Eu și Tatăl una* suntem“.》Ioan 10:30 TLN Nota spune: 《Sau „în unitate“. Lit. „un (lucru)“. Gr. hen, neutru, pentru a arăta unitatea în colaborare.》
《Eu și Tatăl una suntem.》Ioan 10:30 EDCR 2019
《ἐγὼ καὶ ὁ πατὴρ ἕν [ în greacă hen la genul neutru] ἐσμεν.》 Ioan 10:30 în greacă NA 28
Spune Isus în Ioan 10:30 că el și Tatăl fomează un singur Dumnezeu?
Nu există motive întemeiate pentru a înțelege că în Ioan 10:30 Isus ar afirma că formează același Dumnezeu cu Tatăl!
Eruditul trinitarian Vine spune despre cuvântul ἕν [hen] din Ioan 10:30:
《heis … masculin, (feminin mia, neutru hen) este folosit cu sensul (1) … (b) metaforic de <unitate> sau <armonie> de exemplu în Ioan 10:30; 11:52; 17:11, 21, 22; Ro 12:4-5; Filipeni 1:27.》- COMPLETE EXPOSITORY DICTIONARY OF OLD AND NEW TESTAMENT WORDS de W.E. VINE, MERRILL F. UNGER, WILLIAM WHITE, JR, 1940, pg. 1193.
O simplă verificare în dicționare ne ajută să înțelegem că în Ioan 10:30 atunci când Isus a spus că el și cu Tatăl sunt 《una》nu a spus că formează unul și același Dumnezeu, ci așa cum se explică în nota din ediția de studiu a Traducerii Lumii Noi în engleză: 《 una: sau <în unitate>. Isus a vrut să spună prin aceste cuvinte că el și Tatăl său sunt uniți atunci când îi apără și îi conduc spre viață eternă pe cei asemănători oilor. O astfel de muncă de păstorire este o sarcină comună a Tatălui și a Fiului. Ambii sunt la fel de îngrijorați pentru oi și nu îi permit niciunei persoane să le smulgă din mâna lor. (Ioa 10:27-29 compară cu Ez 34:23, 24) În Evanghelia lui Ioan este deseori amintită unitatea în colaborare, voință și scop dintre Tatăl și Fiul. Cuvântul grecesc redat aici ca <una>[forma neutră hen] nu este la genul masculin (indicând <o persoană>), ci este la genul neutru (indicând <un lucru>), sprijinind ideea că Isus și Tatăl său sunt <una> în acțiune și colaborare, nu că ar fi aceeași persoană [sau același Dumnezeu, deoarece theos/dumnezeu în greacă este la genul masculin]. (Ioan 5:19; 14:9,23)
Dacă comparăm cuvintele lui Isus de aici cu ceea ce a spus el în rugăciunea din Ioan capitolul 17 este foarte clar că Isus nu s-a referit la o egalitate în dumnezeire, ci la unitatea de scop și acțiune. (Ioan 10:25-29; 17:2, 9-11) Acest lucru devine foarte clar atunci când el se roagă ca discipolii lui <să fie una [hen], așa cum noi [Tatăl și Isus] suntem una.> (Ioan 17:11) De aceea, în Ioan capitolul 10, cât și în Ioan capitolul 17, se face referire la același fel de unitate.
În 1 Corinteni 3:6, 8 Pavel declară: „Eu am plantat, Apolo a udat (. . .) cel care plantează şi cel care udă sunt una.“ Pavel nu voia să spună că el şi Apolo erau două persoane într-una, ci că ei erau uniţi în acelaşi scop. Termenul grec tradus aici prin „una“ (hen) este de genul neutru; el înseamnă literalmente „un [lucru]“ şi indică unitatea în cooperare. Este acelaşi termen pe care Isus îl utilizează în Ioan 10:30 pentru a descrie relaţiile pe care el le întreţine cu Tatăl său. Este termenul pe care Isus îl întrebuinţează şi în Ioan 17:21, 22. În consecinţă, atunci cînd, în aceste cazuri diferite, se serveşte de cuvântul „una“ (hen), Isus are în vedere unitatea de gândire şi de scop.
În legătură cu Ioan 10:30 Jean Calvin (care era adept al Trinităţii) a spus în cartea Commentary on the Gospel According to John (Comentariu asupra Evangheliei după Ioan):
„Eu și Tatăl una suntem. Isus a vrut să abordeze batjocura celor răi. Ei ar fi putut să pretindă că el nu avea deloc puterea lui Dumnezeu, și că nu le putea promite discipolilor săi că îi va proteja în mod sigur. Din acest motiv Isus le spune că lucrurile lui sunt atât de strâns legate de ale Tatălui încât ajutorul Tatălui nu îi va fi retras niciodată lui Isus și oilor sale.
Învăţaţii din vechime au abuzat în mare măsură de acest pasaj pentru a dovedi că Isus Cristos este de aceeaşi esenţă (ὁμοούσιος/homoousios) cu Tatăl. Dar Domnul nostru Isus nu vorbeşte deloc aici despre unitatea de substanţă, ci despre faptul că este întru totul de acord cu Tatăl, astfel încât orice face Cristos va fi confirmat de puterea Tatălui său.“
Imediat după pasajul din Ioan 10:30, Isus demonstrează cu putere că el nu a pretins prin aceste cuvinte că este Dumnezeu. Evreilor care au tras această concluzie greşită şi care voiau să-l ucidă cu pietre el le-a răspuns: „Voi ziceţi că hulesc. Eu, pe care Tatăl m-a sfinţit şi m-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!»“(Ioan10:31-36, Cornilescu). Nu, Isus nu a pretins că este Dumnezeu Fiul, ci Fiul lui Dumnezeu.
În Ioan 10:36-38 Isus explică ceea ce a vrut să spună în versetul 30 atunci când spune: 《cum ziceți voi: «Hulești!» Celui pe care Tatăl L-a sfințit și L-a trimis în lume? Și aceasta, pentru că am zis: «Sunt Fiul lui Dumnezeu!» Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți!
Dar, dacă le fac, și nu Mă credeți pe Mine, credeți măcar lucrările acestea, ca să cunoașteți și să știți că Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl.”》-EDCR 2019 vezi și Ioan 14:9-11 (sublinierea îmi aparține)
Ce vrea să spună Isus atunci când afirmă în Ioan 10:38 《că Tatăl este în Mine și Eu sunt în Tatăl》(EDCR 2019)? A vrut să spună că el și Tatăl au aceeași 《esență sau substanță》, (homoousios) sau că el și Tatăl formează același Dumnezeu?
Jean Calvin explică astfel Ioan 10:38:
《 Tatăl este în mine, și eu în el. Aici repetă același lucru pe care l-a spus înainte folosind alte cuvinte, Eu și Tatăl una suntem. Toate lucrurile indică spre faptul că în ministerul lui Isus nu există nimic care să fie contrar Tatălui său. Isus spune <Tatăl este în mine, adică puterea divină se manifestă prin mine.>
și eu sunt în Tatăl meu, adică <Eu nu fac nimic care să nu fie poruncit de Dumnezeu, astfel încât există o conexiune între mine și Tatăl meu.> Aceste cuvinte nu fac referire la unitatea de esență, ci la manifestarea puterii divine prin persoana lui Cristos, astfel încât era evident că a fost trimis de Dumnezeu.》-Commentary on the Gospel According to John (Comentariu asupra Evangheliei după Ioan)
Eruditul Meyer explică astfel Ioan 10:30:
《 … Mâna lui Dumnezeu este mâna lui Cristos atunci când îndeplinește lucrarea, în timpul căreia El administrează puterea, iubirea și alte calități ale lui Dumnezeu. Din acest motiv unitatea este o colaborare activă, de exemplu o unitate de acțiune pentru realizarea decretului divin al răscumpărării. În acest sens Tatăl este în Fiul, și se mișcă în El, astfel încât Tatăl acționează în lucrurile care sunt făcute de Fiul, și totuși, Tatăl este mai mare decât Fiul (Ioan 14:28) deoarece El l-a autorizat, l-a consacrat, și L-a trimis.》
În nota de subsol la Ioan 10:29, 30 din Expositor’s Greek Testament de Nicoll W. Robertson, 1910, vol. 1, publicată de Hodder, London, pg. 793-794 se spune:
《… Calvin are dreptate atunci când afirmă că aceste cuvinte nu au acest sens [atribuit de Bengel care credea că Isus spune că este atotputernic]. … Un ambasador a cărui autoritate este pusă la îndoială ar putea spune în mod obișnuit: <Eu și suveranul meu suntem una.> Totuși, este evident că ambasadorul nu are pretenția de a primi demnitate regală, ci doar afirmă că ceea ce a făcut el a făcut și suveranul lui, că semnătura lui are garanția suveranului, și că legământul lui va fi împlinit cu ajutorul tuturor resurselor suveranului său. În același fel Isus, reprezentantul lui Dumnezeu, prezintă puterea Tatăl lui ca fiind garanția finală, și pretinde că în această privință El și Tatăl lui sunt una.》
Unii consideră că Ioan 10:38 este un argument în favoarea Trinității.
Dacă cineva este ÎN altcineva înseamnă că ei SUNT una și aceeași persoană, sau că sunt egali în ceea ce privește autoritatea, puterea, vârsta etc. ?
Dacă acest lucru este adevărat, și cei cu care a vorbit Isus și 《ÎN 》care era Isus SUNT aceeași persoana cu Isus, sau au aceeași autoritate, putere, vârstă etc. ca și Isus.
Ioan 14:20:《 În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu* sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.》 BC
În Ioan 14:17 se spune ca duhul este 《ÎN》 continuatorii lui Isus, dar înseamnă acest lucru ca discipolii SUNT duhul sfânt, sau că sunt egali cu el?
Ioan 14:17:《 şi anume Duhul* adevărului, pe** care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte, dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi† va fi în voi.》BC
Așadar, nu avem motive să credem că Isus ESTE Tatăl, sau egalul Tatălui, sau de aceeași substanță cu Tatăl, sau că Isus este Dumnezeu atotputernic, deoarece Tatăl este 《ÎN 》Isus. Niciun cititor cu judecată sănătoasă nu ar interpreta că dacă 《Duhul》 este 《în》 continuatorii lui Isus, aceștia ar deveni într-un mod mistic egalii spiritului sfânt al lui Dumnezeu! În același fel, niciun cititor atent al Scripturilor nu ar trage concluzia că Isus este Dumnezeu, deoarece Dumnezeu este 《în》 Isus!
Relația dintre verbele 《a locui》,《a cunoaște》,《a vedea》(verbul grecesc horao) o înțelegem ca având semnificație FIGURATIVĂ în Sfintele Scripturi.
Dacă citim 1 Ioan 2:3,5,6; 3:24 găsim verbul 《a locui》întrebuințat cu sens figurativ. De asemenea verbul grecesc horao (《a vedea》) poate avea sensul de 《a locui》sau de 《a cunoaște》 și toate cele 3 verbe pot fi întrebuințate în mod figurativ cu sensul de unitate de voință și scop cu altă persoană .
1Ioan 3:24:《Cine* păzeşte poruncile Lui rămâne în El şi El în el. Şi† cunoaştem că El rămâne în noi prin Duhul pe care ni L-a dat.》 BC Putem înțelege corect că în 1 Ioan 3:24 se spune despre creștinii care 《rămân în》Dumnezeu că sunt homoousious, sau de aceeași esență cu Dumnezeu, sau că sunt egali cu Dumnezeu? Evident că nu! Versetul explică foarte clar că respetarea poruncilor lui Dumnezeu, care este superior nouă, ne face în mod simbolic să 《rămânem în El》!
Nu avem motive întemeiate să credem că în Ioan 10:30, 38 Isus își proclamă egalitatea lui cu Tatăl său în sensul mistic și filozofic de a fi de aceeași 《substanță sau esență》 cu Tatăl. În aceste versete Isus confirmă că ceea ce a predat provenea de la Tatăl, și că tot ceea ce a învățat a avut aprobarea lui Iehova. Isus este în armonie cu Tatăl, 《UNA》, sau Tatăl și Fiul sunt uniți armonios în același scop, astfel încât cei care l-au văzut pe Isus au putut vedea 《voința Tatălui》în Isus, în același fel în care și cei care i-au 《văzut》pe îngerii lui Dumnezeu au spus ca l-au văzut pe Dumnezeu. Nici îngerii din vechime, și nici Fiul lui Dumnezeu, nu sunt egalii lui Dumnezeu!
Ioan 14:24:《Cine nu Mă iubeşte nu păzeşte cuvintele Mele. Şi cuvântul* pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis.》BC
Efeseni 3:19:《 şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de* toată plinătatea lui Dumnezeu.》 BC
Efeseni 4:13:《până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi* a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;》BC
Constituie aceste versete argumente că oamenii care sunt 《plini de toată plinătatea lui Dumnezeu 》 și de 《Hristos》sunt însăși Dumnezeu și Cristos cu care sunt umpluți, sau devin mistic egalii lui Dumnezeu și al lui Cristos? Evident că răspunsul este nu!
Atunci de ce sunt aduse ca argumente în favoarea Trinității versete similare precum Coloseni 2:9 și Ioan 10:30,38?
În EDCR 2019 se spune în 1 Ioan 5:20 că 《suntem în Cel ce este adevărat》! Devenim creștinii care 《suntem în Cel adevărat》, adică în Tatăl, egalii lui Dumnezeu? Nu cred că trinitarienii i-ar aplica acestei expresii aceeași interpretare pe care i-o aplică în Ioan 10:30,38!
Eruditul trinitarian Barnes explică astfel aceste cuvinte din 1 Ioan 5:20:
《Și noi suntem în Cel care este adevărat– aceasta înseamnă că suntem uniți cu El, îi aparținem lui, suntem prietenii lui. Această idee este adesea exprimată în Scripturi prin a fi <în el>. Expresia denotă unitatea cea mai intimă, ca și cum am fi una cu el -o parte a lui- la fel cum mlădițele sunt în viața de vie. Ioan 15:4,6. Construcția grecească este aceeași cu cea aplicată <celui rău.> 1 Ioan 5:19》-Barne’s Notes
De ce este nebiblic și inacceptabil să fie folosit termenul homoousios (《de aceeași esență/substanță》) cu privire la Ioan 10:30, 38 sau oricare alte versete?
Pentru a vedea originea acestui termen propun următorul material:
《Termenul grecesc homoousios = de o fiinţă, consubstanţial; este compus din adjectivul homos, -e, -on = identic, comun; şi substantivul ousia = fiinţă, substanţă.
Termen nebiblic, folosit pentru a exprima raportul dintre natura lui Hristos şi natura divină (a Tatălui), în secolul al III-lea al erei creştine a fost folosit atât de heterodocşii gnostici, cât şi de unii teologi ai Bisericii, mai mult sau mai puţin controversaţi, de ereticul Pavel de Samosata, cel mai important reprezentant al monarhianismului dinamic şi probabil că a fost utilizat şi de susţinătorii monarhianismului modalist (sau cel puţin l-i s-a atribuit în secolul IV folosirea lui), iar în secolul al IV-lea avea să fie considerat iniţial termenul care reprezintă cel mai bine concepţia ortodoxă, fiind introdus în crezul primului conciliu ecumenic al Bisericii [de la Niceea în 325], dar după zeci de ani de aprigi controverse asupra lui, chiar dacă se impune, la al doilea conciliu ecumenic, într-o situaţie similară, cu referire la Duhul Sfânt, este ocolit cu multă dibăcie.
Se pare că gnosticii au fost primii care au folosit termenul homoousios cu referire la divinitatea lui Hristos. Pentru gnostici Hristos nu este altceva decât unul din eonii Pleromei. Pleroma sau Plinătatea include totalitatea ipostazelor divine emanate din Dumnezeul Suprem, Nenăscut şi de o transcendenţă totală. Aceste divinităţi sunt numite eoni. Pleroma (Plinătatea) este opusă spaţiului haotic de “dedesubt”, numit Kenoma (Golul, Vidul).》 ([Plērōma anul X nr. 2 (2008), de Ciprian Băbălan, paginile 86-87, citat din materialul care poate fi descărcat mai sus)
Este foarte clar că originea nebiblică a termenului filozofic homoousios îi plasează pe trinitarieni și doctrina lor, care folosește termeni nebiblici și filozofici, în afara Bibliei și a interpretării corecte a Cuvântului lui Dumnezeu! Așa după cum explică Pavel în Coloseni 2:8, creștinii autentici nu vor fi înșelați de un astfel de amestec între creștinism și filozofie: 《Luați seama să nu vă fure cineva prin filozofie și amăgire deșartă, potrivit tradiției oamenilor, potrivit lucrurilor elementare ale lumii și nu potrivit lui Cristos.》Trinitatea, atât ca terminologie (ipostază, esență, substanță etc.), cât și conceptul filozofic și mistic despre un Dumnezeu format din trei persoane, este 《filozofie și amăgire deșartă, potrivit lucrurilor elementare ale lumii și nu potrivit lui Cristos.》Din acest motiv este inadmisibil să ne gândim că Isus ar fi predat în Ioan 10:30 concepte filozofice precum cel că el și Tatăl lui ar fi homoousios, sau de 《aceeași substanță/esență.》Cei care cred acest lucru, că Isus a predat doctrine mistice și filozofice, au fost 《furați》, sau așa cum apare în greacă în Coloseni 2:8 sylagōgéō , 《au fost luați ca pradă sau ca sclavi, sau au fost îndepărtați de la adevăr și s-au supus influenței cuiva》!
Isus nu a pretins că este Dumnezeu în Ioan 10:30,38 și nicăieri în Scripturile inspirate. Contextul în care apar aceste versete, cât și felul în care este folosit cuvântul 《una》 (hen) în Scripturi, indică spre o unitate de scop și voință. Isus nu a transmis ideea filozofică de homoousios, sau că el și Tatăl ar forma un Dumnezeu mistic! Originea acestui termen este nebiblică și filozofică, iar cei care îl folosesc pentru a explica Scriptura s-au lăsat 《pradă,》 sau au fost luați 《sclavi》 de filozofiile și tradițiile acestei lumi, nu de Cristos! Din exemplele scripturale analizate a fi 《una》 sau 《în Dumnezeu》 trebuie înțeles ca având sensul figurativ de unitate de scop și acțiune, nu sensul nebiblic și filozofic de a avea aceeași esență, sau de a fi egal cu Dumnezeu!