Cornilescu spune:„Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.” Concluzia bazată pe Biblie este că așa cum se arată și în Luca 2:21-24 Legea lui Moise și Legea lui Iehova sunt una și aceeași Lege, sau Moise a dat „Legea,” (Ioan 7:19) nu Legile, adică Decalogul, 《Legea lui Dumnezeu,》 și 《o altă lege,》 《legea lui Moise,》 cum pretinde Ellen! Isus și apostolul Ioan o contrazic pe Ellen deoarece pentru ei era clar că 《Legea [la singular deoarece Moise a mediat o singură Lege, nu două Legi, cum pretinde Ellen] a fost dată prin Moise,》de însuși Dumnezeu care i-a poruncit lui Moise să scrie cuvintele Sale (Ex 24:4; 34:27; Deuteronomul 31:9,11) și din acest motiv se putea spune că Moise a dat Legea, pentru că Moise a transmis Legea lui Dumnezeu, adică cele 613 de porunci date de Dumnezeu. Isus a fost martor ocular la evenimentul petrecut la muntele Sinai, de aceea Ellen care spune că Moise a dat „o altă lege” îl contrazice direct pe Isus care spune că Moise a dat 《Legea!》(Ioan 7:19)
Cyclopaedia of Biblical, theological, and ecclesiastical literature definește astfel Legea lui Moise: „se referă la totalitatea legilor mozaice, (1Regi 2:3; 2 Regi 23:25; Ezra 3:2) legea dată prin Moise, care, atunci când se face referire la originea ei divină este numită legea lui Iehova. (Ps 19:8; 37:31; Isaia 5:24; 30:9) Cu acest sens pentru a sublinia excelența ei, apare cu articol Legea. (De 1:5; 4:8, 44; 17: 18, 19; 27:3, 8) Atunci când nu se insistă atât de mult pe substanța legilor, ci se face referire în special la codul extern pe care sunt scrise aceste legi, sunt folosiți următorii termeni: „cartea Legii lui Moise,” (2Regi 14:6; Iosua 8:31; 23:6) „cartea Legii Domnului” sau „cartea Legii lui Dumnezeu.” (Iosua 24:26) … Legea apare cuprinsă în mod special în ultimele patru cărți ale Pentateuhului. … Rabinii au separat întreaga lege mozaică în 613 legi, dintre care 248 sunt afirmative și 365 sunt negative.”- de John McClintock și James Strong, vol. V, pg. 284, 1880, New York, Harper.
Turnul de Veghe (Watchtower) din 1 martie 1952, la paginile 149-52, (engl.) are un interesant articol: Nu există nicio separare în Legea mozaică, care poate fi citit aici.
CARM este un site contrar martorilor lui Iehova. Acest site spune despre proskyneo(este o redare alternativă a verbului proskuneo): „Cuvântul ‘proskuneo’ apare de 55 de ori în Watchtower Kingdom Interlinear.Din toate aceste ocurențe, acest cuvânt este folosit de 15 ori cu referire la Isus, adică 27% din numărul total al…
„” Iată ce a spus Iehova, Regele lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Iehova al armatelor: «Eu sunt cel dintâi şi eu sunt cel de pe urmă, în afară de mine nu există alt Dumnezeu!… Există oare alt Dumnezeu în afară de mine? Nu, nu există nicio Stâncă. Nu cunosc alta».””-Isaia…
Casen handler om et stort teknologiselskap, Techmax som hadde kjøpt opp SetSolutions, et mindre, men velrenommert selskap innen programvareutvikling. Jeg skal drøfte hvordan struktur, kultur og ledelse kan virke inn på ansattenes motivasjon slik at oppkjøpet beskrevet i casen ble til en fiasko og til slutt vil jeg anbefale en…
SMF3084F FLEKSIBLE STUDENTER Organisasjonspsykologi og ledelse – 1. OBLIGATORISKE ARBEIDSKRAV, FAGBLOGG1 Velkommen til første innlevering av arbeidskrav i emnet. Dere skal skrive en fagblogg i gruppe eller på egen hånd hvis dere ikke fant noen å jobbe sammen med. Her kan dere lære om hva en fagblogg er. Om å…
《Mai înainte de a se fi născut munţii,mai înainte să fi fost plămădite pământul şi lumea, din vecie şi până în vecie tu eşti Dumnezeu.》 Psalmul 90:2 Biblia Catolică 《Mai înainte de a se fi făcut munțiiși de a se fi plăsmuit pământul și lumea lui b,din veșnicie până’n veșnicie c Tu ești d.》 Ps…
Una dintre acuzațiile aduse Martorilor cel mai des este că 《Martorii lui Iehova au schimbat Biblia.》Traducerea lumii noi a Martorilor lui Iehova este considerată de anumite persoane ca fiind o traducere 《greșită,》 sau 《părtinitoare》a Bibliei care ar avea scopul de a 《susține învățăturile Societății Wachtower.》 Acuzațiile sunt diferite, dar în…
Eu și Tatăl una* suntem“.》Ioan 10:30 TLN Nota spune: 《Sau „în unitate“. Lit. „un (lucru)“. Gr. hen, neutru, pentru a arăta unitatea în colaborare.》 《Eu și Tatăl una suntem.》Ioan 10:30 EDCR 2019 《ἐγὼ καὶ ὁ πατὴρ ἕν [ în greacă hen la genul neutru] ἐσμεν.》 Ioan 10:30 în greacă NA 28 Spune…
