Ce este „ziua Domnului” din Rev.(Ap.) 1:10?

Insula Patmos pe care a fost exilat apostolul Ioan și pe care a primit și consemnat în scris viziunile din cartea Revelația.

Prin inspirație [ἐν πνεύματι] am ajuns în ziua Domnului [ἐν τῇ κυριακῇ ἡμέρᾳ] și am auzit în spatele meu un glas puternic, ca de trompetă,”-Revelația (Apocalipsa 1:10) Traducerea Lumii Noi

Recent am avut ocazia să citesc întortochiata explicația la Rev 1:10 de pe blogul lui Florin Lăiu, „Ziua Domnească”în care încearcă cu disperare și fără argumente temeinice, să dovedească ceea ce nu a spus Ioan în Revelația 1:10, faptul: „că putea fi o domnească zi de Sâmbătă.” Am citit mai multe explicații la acest verset și în funcție de orientarea religioasă a autorului, se susține prin expresia „ziua Domnului” fie respectarea zilei de sâmbătă, fie a celei de duminică!

Însă cum putem să ne facem o idee corectă despre semnificația expresiei εν τη κυριακη ημερα, „în ziua Domnului”? Ce avea în minte apostolul Ioan atunci când a folosit acestă expresie, și ce înseamnă că ajuns „prin inspirație” în această zi? Era nevoie ca să fie dus sub inspirație apostolul Ioan într-o zi literală a săptămânii, sau expresia „ziua Domnului” se referă la ceva simbolic, diferit de o zi de 24 de ore? Subiectul este de interes deoarece dacă Dumnezeu le-a poruncit creștinilor să respecte o anumită zi a săptămânii, ar trebui să știm acest lucru și să fie clar exprimată această poruncă în Sfintele Scripturi Grecești Creștine, în special după formarea congregației creștine în 33 e.n.!

Florin Lăiu fiind adventist susține că în Rev 1:10 este vorba despre o zi de 24 de ore, Sâmbăta, în timp ce alți comentatori susțin că este vorba despre o altă zi de 24 de ore, Duminica! Pentru ca să aflăm adevărul cu privire la acest verset trebuie să analizăm ce sensuri avea cuvântul „zi” în limbile originale la vremea când a fost inspirată Biblia! Apoi vom vedea cum și contextul versetului ne ajută să ajungem la concluzia corectă!

Care este semnificația termenului ebraic יוֹם/yôm și a celui grecesc hēméra ? Se referă acești termeni în mod exclusiv în Sfintele Scripturi la o „zi” de 24 de ore, sau de 12 ore?

Explicațiile oferite de cei care cred că în Rev. 1:10 este vorba despre o zi literală de 24 de ore ignoră faptul că în limba ebraică termenul יוֹם/yôm și în limba greacă cuvântul ἡμέρᾳ/hēméra nu se referă exclusiv la perioade de 24 de ore sau de 12 ore!

În relatarea din Geneza apare cuvântul ebraic yôm folosit în mod flexibil în Geneza 1:4,5 cu privire la orele de lumină din zi în opoziție cu cele de întuneric, dar în continuare același termen este folosit cu privire la perioade de timp de durată diferită. Așadar, cuvântul ”zi” este folosit în Biblie în mod literal, în mod figurativ sau chiar simbolic. De exemplu, acest cuvânt este folosit cu un sens figurativ sau flexibil în: ”ziua în care Dumnezeu l-a creat pe Adam” (Ge 5:1), ”ziua lui Iehova” (Țef 1:7), ”ziua salvării” (2Cor 6:2), ”ziua judecății” (2Pe 3:7), ”zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic” (Rev 16:14), etc.

McClintock and Strong’s Bible Encyclopedia spune următoarele: „Cuvântul zi este adesea folosit în scrierile sacre pentru a indica un timp nedefinit (Geneza 2:4; Isaia 22:5). „Ziua punerii la încercare în pustiu” a durat patruzeci de ani (Evrei 3:8). „Ziua Domnului” înseamnă la modul general un timp de pedeapsă și necaz (Isaia 2:12; Ioel 2:11). Același cuvânt este folosit ca… „ziua nenorocirii” (Iov 18:20; Osea 1:11), „ziua judecății” (Ioel 1:15; 1Tesaloniceni 5:2), regatul lui Cristos (Ioan 8:56; Romani 13:12), și cu alte sensuri ….”

Faptul că ”zi” este folosit într-un mod flexibil cu privire la unități de timp de durată diferită se poate vedea în mod clar din săptămâna celor șase zile creative urmată de o a șaptea zi de odihnă. Săptămâna fixată pentru a fi respectată de evreii care se aflau sub legământul legii date de către Dumnezeu lor, era o copie în miniatură a acestei săptămâni creative. (Ex 20:8-11) În relatarea biblică fiecare dintre cele șase zile creative se încheie cu declarația: ”Și a fost seară și a fost dimineață” pentru ziua întâi, a doua, a treia, a patra, a cincea, și a șasea. (Ge 1:5, 8, 13, 19, 23, 31) Totuși, ziua a șaptea nu se sfârșește în acest fel, ceea ce indică faptul că această perioadă, în care Dumnezeu a început să se odihnească de lucrările sale creative făcute pe pământ, nu s-a încheiat. În Evrei 4:1-10 apostolul Pavel lasă să se înțeleagă că această zi de odihnă a lui Dumnezeu continua și în timpul său, adică după mai bine de 4.000 de ani de când a început această perioadă de odihnă a zilei a șaptea. Din acest motiv este foarte clar că fiecare zi creativă, sau perioadă de muncă, s-a extins cel puțin de-a lungul a mii de ani. A Religious Encyclopædia (Vol. I, p. 613) spune: „Zilele creație au fost zile creative, etape în desfășurare, și nu zile de 24 de ore fiecare.” – editată de P. Schaff, 1894.

Întreaga perioadă de șase unități de timp sau „zile” creative dedicate pregătirii planetei pământ, este rezumată într-o singură „zi” atotcuprinzătoare în Geneza 2:4: „Aceasta este istoria cerurilor și a pământului, când au fost create, în ziua [ în limba ebraică yôm] în care Iehova Dumnezeu a făcut pământul și cerul.”

Condiția omului nu poate fi comparată cu cea a Creatorului, deoarece locuința Lui nu face parte din cadrul sistemului nostru solar și El nu este afectat de diferitele cicluri și orbite ale acestui sistem. Psalmistul spune următoarele despre Dumnezeul care există din veșnicie: „Căci, în ochii tăi, o mie de ani sunt ca ziua de ieri care a trecut și ca o strajă de noapte.” În mod potrivit apostolul Petru scrie că: „o zi [în limba greacă hēméra] înaintea lui Iehova este ca o mie de ani și o mie de ani ca o zi. [în limba greacă hēméra]” (2 Petru 3:8) Pentru om o perioadă de 1.000 de ani reprezintă aproximativ 365.242 de unități de timp diferite de zi și noapte, dar pentru Creator această perioadă poate fi o singură perioadă de timp neîntreruptă în care El începe să îndeplinească o anumită activitate care are un anumit scop, și pe care o duce la îndeplinire cu succes, în același fel în care un om începe o activitate dimineața și o termină până la sfârșitul zilei.

Pe lângă sensul literal al termenului grecesc hēméra eruditul Vine spune că acest termen are și sensul de: „… (d) o perioadă de durată nedefinită marcată de anumite caracteristici cum ar fi: ‘ziua începuturilor mici’ (Zaharia 4:10), ‘ziua bolii și a durerii fără alinare’ (Isaia 17:11; Obadia 1:12-14), ‘ziua bună și… zi rea’ (Ecl. 7:14), ziua încercării (Psalmul 95:8), ziua salvării (Isaia 49:8; 2 Corinteni 6:2 compară cu Luca 19:42) ‘ziua cea rea’ (Efeseni 6:13), ‘ziua mâniei și a revelării judecății drepte a lui Dumnezeu.’ (Romani 2:5) … În același fel în care ‘ziua’ aruncă lumină asupra lucrurilor care se aflau în întuneric, cuvântul este adesea asociat cu executarea judecății asupra condițiilor existente. În 1 Corinteni 4:3 ‘ziua omului’ în AV[apare în greacă anthrōpinēs hēmeras], ‘judecata omului’ în RV, denotă judecata strict umană a lucrurilor (‘omului’ este traducerea adjectivului anthropinos, ‘uman’) judecată care se exercită în perioada prezentă a rebeliunii omului în contra lui ‘Dumnezeu.’ Din acest motiv ‘ziua Domnului’ din Revelația 1:10… (în care adjectivul kuriakos este folosit în același fel) este Ziua în care El își manifestă judecata asupra lumii.

Frazele ‘ziua lui Cristos’ (Filipeni 1:10; 2:16), ‘ziua lui Isus Cristos’ (Filipeni 1:6), ‘ziua Domnului Isus Cristos’ (1 Corinteni 5:5; 2 Corinteni 1:14), ‘ziua Domnului nostru Isus Cristos’ (1 Corinteni 1:8) indică timpul Parousiei [ prezenței] lui Isus Cristos și a sfinților Săi… În 2 Petru 1:19 se vorbește simplu despre această perioadă ca ‘ziua.'[ în greacă hēmera]”- Vine’s NT Expository Dictionary

Ce este „ziua Domnului” din Revelația 1:10?

Enciclopedia Perspicacitate pentru înțelegerea Scripturilor spune la subiectul „Ziua Domnului,” vol. 2, p. 268 (engl.): „O anumită perioadă de timp în care Domnul Isus Cristos duce la încheierea cu succes anumite lucruri care au legătură cu scopul lui Dumnezeu.

În utilizarea biblică, cuvântul „zi” poate indica o perioadă de timp mult mai mare decât 24 de ore. (Geneza 2:4; Ioan 8:56; 2Petru 3:8) Dovezile contextuale arată că „ziua Domnului” din Revelația 1:10 nu este o anumită zi de 24 de ore. Din moment ce modul în care Ioan a ajuns să fie în „ziua Domnului” a fost „prin inspirație,” nu se putea să se facă aluzie la o anumită zi a săptămânii. Nu ar fi fost necesar ca Ioan să fi fost inspirat pentru că să ajungă într-o anumită zi a săptămânii. Prin urmare, „ziua Domnului” trebuie să fie acel timp viitor în care vor avea loc evenimentele pe care Ioan a fost privilegiat să le vadă în viziune. Această zi cuprinde astfel de evenimente precum: războiul din cer și expulzarea lui Satan, distrugerea Babilonului cel Mare și a regilor pământului și a armatelor lor, legarea și aruncarea lui Satan în abis, învierea morților și domnia de o mie de ani a lui Cristos.

Contextul indică spre Isus Cristos ca fiind Domnul căruia îi aparține această ‘zi.’ Imediat după ce a ajuns ‘în ziua Domnului,’ Ioan nu a auzit vocea Dumnezeului Atotputernic, ci vocea Fiului înviat al lui Dumnezeu. (Rev. 1:10-18) De asemenea, ‘ziua Domnului’ menționată în 1 Corinteni 1:8; 5:5 și 2 Corinteni 1:14 este tot a lui Isus Cristos.”

Cum ne ajută contextul să înțelegem clar că în Revelația 1:10 expresia „ziua Domnului” nu se referă la o zi de 24 de ore?

Comentând Revelația 4:2 Expositor’s Greek Testament spune: „εὐθέως[eutheōs=imediat] … πνεύματι[pneumati=spirit] repetând declarația din Revelația 1:10 … deoarece fiecare etapă era considerată a fi rezultatul unei noi inspirații; la fel ca și profeții din V[echiul] T[estament] (de exemplu Ezechiel 1:11 καὶ ἀνέλαβέν με πνεῦμα κ. τ. λ., urmat de Ezechiel 11:5 καὶ ἔπεσεν ἐπʼ ἐμὲπνεῦμα, Ezechiel 2:2 și Ezechiel 3:24)….” Este clar că prin folosirea expresiei „prin inspirație [ἐν πνεύματι] ” în Ioan 1:10 apostolul a vrut să spună că a primit mai multe revelații cu privire la „lucrurile care trebuie să se întâmple.“ (Revelația 4:1) Nu ar fi fost nevoie ca apostolul Ioan să fie dus sub influența spiritului într-o anumită zi literală a săptămânii, oricare ar fi fost aceasta! Prin urmare, în Revelația 1:10 prin expresia „ziua Domnului” nu poate să se facă referire la o anumită zi de 24 de ore!

Indică viziunea primită de Ioan că adevărații creștini trebuie să îi slujească lui Dumnezeu într-o anumită zi literală a săptămânii, adică în mod special sâmbăta sau duminica?

„15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu. Și zi și noapte îndeplinesc pentru el un serviciu sacru în templul său, iar Cel ce stă pe tron își va întinde cortul peste ei.”-Revelația 7:15

În Revelația 7:15 apare expresia „hēmeras (zi) kai (și) nyktos (noapte)” care este „genitivul de timp ‘ziua și noaptea’ ca în Revelația 4:8 despre lauda celor patru creaturi vii.”(Robertson’s Word Pictures despre Rev. 7:15) Este foarte clar din Revelația 7:15 că „marea mulțime” îi slujește în mod constant lui Iehova, „Cel ce stă pe tron,” în curțile pământești ale marelui Său templu spiritual, „zi și noapte” adică nu doar într-o zi din săptămână, indiferent care ar fi aceasta!

Așadar, Revelația 7:15 contrazice explicațiile lipsite de temei care în mod părtinitor și speculativ insistă că în Revelația 1:10 prin expresia „ziua Domnului” se face referire la o zi literală de 24 de ore, fie ea sâmbăta, duminica sau oricare altă zi! Este foarte clar că marea mulțime îi slujește lui Iehova „în toate zilele” (Matei 28:20 apare expresia „pasas tas hēmeras”) și că Isus este alături de cei care „merg” să predice vestea bună, deoarece ascultă de poruncile sale și îi imită exemplul, nu doar o singură zi pe săptămână, ci „în toate zilele” ! (Matei 28:19,20) Din acest motiv, este speculativ și lipsit de orice bază biblică autentică să credem că adevărații creștini care au „întotdeauna [1 Corinteni 15:58 apare în greacă adverbul pántote=„în toate timpurile, întotdeauna, mereu”Thayer] multe de făcut în lucrarea [adică lucrează, nu se odihnesc] Domnului,” ar mai fi obligați să respecte o anumită zi din săptămână ca zi de odihnă! (Romani 14:5,6) De fapt, printre „lucrurile elementare, slabe și sărăcăcioase,” de care au fost eliberați creștinii evrei prin moartea lui Isus, (Gal. 4:4,5) se numără și „respecta[rea] cu strictețe [a] zile[lor], luni[lor], perioade[lor] și ani[lor]” adică a întregului sistem sabatic format din sabatul săptămânal, lunile noi și anii sabatici! (Galateni 4:9-12 compară cu Coloseni 2:14, 16, 17) Cei care manifestă un zel nemăsurat față de toate aceste obligații de care evreii deveniți creștini au fost eliberați, sau față de o parte din aceste reglementări date Israelului, slujindu-le „ca sclavi,” practică o închinare inutilă, deoarece Isus este „sfârșitul legii,”(Rom.10:4) „fiindcă, dacă dreptatea vine prin lege,[„lege”= tot legământul de la Sinai sau „toată Legea” Gal.5:3] atunci Cristos a murit în zadar”! (Gal.2:19-21) Creștinii autentici îi slujesc lui Iehova „zi și noapte,” nu doar sâmbata sau duminica, deoarece se află sub „legea lui Cristos,”(Gal. 6:2) care așa după cum am văzut nu stabilește obligația de a-i sluji lui Dumnezeu doar sâmbăta sau duminica! Faptul că ne întrunim pentru a-i aduce închinare lui Iehova în orice zi, nu poate fi folosit ca argument pentru respectarea unei singure zile din săptămână!

Cât de convigătoare sunt argumentele aduse de Florin Lăiu în favoarea obligației creștinilor, care se află sub ”legea lui Cristos,” de a respecta sâmbăta ca ”zi de odihnă”?

Florin Lăiu spune:

Ioan Teologul numește „duminica” noastră „ziua întâi a săptămânii” (In 20:1,19) și nu sugerează nicăieri vreo legătură între învierea Domnului și schimbarea zilei de închinare.

Este adevărat că nu există niciun argument valid pentru respectarea zilei de duminică, dar apostolul Ioan „sugerează” foarte clar în Revelația 7:15 că la templul spiritual creștinii i se închină lui Iehova „zi și noapte,” evident că această închinare constantă este o mare schimbare față de respectarea sabatului impusă evreilor carnali, care se închinau într-un templu fizic până în 70 e.n.! Există multe versete care arată că legea de la Sinai a fost „schimbată” (Evrei 7:11,12), iar creștinii nu mai pot fi condamnați pentru că nu respectă sabatul, prevăzut de legea veche anulată odată cu intrarea în vigoare a Noului Legământ, care se bazează pe „legea lui Cristos,” la scurt timp după învierea lui Isus! (Col.2:14, 16, 17; Gal.6:2) Prin urmare, nu ar fi logic să înțelegem că Ioan ar susține contrariul la ceea ce spun ceilalți scriitori inspirați de spirit ai Noului Testament și că el nu ar fi știut că sabatul nu este obligatoriu pentru creștini! Trebuie să ținem cont de factorul timp: Legea de la Sinai a fost înlocuită de Noul Legământ nu la învierea lui Cristos, ci în 33 e.n. în ziua Penticostei, când s-a născut noua națiune, Israelul spiritual! Prin urmare nici cei care susțin obligativitatea respectării de către creștini a zilei de duminică și nici cei care susțin sâmbăta, nu au o bază autentică în Biblie pentru o astfel de interpretare! Da, „ziua de închinare” a evreilor, sâmbăta, a fost „schimbată” cu închinarea adusă de creștini „zi și noapte” la templul spiritual!

Florin Lăiu spune:

Christosul lui Matei era preocupat ca urmașii Lui să respecte sâmbăta și pe viitor (Mt 24:20).

„Christosul lui Matei” este aceeași persoană cu cel care a primit de la Iehova viziunile din cartea Revelația, Isus Cristos, viziuni care se referă la: „lucrurile care trebuie să se întâmple în curând. El [Isus Cristos] l-a trimis pe îngerul său și, prin el, i-a prezentat-o în simboluri sclavului său Ioan.”-Revelația 1:1 Și din acest verset se poate vedea că „ziua Domnului” din Rev. 1:10 nu se referă la o zi literală a săptămânii, deoarece sunt oferite detalii despre evenimente viitoare pe care Ioan le primește sub formă de viziuni, sub acțiunea spiritului sfânt, iar toate aceste detalii trebuie să se împlinească pe parcursul acelei „zi” a Domnului! Nu cred că cineva ar încerca să susțină ideea că toate profețiile din cartea Revelația se vor împlinii într-o „zi” de 24 de ore! „Christosul lui Matei” nu își putea exprima „preocuparea ca urmașii lui să respecte sâmbăta pe viitor” în Matei 24:20 pentru ca apoi să îl facă pe sclavul său Ioan să scrie că „în viitor” creștinii i se vor închina lui Dumnezeu „zi și noapte,” nu doar sâmbăta! Același „Christos [al] lui Matei” a rostit cuvintele din Matei 11:13: „Pentru că toți, Profeții și Legea,[evident toate cărțile VT] au profețit până la Ioan.” Compară cu Luca 16:16. Cum să înțelegem corect cuvintele lui Isus din Matei 24:20?

„Rugați-vă neîncetat ca fuga voastră să nu fie iarna, nici în zi de sabat.”-Matei 24:20

Era „preocupat” Isus ca în viitor creștinii să respecte anotimpul iarnă și sabatul? Isus face referire la prima împlinire a acestei profeții în legătură cu creștinii evrei din Ierusalim care trebuiau să fugă din oraș la munți! Care era dificultatea dacă această fugă a creștinilor evrei din orașul Ierusalim avea loc iarna sau în sabat? Teologul și istoricul protestant Philip Schaff spune următoarele despre Matei 24:20: „… să nu fie iarna, atunci când ceața, nopțile lungi, ploaia și frigul ar fi făcut ca fuga lor să fie mult mai neplăcută și mult mai dificilă.

nici în zi de sabat. În sabatul evreiesc. În această zi porțile orașelor erau de obicei închise (Neemia 13:19,22), în plus faptul de a călători în această zi i-ar fi expus și mai mult pe creștini atacurilor din partea fanaticilor evrei. … Preocuparea Domnului nostru nu este pentru respectarea sabatului evreilor, ci pentru poporul Său.”
The Gospel According to Matthew, de Philip Schaff, New York: Scribner, 1882, pg.316.[sublinierea îmi aparține] Este clar că Isus era preocupat de situația dificilă a creștinilor care trebuiau să fugă din Ierusalim la munți în ziua de sabat și iarna, nicidecum de respectarea iernii sau a sabatului de către creștini! Florin Lăiu nu poate să ne convingă cu acest verset că Isus era preocupat de respectarea sabatului anulat la moartea lui! (Rom. 10:4) De fapt, acest verset este deseori interpretat în mod greșit de adventiști și folosit ca un argument că Isus le pretinde creștinilor să respecte sabatul!

Florin Lăiu spune:

Luca, evanghelistul grecilor, la decenii după învierea lui Iisus, nu uită să menționeze că „mironosițele” galileence, în Vinerea Mare, au pregătit tot ce trebuia, iar în ziua Sâmbetei „s-au odihnit după PORUNCĂ” (κατὰ τὴν ἐντολήν, Lc. 23:56, cf. TOB, NIV etc.).[1]



Faptul că Luca menționează că niște femei evreice au respectat sabatul, nu este deloc surprinzător! Dar nicio persoană rațională nu ar încerca să argumenteze că entolḗ se referă exclusiv la poruncile Decalogului! De fapt Isus a fost cel care: „Prin carnea sa a înlăturat dușmănia, Legea, care consta din porunci”[în greacă apare același termen entolḗ ca în Luca 23:56]! Prin urmare este clar că și „porunca” privitoare la sabat a fost „înlăturată” de corpul de jertfă al lui Isus, dar nu ar trebuie să ne așteptăm ca evreii care au devenit creștini să fi înțeles în mod automat la moartea lui Isus că nu mai trebuiau să respecte sabatul! Dovezile arată ca le-a trebuit timp și că în cele din urmă creștinii sub îndrumarea Corpului de Guvernare de la Ierusalim și a spiritului sfânt au înțeles acest lucru: sabatul nu era un lucru „necesar” pentru creștini! Faptele 15:5, 28, 29. Florin Lăiu nu ne poate convinge cu Luca 23:56 că ar trebui să respectăm sabatul!

Florin Lăiu spune:

Apocalipsa face risipă de numărul „șapte” și subliniază cultul Dumnezeului Creator, folosind aproape aceleași fraze ca în porunca Sabatului (Ap 10:6; 14:6-7), referindu-se repetat la poruncile lui Dumnezeu (Ap 12:17; 14:12), ba chiar și la prezența „chivotului legământului” (al celor zece porunci) în sanctuarul ceresc, drept criteriu al judecății…. (Ap 11:19; 15:5-8).

„Numărul șapte este adesea folosit în Scripturi pentru a indica completitudine. Uneori face referire la ducerea la capăt a unei lucrări. Sau poate face referire la completarea unui ciclu de lucrări realizate sau permise de Dumnezeu. …

Cartea Revelația abundă în folosirea simbolică a numărului șapte în legătură cu lucrurile lui Dumnezeu și ale congregației sale, precum și cu lucrurile adversarului lui Dumnezeu, Satan Diavolul, în lupta sa completă/totală împotriva lui Dumnezeu și a poporului său. Re 1:4, 12, 16; 5: 1, 6; 8: 2; 10: 3; 12: 3; 13: 1; 15: 1, 7; 17: 3, 10; și alte texte.”- Perspicacitate pentru înțelegerea Scripturilor, vol. 2, pg. 512-13. (engl.)

Este foarte clar că Florin Lăiu își risipește puterile folosindu-se de numărul „șapte” din cartea Revelația ca sinonim exclusiv pentru sâmbătă! „Cultul Dumnezeului Creator” din cartea Revelația este un cult care are loc „zi și noapte,”(Rev 7:15) nu doar sâmbăta, și se referă la un Dumnezeu format dintr-o singură persoană, deoarece i se acordă închinare „Cel [ui, în greacă pronumele relativ hós este la SINGULAR indicând o singură persoană, nu CELOR, adică două sau mai multe persoane] care trăiește pentru totdeauna și veșnic, care a creat cerul și tot ce este în el, pământul” (Rev 10:6) și : „pentru că a sosit ora judecății sale[ în greacă pronumele posesiv în cazul genitiv, de gen masculin și la persoana a treia singular autó]! Închinați-vă Celui [în greacă autós, pronume personal, în cazul dativ, genul masculin, persoana a treia singular] ce a făcut cerul și pământul.” (Rev 14:7)

În niciun caz nu se poate dovedi cu aceste versete sau oricare altele, că Biblia le poruncește creștinilor să se închine unui Dumnezeu format din „trei persoane” și exclusiv într-o anumită zi a săptămânii: sâmbăta sau duminica!

Indică expresia ”poruncile lui Dumnezeu” (Rev 12:17; 14:12) și referirea la ”chivotul legământului” (Rev 11:19; 15:5-8) că sabatul și Decalogul vor fi folosite drept ”criteriu al judecății” lumii?

În Deuteronomul 18:15,18,19 Iehova îi spune lui Moise: „18 Le voi ridica din mijlocul fraților lor un profet ca tine, voi pune cuvintele mele în gura lui și el le va spune tot ce-i voi porunci. 19 Și dacă cineva nu va asculta de cuvintele mele, pe care le va spune el în numele meu, eu însumi îi voi cere socoteală.” În versetul 18 apare termenul ebraic tsâvâh „a da ordine, a porunci,” iar în Septuaginta este folosit în acest verset verbul entéllomai, care înseamnă „a porunci, a ordona”! Verbul acesta îl întâlnim și în Matei 28:20! Locurile în care este folosit acest verb în Septuaginta și în NT pot fi verificate aici.

În Ioan 14:31 este folosit același verb grecesc :” ci, așa cum mi-a dat Tatăl poruncă[în greacă entéllomai ]să fac, așa fac, pentru ca lumea să știe că eu îl iubesc pe Tatăl. Ridicați-vă, să plecăm de aici.” Isus a respectat poruncile Tatălui Său care se refereau și la faptul de a veni pe pământ și de a le porunci oamenilor „cuvintele” lui Iehova! Așadar, „poruncile lui Dumnezeu” în greacă „tas entolas tou Theou” se referă la poruncile lui Iehova transmise prin Isus, așa după cum spune Isus însuși: „21 Cine are poruncile [în greacă entolḗ] mele [nu ale lui Moise] și le respectă, acela mă iubește, iar cel care mă iubește va fi iubit de Tatăl meu; și eu îl voi iubi și mă voi arăta clar lui“. (Ioan 14:21 compară cu 1 Ioan 2:5) În Revelația 12:17;”poruncile lui Dumnezeu” sunt puse în legătură cu „mărturia despre Isus,” nu cu mărturia despre Moise, iar Thayer spune despre această expresie: „universal despre poruncile lui Dumnezeu răspândite în public de religia creștină: 1 Ioan 3:23; 1 Ioan 4:21; 1 Ioan 5:3; ἐντολήν διδόναι, 1 Ioan 3:23; ἐντολήν ἔχειν, ἵνα, 1 Ioan 4:21; ἐντολήν λαβεῖν παρά τοῦ πατρός, 2 Ioan 1:4; τήρησις ἐντολῶν Θεοῦ, 1 Corinteni 7:19; τηρεῖν τάς ἐντολάςαὐτοῦ, 1 Ioan 2:3; 1 Ioan 3:22, 24; 1 Ioan 5:2 (aici L T Tr WH ποιῶμεν), 3; sau τοῦ Θεοῦ, Revelația 12:17; Revelația 14:12; ποιεῖν τάς ἐντολάς αὐτοῦ, Revelația 22:14 R G; περιπατεῖν κατά τάςἐντολάς αὐτοῦ, 2 Ioan 1:6.”- Thayer’s Expanded Definition

Este adevărat că prin același cuvânt entolḗ se face referire și la poruncile lui Dumnezeu date prin Moise, (Matei 15:3; Marcu 7:8) dar Biblia clarifică în Efeseni 2:15 că aceste porunci date prin Moise au fost „anulate,” deoarece apare termenul katargéō atât aici, cât și în 2 Corinteni 3:7, 11, 13, 14 cu referire la cele zece porunci „gravat[e] cu litere pe pietre.” Nu ar avea niciun sens ca lumea să fie judecată pe baza unor porunci „anulate”!

Pretenția lui Florin Lăiu că „poruncile lui Dumnezeu” date creștinilor au fost Decalogul evreilor nu are nicio bază biblică sau exegetică, ci este o presupunere bazată pe o interpretare greșită și părtinitoare! Ce reprezintă „chivotul legământului” din cer?

„În Sfânta Sfintelor din tabernacol se afla arca legământului, iar Iehova însuşi vorbea de deasupra capacului ei de aur masiv (Exodul 25:17-22; Evrei 9:5). Prin urmare, capacul arcei simboliza tronul lui Iehova. Ioan vede acum realitatea acelei reprezentări simbolice: pe însuşi Domnul Suveran Iehova în strălucitoarea măreţie a impunătorului său tron ceresc!”- Revelația: grandiosul deznodământ se apropie!, pg. 76. În templul spiritual nu se spune că această arcă ar conține literalmente cele „zece porunci,” prin urmare nu există bază biblică pentru a pretinde că niște porunci „desființate,” sau „anulate”, vor fi folosite ca bază pentru „judecata lumii!” Ioan 3:19 afirmă clar că baza de judecată a lumii va fi „legea lui Cristos” nu cea a lui Moise: ” Iată baza pentru judecată: lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai degrabă întunericul decât lumina, căci faptele lor erau rele.”

Florin Lăiu spune:

Sâmbăta este singura zi despre care Scriptura spune că este a Domnului (Ex 20:10), iar Iisus S-a numit pe Sine „Domn al Sâmbetei” (Mt 12:8; Mr 2:28; Lc 6:5).[2]

„Frazele ‘ziua lui Cristos’ (Filipeni 1:10; 2:16), ‘ziua lui Isus Cristos’ (Filipeni 1:6), ‘ziua Domnului Isus Cristos’ (1 Corinteni 5:5; 2 Corinteni 1:14), ‘ziua Domnului nostru Isus Cristos’ (1 Corinteni 1:8) indică timpul Parousiei [ prezenței] lui Isus Cristos și a sfinților Săi… În 2 Petru 1:19 se vorbește simplu despre această perioadă ca ‘ziua.'[ în greacă hēmera]”- Vine’s NT Expository Dictionary

Dacă Florin Lăiu ar studia mai atent Biblia ar observa că în multe versete se vorbește figurativ despre „ziua lui Iehova,” și că această expresie nu este folosită în mod exclusiv doar pentru sabat, ca în Exodul 20:10!

Brown-Driver-Briggs Expanded Definition spune la punctul 3 al extinsei definiții a cuvântului ebraic „zi” adică yôm:3 ׳יוֺם י ziua lui Iahveh un timp special în care vine să execute judecata, ceea ce implică adesea binecuvântări pentru cei drepți Amos 5:18 (de două ori în verset); Amos 5:20; Isaia 2:12; Isaia 13:6,9; Țefania 1:7(compară cu Țefania 1:8), Țefania 1:14 (compară cu  Țefania 1:15; Țefania 1:16), Ieremia 46:10; Ezechiel 13:5; Ezechiel 30:3 (compară cu  Ezechiel 36:33; Ezechiel 39:8,11,13); Obadia 15; Zaharia 14:1; Maleahi 3:23 (compară cu  Zaharia 14:7; Maleahi 3:2,17; Maleahi 3:19 (de două ori în acest verset); Maleahi 3:21), Ioel 1:15; Ioel 2:1,11 (compară cu Ioel 2:2; Ioel 2:2), Ioel 3:4; Ioel 4:14; ׳יוֺם עֶבְרַת י Țefania 1:18; יוֺם עֶבְרָהProverbele 11:4; יוֺם חֲרוֺן אַמּוֺ Isaia 13:13; Plângerile 1:12; יוֺם נָקָם Isaia 34:8; Isaia 61:2; Isaia 63:4; יוֺם נְקָמָה Ieremia 46:10; ׳יוֺם אַף יȚefania 2:2,3; Plângerile 2:22; יוֺם אַמּוֺ Plângerile 2:1; compară și cu Zaharia 14:7.”

Despre această expresie „ziua lui Iehova” enciclopedia Perspicacitate, vol 1, pg. 594-5 spune: „O perioadă specială de timp, nu de 24 de ore, în care Iehova se va manifesta în mod activ în contra dușmanilor săi și în favoarea poporului său. Atunci când Iehova execută judecata divină asupra celor răi, Iehova devine victorios față de cei care i se opun, pe parcursul acestei „zile.” Aceasta este și un timp de eliberare pentru cei drepți, ziua în care Iehova însuși este foarte înălțat ca Cel Suprem. Astfel, într-un fel dublu este ziua cea mare a lui Iehova într-un mod unic și exclusiv…. Apostolul Pavel sub inspirație divină a asociat viitoarea „zi a lui Iehova” cu prezența lui Cristos. (2 Tes. 2:1, 2) Și apostolul Petru a vorbit despre această zi în legătură cu ‘ceruri noi și un pământ nou, iar în ele va locui dreptatea.’-2 Petru 3:10-13″

Faptul că Isus este „Domnul sabatului” indică spre obligativitatea respectării sâmbetei ca zi de odihnă pentru creștini?

„Pentru că Fiul omului este Domn al sabatului”. Prin aceste cuvinte, Isus face referire la viitoarea sa Domnie de O Mie de Ani, care va aduce pacea pe pământ (Matei 12:7, 8;Osea 6:6).

Omenirea suferă de multă vreme sub sclavia apăsătoare a lui Satan, violenţa şi războaiele fiind larg răspândite. Cât de diferit vor sta lucrurile pe parcursul domniei lui Cristos, asemănătoare unui sabat, care va fi un timp de odihnă mult aşteptat!

De ce este Isus numit „Domn chiar şi al sabatului“? „Legea este doar o umbră a lucrurilor bune viitoare“, a scris apostolul Pavel (Evr. 10:1). Potrivit ei, după şase zile de muncă era sabatul, iar Isus a făcut multe vindecări în acea zi. Acest lucru a prefigurat odihna şi pacea, precum şi alte binecuvântări de care se va bucura omenirea sub Domnia de O Mie de Ani a lui Cristos, când cruda stăpânire a lui Satan asupra lumii va fi de domeniul trecutului. Aşadar, Regele acestui Regat este şi „Domn al sabatului“ (Mat. 12:8; Luca 6:5).

În contextul versetului din Matei 12:5, adică în Matei 11:28-30, vedem care este sursa de „odihnă” pentru un urmaș autentic al lui Isus! În loc să căutăm odihnă în anumite zile din săptămână, sursa autentică și permanentă a odihnei este Iehova, care a dat porunci prin Fiul Său Isus! Biblia Cornilescu redă Matei 11:28-30 astfel: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.[în greacă anapaúō] 29 Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit** cu inima; şi† veţi găsi odihnă [anápausis] pentru sufletele voastre. Căci* jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”

Cum le aduce Isus înviorare oamenilor? Conducătorii religioşi i-au împovărat pe oameni făcându-i sclavii unor tradiţii, cum sunt regulile extrem de rigide referitoare la sabat. Dar Isus îi înviorează învăţându-i adevărul care provine de la Dumnezeu şi care nu este corupt de acele tradiţii. De asemenea, Isus le aduce înviorare celor asupriţi de conducătorii politici şi celor care se simt zdrobiţi de povara propriilor păcate. Isus le dezvăluie acestora ce trebuie să facă pentru a fi iertaţi şi pentru a fi în pace cu Dumnezeu.

Toţi cei ce acceptă jugul plăcut al lui Isus i se pot dedica lui Dumnezeu şi-i pot sluji Tatălui nostru ceresc, care manifestă compasiune şi îndurare. Acest lucru nu este împovărător, întrucât poruncile lui Dumnezeu nu sunt deloc grele (1 Ioan 5:3).

Autentica odihnă provine de la Iehova prin Isus și prin respectarea legii date de Dumnezeu prin el, nu prin Moise! Cei care caută odihnă în legile anulate de Dumnezeu, cele 613 de legi de la Sinai, nu au cum să intre în odihna lui Dumnezeu dacă nu își schimbă atitudinea, și dacă nu acceptă „odihna” pe care o oferă repectarea legii lui Cristos și credința în jertfa de răscumpărare care i-a eliberat „pe cei care erau sub lege.” (Gal. 4:4,5) Apostolul Pavel explică acest lucru astfel: ” 3 Căci noi, care am manifestat credință, intrăm într-adevăr în această odihnă, așa cum a zis el: „Am jurat deci în mânia mea: «Nu vor intra în odihna mea»“, deși lucrările sale fuseseră terminate de la întemeierea lumii.”-Evrei 4:3

Explicațiile lui Florin Lăiu se bazează pe presupuneri greșite și nu pot fi susținute biblic și exegetic! Din nou demonstrează cât de abil este în a anula Scripturile, pentru a susține doctrina eronată adventistă!

5 comentarii

  1. Pingback:Replică martorilor lui Rutherford – Academia Oswald Glait

    • Domnule Florin Lăiu vă mulțumesc pentru felul excepțional în care vă contraziceți cu Biblia! Am început să scriu răspunsul la analiza făcută de dumneavoastră la Ap.1:10! Ați abordat o mulțime de subiecte din perspectiva adventistă a lui Ellen G. White care se contrazice cu Biblia! Am decis să public răspunsul meu încă neterminat, datorită lungimii foarte mari a acestui material! Voi continua cu analiza presupuselor dumneavoastră argumente, dar sunt implicat și în alte proiecte!

  2. Domnule Florin Lăiu dacă doriți dezbateri deschise nu vă mai ascundeți pe blogul dumneavoastră de mine! Vă rog să îmi permiteți accesul la dumneavoastră pe blog, așa cum și eu vă permit să comentați la mine pe blog! Dacă nu o faceți singura concluzie logică este că vă este frică de Martori și știți bine și de ce: argumentele prezentate de dumneavoastră sunt false, iar Martorii vi le demascăm în mod clar și abil!

  3. Acesta este răspunsul la explicațiile domnului Florin Lăiu, care impresionează prin combaterea Scripturilor cu vedeniile lui Ellen G. White, fondatoarea adventismului!
    martoriiluiiehovaaparati.com/de-ce-ziua-domnului-din-rev-110-nu-este-sambata/

  4. Pingback:De ce „ziua Domnului” din Rev. 1:10 nu este sâmbăta? – Martorii lui Iehova apărați

Faci un comentariu sau dai un răspuns?