Ioan 1:1-poate fi folosit ca dovadă că Isus este Dumnezeu atotputernic ?

„La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era un dumnezeu. „-Ioan 1:1 Traducerea lumii noi.
”  ϨΝ ΤЄϨΟΥЄΙΤЄ ΝЄϤϢΟΟΠ ΝϬΙΠϢΑϪЄ, ΑΥѠ ΠϢΑϪЄ ΝЄϤϢΟΟΠ ΝΝΑϨΡΜ ΠΝΟΥΤЄ. ΑΥѠ ΝЄΥΝΟΥΤЄ ΠЄ ΠϢΑϪЄ”-Ioan 1:1 în coptă,dialectele  sahidic și bohairic,o traducere a textului grecesc care are mai bine de 1700 de ani și care tradusă în română ,din traducerea în engleză ,spune următoarele :”La început exista Cuvântul,și Cuvântul exista cu Dumnezeu,și Cuvântul era un Dumnezeu.”
„De-ceput era Cuvîntul și Cuvîntul era cătră Dumnezău și Dumnezău era Cuvîntul”-Biblia de la București ,1688.
„La început era* Cuvântul, şi Cuvântul era cu**Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu††.”- Ioan 1:1 Biblia Cornilescu
Pentru mulți trinitarieni versetul din Ioan 1:1 constituie o dovadă că Isus este etern și Dumnezeu atotputernic,parte a unui Dumnezeu triunic și misterios.Însă așa cum se poate vedea din felul diferit în care apare tradus acest verset în anumite traduceri,acesta poate să fie interpretat ca o dovadă că Isus este Dumnezeu sau nu .Cum putem fi siguri că avem aceeași înțelegerea și interpretare pe care o aveau și primii creștini,vorbitorii nativi ai limbii grecești koine ,în care a fost scris Noul Testament? Comentariul la Evanghelia lui Ioan ,scris de Origen (185-254 e.n.) care a fost „probabil cel mai elocvent erudit produs de biserica timpurie”(Universal Standard Encyclopedia),”este prima mare lucrare de interpretare creștină.”Origen a fost cu siguranță cel mai bine informat cu privire la greaca koine a Noului Testament,mai pregătit decât oricare alt erudit.
El a studiat greaca koine de la începutul copilăriei și a predat-o în mod profesional de la începutul adolescenței,toate acestea într-o perioadă în care această limbă era vie și înțeleasă.-The Ante-Nicene Fathers, pp. 291-294, vol. X, Eerdmans Publ., 1990 printing.
Lui Origen i-a plăcut să speculeze despre numeroase lucruri din Scripturi,la fel ca multora din timpul lui,dar când era vorba efectiv despre greaca NT ,era fără egal.
Origen discută în „Comentariu la Ioan” ,gramatica versetului din Ioan 1:1.El scrie:”Observăm în continuare cum folosește Ioan articolul(în engleză ‘the’ iar în greacă ‘ho‘) în aceste propoziții.El nu scrie într-un mod lipsit de atenție în această privință ,nici nu este nefamiliarizat cu frumusețile limbii grecești. [Origen însuși ,așa cum am amintit deja, era un expert în această limbă pe care o preda în calitate de profesionist.Deci,dacă cineva ar fi fost vreodată conștient de anumite „reguli” sau efecte gramaticale speciale în Ioan 1:1c ,cu siguranță acesta ar fi fost Origen!] În unele cazuri el [Ioan] utilizează articolul (‘the‘ în engleză și ‘ho‘ în greacă), iar în alte cazuri îl omite.El adaugă articolul la Logosul [ ‘ho logos‘ sau „Cuvântul”] dar la [theos:’Dumnezeu’ sau ‘dumnezeu’]adaugă articolul numai în anumite situații.El folosește articolul [ho] când [theos] se referă la cauza necreată a tuturor lucrurilor,și îl omite atunci când Logosul [Cuvântul] este numit [theos]. … Dumnezeul care este peste toate lucrurile este Dumnezeul cu articol[ho theos],nu acela care este fără articol[theos].Și astfel Salvatorul îi spune în rugăciunea adresată Tatălui său :’ca să te cunoască pe Tine singurul Dumnezeu[Ioan 17:1,3].Tot ce este în afară de Dumnezeu Însuși [ho theos] este făcut [theos] prin participarea la divinitatea Sa,și nu ar trebui să fie numit simplu Dumnezeu(cu articol [‘ho theos‘]),ci mai degrabă [theos] (fără articol).Și astfel întâiul-născut din toată creația [Isus,Coloseni 1:15],care este primulcu Dumnezeu,și care își atrage lui însuși divinitatea,este o ființă care are un rang mai mare decât cel al celorlalți dumnezei[îngerii],în afară de el, Dumnezeu[hotheos,numai Tatăl] care este Dumnezeul ,[ Revelația 3:2,12;2Corinteni 11:31;Efeseni 1:3,17, etc.],așa după cum este scris :’Dumnezeul dumnezeilor[Psalmul 49:1,Septuaginta,Psalmul 136:2;Deuteronomul 10:17].Dumnezeul adevărat [Tatăl singur,Ioan 17:1,3] este din acest motiv[‘dumnezeul’ ,’ho theos‘],iar cei care au fost făcuți după el sunt dumnezei,imagini ale Lui , ale Prototipului,ca să zicem așa.”-The Ante-Nicene Fathers, vol. X, p. 323, „Origen’s Commentary on the Gospel of John”, Book 2, part 2, Eerdmans, 1990 printing.
În cele două note de subsol din Biblia Catolică ,la Ioan 1:1 se spune :”În greacă, prepoziţia pros indică direcţia unei mişcări. De aceea, mulţi exegeţi propun: şi Cuvântul era(orientat, îndreptat în mod dinamic)spre Dumnezeu (TOB, NAB). Alţii înţeleg prepoziţia în sensul de „a fi în comuniune cu” (BJ, RSV, TEV). Biblia lui Şerban Cantacuzino de la 1688 traduce: Şi Cuvântul era către Dumnezeu.
Ordinea cuvintelor în manuscrisul grec este: Dumnezeu era Cuvântul. Deoarece „Dumnezeu” este fără articol, după gramatica limbii greceşti este nume predicativ, iar „Cuvântul”, cu articol, este subiect. Prin această afirmaţie nu se intenţionează identificarea „Cuvântului” cu „Dumnezeu”, ci se indică natura divină a „Cuvântului”.”
www.deiverbum.ro/cat/ioan/1/#nota1
Mulți acuză Traducerea lumii noi că a adăugat articolul nedefinit „un” în Ioan 1:1c,”Cuvântul era un dumnezeu.”Este corectă această acuzație ? Profesorul Jason BeDuhn în cartea sa Truth in Translation ,analizează în capitolul 11 ,„și Cuvântul era…ce?”,paginile 113 la 134 ,care este redarea corectă a acestui verset .La paginile 114-116 profesorul J.BeDuhn explică :”Greaca are numai articol definit, la fel ca the al nostru.Ea nu are articol nedefinit ,precum „o” sau „un„.De aceea ,vorbind în general ,un substantiv definit în greacă va avea o formă a articolului definit (ho),care va devenii în engleză „the.”Un substantiv nedefinit în greacă va apărea fără articolul definit și va fi redat în mod potrivit în engleză cu „o” sau „un„.
Noi nu „adăugăm un cuvânt” atunci când traducem substantivele grecești ,care nu au articol definit,ca substantive englezești cu articolul nedefinit. Respectăm pur și simplu regulile gramaticii limbii engleze ,care ne spun că nu putem spune „Snoopy este câine”(„Snoopy is dog”),dar trebuie să spunem „Snoopy este un câine”(„Snoopy is a dog”).De exemplu în Ioan 1:1c,propoziția pe care o analizăm,ho logos este „cuvântul”(în engleză „the word„),așa cum apare în mod corect în toate traducerile.Dacă era scris fără articolul definit ho,l-am fi putut traduce ca „un cuvânt”.
În mod similar,când avem o formă a lui ho theos, așa cum avem în Ioan 1:1b și Ioan 1:2, avem de-a face cu un substantiv definit pe care l-am putea traduce inițial („în mod lexical”) prin „dumnezeul”(„the god”).Dar dacă este scris simplu theos,așa cum este în Ioan 1:1c,cuvântul este un substantiv nedefinit care în mod obișnuit ar fi tradus prin „un dumnezeu”.Pentru a termina traducerea în engleză ,trebuie să luăm în considerare faptul că limba engleză are atât substantivul comun „dumnezeu” cât și un substantiv propriu zis „Dumnezeu.”Folosim substantivul propriu „Dumnezeu” ca pe un nume ,fără vreun articol definit sau nedefinit ,chiar dacă un nume este un substantiv definit.Ca un substantiv definit ,”Dumnezeu” îi corespunde grecescului ho theos( lexical „dumnezeul” [cuvântul are articolul definit -l care în limba română la masculin singular se leagă de substantiv prin sunetul de legătură u] care este deasemenea folosit adesea ca un substantiv propriu „Dumnezeu” atât în Noul Testament cât și în literatura greacă din același timp.Din acest motiv, este foarte corect ca în Ioan 1:1b și Ioan 1:2 să se renunțe la forma articulată „the„pentru „dumnezeu” și să se spună despre Cuvânt că „era cu Dumnezeu”(literalmente „era cu dumnezeul” în engleză ‘the god’).Dar ce putem spune despre theos nedefinit din Ioan 1:1c?Acesta nu îi corespunde în engleză  substantivului propriu definit „Dumnezeu”,ci substantivului nedefinit „un dumnezeu.”
În greacă, dacă a-i fi omis articolul din fața lui theos într-o propoziție ca cea din Ioan 1:1c,atunci cititorii tăi ar presupune că vrei să spui „un dumnezeu.”Avem de-a face cu un fel de propozitie care are verbul a fi ,în care substantivul predicativ (theos) este în aceeași formă a substantivului(în același „caz”) ca și substantivul subiect.În această formă a subiectului(„nominativă”),articolul definit este într-adevăr indispensabil pentru a face substativul definit .Absența articolului face ca theos să fie la fel de diferit de ho theos precum este ,în limba engleză, diferit „un dumnezeu” de „Dumnezeu.”Cu alte cuvinte, Ioan utilizează în mod diferit theos,fără articol,în comparație cu felul în care folosește ho theos,cu articol.Acest lucru este destul de clar nu numai din formele diferite pe care le ia cuvântul,dar și din contextul în care sunt întrebuințate aceste forme.Ioan spune pe de o parte despre Cuvânt că „era cu” ho theos,”Dumnezeu”,dar pe de altă parte spune despre Cuvânt că „era” theos,”un dumnezeu.” Din acest motiv este impresionant că majoritatea traducerilor pe care le comparăm ,nu țin cont de această deosebire atentă și traduc diferite cuvinte ca și cum ar fi exact același lucru. … Dacă Ioan ar fi dorit să spună ,așa cum redau multe traduceri în engleză ,”Cuvântul era Dumnezeu”,el ar fi putut face foarte ușor acest lucru prin simpla adăugare a articolului hotărât ‘the’(ho) în fața cuvântului ‘dumnezeu'(theos),făcându-l,în acest fel,”dumnezeul„(‘the god’) și astfel ‘Dumnezeu.’El ar fi putut să scrie pur și simplu ho logos ēn ho theos (cuvânt-cu-cuvânt :’cuvântul era dumnezeul’),sau ho logos ho theos ēn (cuvânt-cu -cuvât:’cuvântul dumnezeul era’).Ioan nu a făcut acest lucru.Dacă Ioan nu a făcut așa ceva,atunci de ce traducătorii fac acest lucru?”La pagina 128,129 profesorul J.D.BeDuhn spune la subtitlul „ce este Cuvântul?”:”Atât contextul literar larg al lui Ioan 1:1 ,cât și mediul său cultural ,ne ajută să înțelegem limbajul lui Ioan , astfel încât să se asigure și să aibă sens o traducere exactă .Numai dacă nu se ține cont de caracterizarea globală a lui Isus ,pe care o face Ioan ,și de utilizarea extrem de nuanțată a limbajului ,se poate ajunge la ceva atât de incorect precum „Cuvântul era Dumnezeu.” Cititorul trebuie să păstreze în minte că atunci când Ioan spune „Dumnezeu” el se referă la „Dumnezeu Tatăl.” Concentrarea grea a limbajului „Tată” și „Fiu” din evanghelie ne ajută să înțelegem acest lucru .În contextul literar imediat putem vedea cu câtă atenție face Ioan deosebirea dintre Cuvânt și Dumnezeu (Tatăl).Cuvântul este „cu” sau „aproape” de Dumnezeu(Tatăl).(Ioan 1:1-2).Cuvântul devine carne și este văzut ,Dumnezeu(Tatăl) nu poate fi văzut (Ioan 1:18).Unii creștini timpurii și-au păstrat monoteismul crezând că singurul Dumnezeu pur și simplu a luat o formă umană și a venit pe pământ-de fapt Dumnezeu Tatăl s-a născut și a fost omorât ca Isus.Ei au dreptul la credința lor,dar aceasta nu provine în mod legitim din evanghelia lui Ioan.Ioan nu descrie pe cineva asemănator cu conceptul hindus despre un avatar ,de exemplu ca atunci când despre zeul Visnu se crede că în mod periodic ia forma unui muritor pentru a face anumite lucruri pe pământ .Ioan este atent să ne spună că cel care s-a încarnat este logosul ,cineva care a fost „cu”,”aproape” și în „sânul lui” Dumnezeu(Tatăl)… .
Atunci ce este logosul(„Cuvântul”)?Ioan spune că a fost agentul prin care Dumnezeu(Tatăl ) a făcut lumea. … Sunt într-un acord de bază cu Harner cătheos în Ioan 1:1 este folosit într-un mod calitativ.Eu cred că cea mai bună traducere ar fi:”Și Cuvântul era divin.”Goodspeed și Moffatt au ajuns de mult timp la aceeași concluzie .Prin plasarea pe primul loc a lui theos într-o propoziție cu verbul a fi ,fără articol,Ioan încercă să scoată în evidență caracterul divin pe care îl are Cuvântul, sau că aparține clasei lucrurilor divine, totuși acest lucru trebuie să fie elaborat din punct de vedere tehnic.Acest Cuvânt divin continuă să „devină carne”, în forma de Isus Cristos.”În rezumatul la analiza traducerii versetului din Ioan1:1,pe care profesorul J. BeDuhn îl face la paginile 132-134,spune :”… O traducere lexicală(„interliniară”) a controversatei propoziții ar citi:”Și un dumnezeu era Cuvântul.” O traducere literală minimală ar rearanja cuvintele pentru ca să se potrivească cu expresia englezească :”Și Cuvântul era un dumnezeu.” Preponderența dovezilor din gramatica limbii grecești,din contextul literar, și din mediul cultural,susțin această traducere,iar traducerea „Cuvântul era divin” ar fi o variantă puțin mai poleită ,având același înțeles de bază. Aceste două redări sunt superioare traducerii tradiționale,care merge în contra acestor trei factori cheie ce indică o traducere corectă. … Parțialitatea le-a dat formă în cea mai mare parte acestor traduceri [ este vorba despre traducerile în limba engleză NASB,NIV,NRSV,NAB,KJV,AB,TEV,LB] ,mai mult decât atenția față de corectitudinea textului Bibliei.Traducerea lui Ioan 1:1 din NW [Traducerea lumii noi ,făcută de experții martori ai lui Iehova] este superioară în comparație cu traducerea celor opt versiuni pe care le comparăm. … Tot ceea ce putem cere este ca o traducere să fie un corect punct de plecare pentru expunere și interpretare .Oricât de provocator i s-ar părea cititorului modern,numai NW [Traducerea lumii noi] reușește acest lucru.Celelate traduceri au tăiat explorarea semnificației versetului chiar înainte de a începe.”
„În articolul intitulat „Nume predicative calitative fără articol: Marcu 15:39 şi Ioan 1:1“, Philip B. Harner a spus că propoziţiile de felul celei din Ioan 1:1, „cu un nume predicativ fără articol care precedă verbul, au în primul rând un sens calitativ. Ele indică faptul că logosul este de natura teosului“. El sugerează: „Probabil că propoziţia ar putea fi tradusă: «Cuvântul avea aceeaşi natură ca Dumnezeu»“ (Journal of Biblical Literature, 1973, p. 85, 87). Astfel, este semnificativ faptul că, în a doua ocurenţă din acest text, termenul the·osʹ nu este însoţit de articolul hotărât (ho) şi este plasat înaintea verbului în propoziţia din greacă. Este interesant că traducătorii care insistă ca redarea textului din Ioan 1:1 să fie „Cuvântul era Dumnezeu“ nu ezită să folosească articolul nehotărât (un, o) în redarea altor pasaje, unde înaintea verbului apare un nume predicativ la singular fără articol. Astfel, în Ioan 6:70, versiunea BC îl numeşte pe Iuda Iscarioteanul „un diavol“, iar în Ioan 9:17 îl descrie pe Isus drept „un proroc“.”-Să aducem argumente din Scripturi ,pagina 404.
Se poate verifica studiul făcut de Harner în linkul de mai jos ,dacă pretenția că „Isus este de aceeași esență cu Tatăl” este corectă,precum și alte observații cu privire la interpretarea gramaticală a lui Ioan 1:1:
examiningthetrinity.blogspot.no/2009/10/harners-qualitative-jbl-article_12.html?m=1
defendingjehovahswitnesses.blogspot.no/2013/06/the-definite-john-11.html?m=1
examiningthetrinity.blogspot.no/2009/11/qual-qualitative-john-11c.html?m=1
Dar înseamnă că martorii lui Iehova suntem politeiști sau henoteiști?
Profesorul emerit Rolf J.Furuli,în cartea sa The Role of Theology and Bias in Bible Translation ,face o analiză detaliată a versetului din Ioan 1:1, la paginile 272-304,ediția a doua ,2011.La paginile 279-80 el spune :”În discuția de mai sus nu există nici o urmă de politeism (nota de subsol 15 spune :Webster definește politeismul ca fiind  „credința sau închinarea la mai mulți dumnezei,sau la mai mult de un dumnezeu:opus monoteislului”) sau henoteism (nota de subsol 16 spune :Tot în Webster găsim următoarele definiții pentru henoteism:’1A.O doctrină religioasă care îi atribuie puterea supremă la una dintre mai multe divinități în schimb.2.Credința într-un singur dumnezeu ,fără a nega existența altora’).Așa cum se va arăta în continuare,îngerii sunt numiți ocazional „dumnezei”,dar aceasta nu este denumirea lor obișnuită.Această denumire nu este folosită într-un sensreligios ,cum este cazul pateonului de zei din sistemele religioase  babilonice,greco-romane și altele antice (și moderne).Îngerii sunt „dumnezei” într-un mod pur generic-ei sunt pur și simplu fiii lui YHWH și denumirea „dumnezei” nu are o valoare religioasă mai mare, pentru închinătorii la YHWH,decât denumirea „îngeri”(cu toate acestea cele două descrieri evidențiază atribute și funcții diferite).Deasemenea ,”credința” lui Pavel și a altora în mai mulți dumnezei, nu a însemnat a „crede” într-un sens religios .Mai degrabă era o „credință” cu sensul de „admintere”.Numai atunci când i se aduce închinare la mai mult de un singur Dummezeu ,într-un sens religios,putem vorbii de politeism ,și numai atunci când i se aduce închinare unui dumnezeu suprem și închinătorii cred ,într-un sens religios,în existența altor dumnezei mai mici,putem vorbii de henoteism.”
Profesorul Rolf J.Furuli spune în continuare la pagina 283-5:”Nu există nici o îndoială că ho logos („Cuvântul”) din Ioan 1:1c este subiectul și că theos este predicatul nominativ.Acest lucru înseamnă că ,deși, ho logos este un „substantiv singular”,care i se aplică preumanului Isus Cristos,și ho theos din Ioan 1:1b ,este fie un „substantiv singular” sau un substantiv numărabil generic,folosit în legătură cu YHWH, theos nearticulat din Ioan 1:1c este un substantiv numărabil generic,care ne spune ceva despre persoana denumită prin ho logos.Care este semnificația acestui lucru?
Bowman[ un apărător al trinității ] vorbește despre utilizarea lui theos în NT și după el există numai două posibilități:fie cuvântul theos înseamnă Dumnezeul adevărat(acesta este cazul în 1400 de exemple) sau înseamnă dumnezei falși (acesta este cazul în doar șase exemple.Jehovah’s Witnesses,Jesus Christ, and the Gospel of John ,de R.M.Bowman,pag. 43,59).Nu există o a treia alternativă.Apoi el raționează că deoarece Cuvântul nu este un dumnezeu fals,el trebuie să fie Dumnezeu(l) adevărat,și că,aceasta ar trebui să fie semnificația lui theos fără articol în Ioan 1:1c.Sunt aceste argumente bine întemeiate?Este posibil să se restricționeze referințele la theos ,așa cum o face Bowman?Deloc!Cuvintele theos și ‘elôhim sunt deasemenea aplicate și unui al treilea grup.Este adevărat că materialul în care aceste cuvinte sunt aplicate la alții ,în afară de Creator, și dumnezeilor falși ,este oarecum subțire.De fapt există numai zece exemple.Este la fel de adevărat că dovezile biblice în care Isus este numit Dumnezeu ,constau numai din zece exemple,iar atunci când sunt aduse în ecuație chestiunile textuale și gramaticale,aceste zece exemple, pot fi reduse la numai două,poate trei, exemple.În fiecare caz ,discutăm mai degrabă excepțiile ,decât regula.
Să examinăm dovezile.BAGD [un dicționar trinitatian renumit] defineștetheos ca „Dumnezeu,dumnezeu,”și apoi arată că acest cuvânt este folosit despre „ființele divine în general,””cu referire la Cristos,””despre Dumnezeul adevărat,””despre ceea ce este demn de reverență sau respect,””despre Diavol,”permițând mai mult de două grupuri. … Deoarece Bowman încearcă să restrângă referințele cuvântului „dumnezeu”,să vedem unele aplicări biblice ale acestui cuvânt ,altele decât cele pentru „Dumnezeul adevărat ” și pentru „dumnezeii falși.”
În Psalmul 82:1,6 judecătorii pământești sunt numiți ‘elôhim(„dumnezei”).În Ioan 10:34,35 Isus face referire la acest pasaj și confirmă că ființele umane pot fi numite „dumnezei.”În Exodul 4:16 se spune despre Moise că va servii drept „Dumnezeu” pentru Aaron,iar Exodul 7:1 ne spune că Moise trebuie să servească ca „Dumnezeu” pentru faraon.Lăsând deoparte orice opinii am avea despre cuvintele ‘elôhim și theos ,trebuie să recunoaștem că aceste șase exemple nu se referă nici la Creator și nici la dumnezeii falși.Psalmul 8:5 spune că cineva a fost făcut cu puțin mai prejos de‘elôhim(„dumneze[i]”).Septuaginta traduce ‘elôhim aici ca angelous(„îngeri”),și în Evrei 2:7 ,unde este citat acest verset,se folosește „îngeri.”Astfel avem un exemplu în care ‘elôhim este aplicat îngerilor din cer.Alți doi Psalmi le aplică‘elôhim ,în mod evident, îngerilor : Psalmul 97:7 și 138:1.(nota 28 spune : … În Psalmul 29:1 și 89:6 găsim bene ‘elim.Pluralul ‘elim poate face referire la Creator ,la fel ca și pluralul ‘elôhim.).Avem zece exemple în care ‘elôhim sautheos este aplicat unor alte persoane, decât Dumnezeului Atotputernic ,sau dumnezeilor falși.
Astfel putem ajunge la concluzia că încercarea lui Bowman de a limita theosfără articol, din Ioan 1:1c ,la „Dumnezeul adevărat”, a eșuat și în acest punct ,deoarece discutăm semantica lexicală ,trebuie să ne întoarcem la caracteristicile cuvântului, care sunt simple:cuvântul theos este un substantiv numărabil și în Ioan 1:1c este fără articol și nedefinit.Cuvântul se poate referii la orice membru dintr-o serie de persoane spirituale ,supraumane -incluzând Dumnezeul Atotputernic și îngerii- din acest motiv pretenția lui Bowman este greșită.”
Dar există în Ioan 1:1 vreo dovadă că Fiul lui Iehova,Cuvântul, sau Isus în existența preumană, este etern,așa cum înțelege Bowman și mulți alți trinitarieni ?
Profesorul Rolf J. Furuli explică la pagina 280-3:”Verbul a „fi”[eimi] este stativ și deși este văzut „aspectual vag”,imperfectul verbului cu greu poate însemna altceva decât existența subiectului în trecut .Din cele 389 de exemple la persoana a treia a acestui verb în NT ,toate sunt compatibile cu definiția verbelor stative ca „o stare care continuă.”Din acest motiv, semnificația primei propoziții din Ioan 1:1 pare să fie că în momentul descris ca ” la început”, Cuvântul exista ( sau era în existență).
Bowman ,care apără doctrina trinității ,vrea să ne facă să credem că de fapt Cuvântul este etern.Argumentul lui este că „începutul” din Ioan 1:1 este același ca cel menționat în Geneza 1:1,care face referire la crearea universului.În plus ,deoarece ” pare sigur că timpul a început cu crearea universului fizic ,”când universul a fost creat (Gen. 1:1),Cuvântul trebuie să fie etern.(Nota 21 Jehovah’s Witnesses,Jesus Christ ,and the Gospel of John,22-23 ,de R.M.Bowman.)
Această formă de raționare este foarte speculativă , bazându-se pe gândirea filozofică greacă veche (Timaeus al lui Platon),că timpul a fost creat odată cu universul. … Dacă putem trage concluzia că datorită expresiei din Ioan 1:1a ,Cuvântul „era” la început,Cuvântul este etern,atunci ce spunem despre îngeri?Rabinii interpretează cuvintele „să creăm om după imaginea noastră”,din Geneza 1:26 ,ca un exemplu în care Dumnezeu le-a vorbit îngerilor(nota 24 Encyclopedia of Biblical Interpretation ,vol.7,pg.58-59 ,de M.M.Kasher.) iar cuvintele din Iov 38:4-7 arată că și îngerii ‘erau’ la început (dacă Iov 38:4-7 face referire la crearea universului).Ar trebui să tragem concluzia din aceasta că și îngerii sunt eterni?Pare dificil să evităm această concluzie ,dacă urmăm linia de raționare a lui Bowman.Această concluzie contrazice cuvintele lui Pavel din Coloseni 1:16-17 că Dumnezeu i-a creat pe îngeri prin Isus Cristos(dacă îngerii sunt de fapt”tronuri”,”domnii”, și „autorități[le]” despre care vorbește Pavel,deși îngerii pot fi în mod sigur presupuși de „lucrurile invizibile”).Cu privire la expresia „la început era Cuvântul”,tot ceea ce putem spune cu o certitudine rezonabilă este că la momentul specific numit „începutul”,Cuvântul exista.Acest lucru este departe de „Cuvântul este etern.” ”
Rezumatul argumentelor
Chiar și trinitarianul Bowman recunoaște următoarele :”Cuvântul nu poate în mod sigur să fie cu ‘Dumnezeu’ și să fie ‘Dumnezeu’ ,numai dacă termenulDumnezeu oarecum își schimbă semnificația de la prima, la a doua utilizare.”(Jehovah’s Witnesses,Jesus Christ ,and the Gospel of John,pg.25-26 de R.M.Bowman).La fel și trinitarianul M.J.Harris,în cartea Jesus as God,pg.61,69,este deacord că există o diferență între Cuvântul (theos) și Dumnezeu (ho theos).El spune că sunt două „persoane” diferite,o expresie care este în armonie cu doctrina Trinității.Totuși logica elementară ar implica faptul că o persoană care este „cu” altă persoană este și un individ diferit,dar a spune că Dumnezeu și Cuvântul sunt doi indivizi diferiți ,ar contrazice doctrina Trinității.Traducerea lumii noi redă în mod corect versetul din Ioan 1:1 „Cuvântul era un dumnezeu”,deoarece în contextul imediat și larg se poate vedea că pentru Ioan exista o diferență, între Isus Cristos/Cuvântul/Fiul și Iehova Dumnezeu/Tatăl /Creatorul ,ca indivizi.(Ioan 1:14,18;14:28;20:17;17:3).Isus este numit în Ioan 1:18 „dumnezeul unic-născut(monogenēs theos), care se află în sânul Tatălui”,iar acest lucru poate însemna că în afară de Tatăl ,și alții mai pot fi numiți „dumnezei”,iar dintre ei ,numai unul este ” dumnezeul întâi-născut.”Astfel există o paralelă între versetul 1 ,în care se spune că „un dumnezeu ” era cu Dumnezeu,și versetul 18 în care se spune despre „dumnezeul întâi născut ,” că se află în „sânul Tatălui.”În Ioan 17:5 Isus vorbește despre relația lui cu Dumnezeu, înainte de crearea lumii ,ca „alături de tine”(para soi),care cu greu ar putea înseamna altceva decât o relație spațială între cei doi.Mulți traducători traduc Ioan 1:1 :”Cuvâtul era Dumnezeu” ,făcându-l pe Isus Dumnezeu Atotputernic.Dar Dumnezeul Atotputernic nu are Tată și nu este  numit „întâi născut”.Traducerile în coptă ,dialectul sahidic și bohairic ,care datează de la sfârșitul secolului al doilea și începutul secolului al treilea, traduc Ioan 1:1 în același fel ca Traducerea Lumii Noi !Așadar nu avem nici o dovadă în favoarea trinității în Ioan 1:1, dacă ținem cont de semnificația cuvintelor,de întrebările gramaticale și sintactice  și de context.
nwtandcoptic.blogspot.no/2008/09/translating-word-was-god-1700-years-ago.html?m=1
nwtandcoptic.blogspot.no/2009/07/corroborating-early-christian.html?m=1
www.youtube.com/playlist?list=PLSEAAE9f_3yvkFwvlaiUzHLtfFx5FMYMV

Comentariile sunt închise.