De ce sunt atât de importante traducerile în limba coptă ale Scripturilor Grecești Creștine?
Recent am avut ocazia să recitesc din The Journal of Theological Studies NS, Vol. 62, Pt 2, October 2011 documentata analiză la traducerea în limba coptă a lui Ioan 1:1c făcută de Brian J. Wright and Tim Ricchuiti în articolul: FROM ‘GOD’ (THEOS) TO ‘GOD’ (NOUTE ): A NEW DISCUSSION AND PROPOSAL REGARDING JOHN 1:1C AND THE SAHIDIC COPTIC VERSION OF THE NEW TESTAMENT, pg.494-512. Acest material de 19 pagini poate fi descărcat în format pdf. mai jos:
Această analiză răspunde întrebării adresate de mine mai sus la pagina 494,495:
”Datorită vechimii traducerii Noului Testament în limba coptă, dialectul sahidic, în comparație cu traducerile timpurii ale Noului Testament este o resursă importantă pentru criticismul textual al Noului Testament, istoria transmiterii și a interpretării. Acest articol analizează felul în care traducerea în dialectul sahidic al limbii copte traduce cuvântul theos [dumnezeu] un [substantiv] nominativ singular nearticulat (AnNS) și efectele lui cu privire la înțelegerea divinității lui Isus într-un pasaj cheie. Articolul face acest lucru oferind răspuns la două întrebări diferite dar care au legătură între ele: (1) Au tradus în mod uniform traducătorii în limba coptă dialectul sahidic cuvântul AnNS theos (dumnezeu) ?(2) Cum poate evaluarea modelului de traducere în limba coptă, dialectul sahidic, să ne ofere informații pentru dezbaterea istoriei, transmiterii, și traducerii versetului din Ioan 1:1c?
I. Introducere
Traducerea Noului Testament în limba coptă dialectul sahidic este una dintre traducerile timpurii cele mai importante ale Noului Testament. Majoritatea erudiților plasează traducerea în limba coptă, dialectul sahidic, atât de timpuriu ca în secolul al II-lea și nu mai târziu de secolul al IV-lea. Datorită acestei date timpurii și împreună cu faptul că este o formă foarte importantă a textului alexandrin, traducerea Noului Testament în limba coptă, dialectul sahidic, oferă o fereastră unică spre transmiterea, recepția și interpretarea Noului Testament. În plus, având în vedere capacitatea textului din limba coptă de a face de cunoscut într-un mod demn de încredere informații despre textul în limba greacă (de exemplu ordinea cuvintelor), manuscrisele existente în dialectul sahidic al limbii copte conțin un bogat depozit de informații despre felul în care ar fi arătat textul timpuriu în limba greacă, și despre felul în care era înțeles în timpul în care s-a făcut traducerea. Având această înțelegere în minte, acest articol explorează un nou domeniu de discuție cu privire la traducerea în dialectul sahidic al limbii copte: traducerea nominativului singular nearticulat (AnNS) theos [dumnezeu].”
În continuare cei doi erudiți analizează din cele peste 300 de cazuri în care apare theos ca substantiv nominativ la singular, în limba greacă a Noului Testament, cele puțin peste 10% de cazuri în care acesta apare nearticulat, este vorba despre 31 de versete, iar dintre acestea în limba coptă theos a fost tradus cu articolul nehotărât în: Ioan 1:1, 1Cor.8:6, Ef. 4:6, 2Tes. 2:4. Aceste patru versete sunt analizate în mod detaliat și sunt identificate motivele pentru care traducătorii au adăugat în special în aceste 4 versete articolul nehotărât. Despre asemănarea dintre Ioan 1:1 și Faptele 28:6 la paginile 496-7 se spune:” Cel mai important pentru acest studiu ale acestor AnNS [substive la singular nomitative fără articol] theos [dumnezeu] este că numai patru au fost transcrise cu articolul nehotărât în limba coptă: Ioan 1:1; 1Cor. 8:6; Ef. 4:6; și 2Tes. 2:4. Acestea sunt de fapt cele patru cazuri din cinci în care apare în limba coptă articolul nehotărât alături de noute [dumnezeu] în Noul Testament. Faptele 28:6, unde se traduce din forma de acuzativ theon fără articol, este singurul alt exemplu în care apare aceeași construcție. Deci, de fiecare dată când articolul nehotărât însoțește noute[dumnezeu în limba coptă] este echivalentul unei forme fără articol a lui theos[ dumnezeu în limba greacă]”
După analizarea detaliată a acestor versete, se prezintă începând cu pagina 508 concluziile legate de traducerea lui Ioan 1:1c.
De ce au adăugat traducătorii în limba coptă din secolul al II-lea articolul nehotărât ”un” în Ioan 1:1c, și ce ne spune acest lucru despre redarea din Traducerea Lumii Noi a acestui verset?
” IV. Aplicarea rezultatelor la Ioan 1:1c
Bruce Metzger a respins în mod explicit, în urmă cu mai bine de 50 de ani, redarea ‘un dumnezeu’ din Ioan 1:1c așa după cum apare în traducrea NT făcută de Martorii lui Iehova, Traducerea Lumii Noi. Argumentul său principal, care apare și în publicații recunoscute, s-a concentrat asupra gramaticii limbii grecești (de ex. regula lui Colwell), iar acesta continuă să rămână un argument popular până în zilele noastre. Dar erudiții au demonstrat că se necesită o clarificare, explicând în mod adecvat motivul pentru care un astfel de argument lasă mult de dorit. Din acest motiv trebuie să îi aplicăm acestei dezbateri rezultatele studiului noastru al limbii copte pentru a vedea modul în care această traducere timpurie aruncă lumina asupra istoriei interpretării și îl ajută potențial pe cineva să traducă și să interpreteze aceste versete.
Deși inițial nu am inclus Ioan 1:1c datorită naturii sale dezbătute, acum este momentul să examinăm acest verset în lumina discuției noastre de mai sus. Dacă cineva acceptă argumentele noastre, atunci cea mai bună modalitate de înțelegere a articolului nehotărât din limba coptă este aceea că se făcea o distincție interpretativă, calitativă. Această distincție avea ca scop să descrie calitățile oricărui dumnezeu/entitate la care făcea referire autorul, vorbitorul sau amândoi. Astfel, locuitorii insulei Malta au spus pur și simplu în Faptele 28:6 că apostolul Pavel avea calitățile ‘un[ui] dumnezeu’ așa după cum înțelegeau ei că sunt dumnezeii. Cu alte cuvinte: ‘Luca nu a intenționat ca verdictul lor să fie luat în mod literal: campania sa de mai devreme împotriva ideilor false despre Dumnezeu și a relației lui Dumnezeu cu omenirea fiind prea clară și continuă, pentru ca o astfel de concluzie să fie posibilă… și cei care au rostit aceste cuvinte sunt până la urmă „barbari.”‘[38] Acest lucru se potrivește bine cu felul în care copții au înțeles textul: în mod descriptiv. Nu vrem să spunem că ‘barbarii’ l-au numit pe Pavel ‘un dumnezeu fals’ sau ‘un dumnezeu mai mic,’ ci că ei l-au descris ca pe cineva caracterizat prin faptul că avea aceleași calități ca ‘un dumnezeu,’ așa după cum îi înțelegeau ei pe dumnezei.
De asemenea, cea mai bună înțelegere a versetului din 2Tes. 2:4 este că autorul se referă la calitățile ‘Dumnezeului Bibliei,’ chiar dacă nu se intenționează identificarea ‘omului nelegiuirii’ cu ‘Dumnezeul Bibliei.’ Este așa cum spune Malherbe: ‘Din acest motiv este preferabil să înțelegem că această caracterizare se referă la cineva care se preamărea atât de mult pe sine însuși încât se laudă că este mai presus de toți dumnezeii: reali sau imaginari.'[39] Din nou acest lucru complinește modul în care înțelegeau probabil copții textul: descriptiv. Nu se spune că ‘omul nelegiuirii’ se va înălța pe el însuși ca pe un ‘dumnezeu fals’ sau ‘mai puțin divin,’ ci se spune că el va pretinde că are calitățile lui Dumnezeu (în acest caz ‘Dumnezeul Bibliei’).
În aceeași categorie se află și Ioan 1:1c. Această înțelegere calitativă/descriptivă se potrivește cel mai bine cu prologul lui Ioan. Copții au înțeles că Ioan a spus despre ‘Cuvânt’ că are aceleași calități ca și ‘Dumnezeul Bibliei.’ Pe de altă parte, dacă cineva nu aceptă argumentele noastre prezentate mai sus, singurele interpretări viabile date de alte utilizări ar indica despre copți că au înțeles fie că, ‘Cuvântul’ este ‘un dumnezeu al păgânilor'(de ex. Faptele 28:6), fie că era un ‘dumnezeu uzurpator'(de ex. 2Tes. 2:4). Totuși aceste interpretări îi generează probleme și mai mari celui care le susțin.
În primul rând, există alte pasaje din textul în limba coptă în care Isus este numit în mod explicit theos, cu articolul hotărât (de ex. Ioan 1:18;20:28; compară cu Tit 2:13; 1Ioan 5:20). Este improbabil că traducătorii copți ar fi vrut să spună despre ‘Cuvânt’ că este ‘un dumnezeu păgân’ sau ‘un dumnezeu uzupator,’ în Ioan 1:1 și apoi după 17 versete să fie ‘Dumnezeul Bibliei.’ Totuși, chiar dacă cineva respinge toate aceste versete, dovezile oferite de manuscrise arată că cel puțin într-un anumit punct din istoria timpurie, copții s-au simțit liniștiți să îl numească pe Isus ‘un dumnezeu,’ așa după cum se arată în P.11710… În al doilea rând, existau alte cuvinte în limba coptă pe care le-ar fi putut folosi pentru a transmite ideea că ‘Cuvântul’ era cu totul divin , ca un fel de entitate ‘dumnezeiască’ sau ‘asemenea lui Dumnezeu’ ( de exemplu în 2Petru 1:3,4)[41]. În al treilea rând, contextul de ansamblu al pericopei [relatării] capitolului, cartea și Noul Testament reduce posibilitatea oricărei alte interpretări cu excepția celei calitative. În acest punct merită să acodăm atenție deplină cuvintelor rostite de Sandananda:
Gândirea teologică este cuprinsă și este exprimată în contextul textului, nu în titlurile și categoriile abstracte [iubire, lumină, adevăr]. Contextul textului nu este doar strict lingvistic, ci reflectă contextul socio-cultural. Noi îl întâlnim pe ‘Dumnezeul’ comunității nu numai în limbajul teologic explicit, ci și în simbolurile tăcute implicite, prin explorarea experienței umane și înțelegerea contextului comunității concrete care crează ‘contextul textului.'[42]
În al patrulea rând, alte substantive comune cu articole nehotărâte, ca ‘profet,’ sau ‘spirit’ contrazic fiecare dintre cele două interpretări ( de ex. un ‘profet/spirit păgân,’ sau un ‘profet/spirit uzurpator’). Compară de exemplu cu Ioan 4:19 și Ioan 6:14:
Ioan 4:19: λέγει αὐτῷ ἡ γυνή, κύριε, θεωρῶ ὅτι προφήτης εἶ σύ….
„Femeia i-a zis: ‘Domnule, văd că ești [unul care are calitățile] un[ui] profet.” [în limba greacă nu există articolul nehotărât ‘un’ în acest verset, dar traducătorii în limba coptă l-au adăugat]
Ioan 6:14: οἱ οὖν ἄνθρωποι ἰδόντες ὁ ἐποίησεν σημεῖον ἔλεγον ὅτι οὗτός ἐστιν ἀληθῶς ὁ προφήτης ὁ ἐρχόμενος εἰς τὸν κόσμον….
„Astfel, când oamenii au văzut semnele pe care le-a făcut el, au început să zică: ‘Acesta este cu adevărat profetul care trebuia să vină în lume.'”
Doar aceste patru argumente singure diminuiază (sau probabil elimină) orice probabilitate ca traducătorii copți să fi înțeles că (sau au vrut să folosească articolul nehotărât pentru a sugera că) ‘Cuvântul’ să fie ori un ‘dumnezeu păgân,’ ori un ‘dumnezeu uzurpator.’…
La întrebarea ce să facem cu acele cazuri în care traducătorii în limba coptă nu au folosit articolul hotărât, vom răspunde prin excluderea a trei soluții dintre cele patru examinate: (1) Nu a existat niciun motiv stilistic imperativ care să explice fiecare ocurență. (2) Nu a fost folosit doar pentru a indica prezența sau absența articolului în limba greacă. (3) Nu a existat nicio cerință lexicală care să explice toate exemplele. De aceea, noi propunem, fără alte considerente, că articolul nehotărât a fost folosit în gramatica dialectului sahidic al limbii copte alături de dumnezeu pentru a indica o distincție interpretativă, care este marcată în mod categoric în gramatica limbii copte ca ‘descriptivă’ (sau ‘calitativă’ în gramatica limbii grecești).
B. Ce ne poate spune această uniformitate (sau lipsa ei) despre una dintre cele mai timpurii înțelegeri ale lui Ioan 1:1c?
Propunem ca cea mai bună interpretate a articolului nehotărât din Ioan 1:1c să fie încercarea traducătorilor în limba coptă de a interpreta theos fără articol în mod descriptiv/calitativ. Ca rezultat, ei au interpretat și au tradus Ioan 1:1c că avea semnificația că ‘Cuvântul’ posedă aceleași calități ca și ‘Dumnezeul Bibliei.’ Această explicație este cea mai bună și complinește alte pasaje din textul în limba coptă în care Isus este numit în mod explicit theos, alte cuvinte de care dispuneau în limba coptă pentru a reda ceva diferit, contextul specific și larg din carte și din Noul Testament, alte referințe la substantivele nehotărâte comune, și istoria transmisiei acestui titlu care îi este aplicat lui Isus. [43] Această soluție explică și similaritățile sintactice dintre cele trei pasaje, și ține cont și de încrederea evidentă a traducătorilor copți că articolul nehotărât va fi înțeles în mod corect fără vreo clarificare suplimentară.
Celelalte referințe din Noul Testament pe care le-am examinat nu sprijinesc conceptul existenței unei categorii intermediare a ‘unui fel de dumnezeu,’ sau un ‘dumnezeu mai mic.’ Pentru a pune Ioan 1:1c în această categorie ar fi nevoie de argumente substanțiale care în această lucrare nu pot fi găsite. De fapt, astfel de argument(e) ar trebui să îi ofere plauzibilitate sufiecientă ideii că traducătorii copți au înțeles că Ioan a prezentat în introducerea Evangheliei sale o interpretare care pare a fi complet diferită de oricare alta care apare în altă parte.”- FROM ‘GOD’ (THEOS) TO ‘GOD’ (NOUTE ): A NEW
DISCUSSION AND PROPOSAL REGARDING
JOHN 1:1C AND THE SAHIDIC COPTIC
VERSION OF THE NEW TESTAMENT de
BRIAN J. WRIGHT and TIM RICCHUITI prezentată în The Journal of Theological Studies, NS, Vol. 62, Pt 2, October 2011, pg 509-12.
Este foarte clar că toate acuzațiile privitoare la redarea lui Ioan 1:1c din Traducerea Lumii Noi sunt lipsite de un bun fundament exegetic! La fel ca și traducătorii în limba coptă din secolul al II-lea, traducătorii Martori au redat corect Ioan 1:1c: „Cuvântul era un dumnezeu.”
Dacă totuși cineva vrea să îi acuze pe traducătorii Martori de „lipsă de onestitate” și „părtinire” folosindu-se de argumentul că „au adăugat articolul nehotărât ‘un’ în Ioan 1:1c,” atunci îi voi cere să îmi explice de ce nu folosește aceleași acuzații și pentru Biblia Cornilescu, și alte traduceri, care au adăugat articolul nehotărât în construcții gramaticale similare celei din Ioan 1:1c adică în: Faptele 28:6 „αὐτὸν εἶναι θεόν,” literalmente „el era dumnezeu” Biblia Cornilescu traduce „este un zeu”[acesta este versetul cel mai apropiat gramatical de Ioan 1:1c, se poate vedea că articolul nehotărât nu apare în limba greacă, dar este adăugat de Cornilescu], 1 Corinteni 8:6 „εἷς θεὸς” apare numeralul „εἷς”, adică „unu” și „Dumnezeu,” literalmente „singur Dumnezeu” este tradus în Biblia Cornilescu „un singur Dumnezeu”[articolul nehotărât a fost adăugat de Cornilescu], Efeseni 4:4 „εἷς θεὸς,” care s-ar traduce literal „singur Dumnezeu,” este tradus în Biblia Cornilescu „un singur Dumnezeu,” fiind evident că articolul nehotărât „un” a fost adăugat de către Cornilescu.
În 2Tesaloniceni 2:4 apare în limba greacă „ἔστιν θεός” care se traduce literalmente „este Dumnezeu” fiind tradus de Cornilescu „dându-se drept Dumnezeu.” Aici Cornilescu nu mai adaugă articolul nehotărât „un,” dar apare în traducerea în limba coptă și în Traducerea Lumii Noi: „prezentându-se drept un dumnezeu.” Din cinci versete analizate în care în limba greacă nu apare articolul nehotărât, Cornilescu l-a adăugat în trei dintre ele, traducătorii în limba coptă l-au adăugat în toate cele cinci versete, inclusiv Ioan 1:1c, iar traducătorii care au tradus TLN au făcut același lucru ca și traducătorii copți! Poate fi acuzată exclusiv Traducerea Lumii Noi de „lipsă de onestitate” și de „părtinire” deoarece a făcut același lucru ca și traducătorii copți și Cornilescu, adică a adăugat articolul nehotărât atunci când a fost necesar datorită contextului versetului? Ar fi corect să îl acuzăm pe Cornilescu deoarece în Faptele 28:6, în 1 Cor. 8:6 și în Efeseni 4:4 a adăugat articolul nehotărât „un” care nu apare în limba greacă? Cu siguranță nu am avea motive să facem acest lucru, la fel cum nu au motive temeinice nici acuzatorii Traducerii Lumii Noi, care nu țin cont de faptul că TLN este în deplin acord cu cele mai vechi traduceri ale Scripturilor Grecești Creștine! Da, faptul că în traducerea în limba coptă a NT apare adăugat articolul nehotărât „un” în Ioan 1:1c dovedește că Traducerea Lumii Noi este exactă din punct de vedere exegetic, lingvistic și lexical! Cei care acuză Traducerea Lumii Noi se află în dificila situație de a dovedi că ei cunosc mai bine limba greacă koine decât traducătorii care au tradus Scripturile Grecești Creștine în limba siriacă,coptă, și latină, într-o perioadă în care aceasta nu era o limbă moartă ca în zilele noastre, adică în primele secole ale erei noastre!