„Manuscrisul redat în imagine (a fost datat din anul 600 e.n.) conține o traducere a Evangheliei lui Ioan în dialectul sahidic al limbii copte. Limba coptă era vorbită in Egipt în secolele care au urmat imediat serviciului pământesc al lui Isus. Alături de limba siriacă și latină, limba coptă a fost una dintre primele limbi în care au fost traduse Scripturile Grecești Creștine. Traducerile în limba coptă erau deja disponibile în secolul al III-lea, astfel încât ele ne pot da perspicacitate despre felul în care era înțeles textul din limba greacă în acel timp. Acest lucru este de o importanță deosebită atunci când discutăm despre partea a doua a mult dezbătutului verset din Ioan 1:1 pe care multe traduceri îl redau astfel: ” şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.”[de exemplu Biblia Cornilescu] Spre deosebire de greaca koine [care nu are articol NEHOTĂRÂT] limbile siriacă, latină și dialectul sahidic al limbii copte au articol nehotărât ( care corespunde într-un anumit fel cu „o” și „un” din limba română). Așa după cum se poate observa în imagine, cele două ocurențe din limba coptă ale cuvântului „Dumnezeu” (care apare scos în evidență) arată puțin diferit-(1) cu articolul hotărât (încercuit în roșu) și a doua ocurență (2) cu articolul nehotărât (încercuit în roșu). Astfel atunci când traducerea ar fi redată în mod literal în limba engleză, textul ei ar fi: ” și Cuvântul era cu Dumnezeul, și cuvântul era un Dumnezeu.” – vezi nota de studiu la Ioan 1:1 pentru mai multe informații despre redarea ‘și Cuvântul era un dumnezeu,'(1) „-l„( în cercul în roșu) este adăugat la Dumnezeu,
(2) „un” (în cercul în roșu) înainte de dumnezeu”- Ediția de studiu a Traducerii Lumii Noi în limba engleză
În continuare voi reda nota explicativă la Ioan 1:1 din ediția de studiu a Traducerii Lumii Noi în limba engleză! Găsiți ceva care nu este „onest” și poate fi catalogat în mod corect ca fiind „părtinitor”?
„”Cuvântul: Sau „Logosul”. În greacă, ho lógos. Aici este folosit ca titlu. Termenul apare și în Ioa 1:14 și în Re 19:13. Ioan l-a identificat pe cel căruia îi aparține acest titlu, și anume Isus. Acest titlu a fost aplicat la Isus în timpul existenței sale preumane ca ființă spirituală, pe parcursul serviciului său pământesc ca om perfect și după înălțarea sa la cer. Isus a fost Cuvântul, sau Purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu, prin intermediul căruia Creatorul le-a transmis informații și instrucțiuni celorlalți fii spirituali și oamenilor. Prin urmare, este logic să credem că, înainte de venirea lui Isus pe pământ, Iehova l-a folosit pe acest reprezentant îngeresc ca purtător de cuvânt pentru a le comunica oamenilor diverse mesaje. (Ge 16:7-11; 22:11; 31:11;Ex 3:2-5; Ju 2:1-4; 6:11, 12; 13:3)
cu: Lit. „către”. În acest context, în textul grecesc, prepoziția pros indică apropiere și asociere. De asemenea, prepoziția denotă existența a două persoane distincte, în acest caz Cuvântul și singurul Dumnezeu adevărat.
Cuvântul era un dumnezeu: Sau „Cuvântul era divin [sau, „de natură divină”]”. Această afirmație făcută de Ioan descrie o însușire sau o caracteristică a „Cuvântului” (în greacă, ho lógos; vezi nota de studiu pentru Cuvântul din acest verset), adică a lui Isus Cristos. Poziția proeminentă a Cuvântului în calitate de Fiu întâi născut al lui Dumnezeu, cel prin care Dumnezeu a creat toate lucrurile, constituie o bază pentru a fi numit „un dumnezeu; unul de natură divină; divin; o ființă divină”. Mulți traducători preferă redarea „Cuvântul era Dumnezeu”, identificându-l astfel cu Dumnezeul Atotputernic. Totuși, există motive întemeiate pentru a afirma că Ioan nu a vrut să transmită ideea că Dumnezeul Atotputernic și „Cuvântul” erau una și aceeași persoană. În primul rând, propoziția anterioară, precum și cea imediat următoare arată cu claritate că „Cuvântul” era „cu Dumnezeu”. De asemenea, termenul grecesc theós apare de trei ori în versetele 1 și 2. În prima și în a treia ocurență, theós este precedat în textul grecesc de articolul hotărât; în a doua ocurență, este fără articol. Mulți erudiți sunt de acord că absența articolului hotărât în cea de-a doua ocurență a lui theós este demnă de remarcat. În contextul celor două versete, când theós apare cu articolul hotărât, theós se referă la Dumnezeul Atotputernic. Însă absența articolului din a doua ocurență îi conferă lui theós valoare adjectivală și indică o însușire a „Cuvântului”. Prin urmare, unele traduceri ale Bibliei în engleză, franceză și germană redau acest pasaj în mod asemănător cu Traducerea lumii noi, transmițând ideea că „Cuvântul” era „un dumnezeu; divin; o ființă divină; de natură divină”. În plus, chiar și în traducerile Evangheliei lui Ioan în dialectele saidic și boharic ale limbii copte – realizate probabil în secolele al III-lea și al IV-lea e.n. – , theós din prima ocurență din Ioa 1:1 este redat diferit de theós din cea de-a doua ocurență. Aceste redări evidențiază o însușire a „Cuvântului”, și anume că natura lui era la fel cu a lui Dumnezeu, dar nu îl identifică cu Tatăl său, Dumnezeul Atotputernic. În armonie cu acest verset, Col 2:9 spune despre Cristos că are „toată plinătatea naturii divine”. Iar potrivit cu 2Pe 1:4, chiar și comoștenitorii cu Cristos vor fi făcuți „părtași naturii divine”. De asemenea, în Septuaginta, termenul grecesc theós este folosit, de regulă, ca echivalent al termenilor ebraici ’el și ’elohím, redați prin „Dumnezeu”, al căror sens de bază se consideră a fi „Cel puternic; Cel tare”. Acești termeni ebraici sunt folosiți cu referire la Dumnezeul Atotputernic, la alți dumnezei și la oameni. (Vezi nota de studiu pentru Ioa 10:34.) Faptul de a numi Cuvântul „un dumnezeu” sau „puternic” este în armonie cu profeția din Is 9:6, care a prezis că Mesia urma să fie numit „Dumnezeu Puternic” (nu „Dumnezeu Atotputernic”) și că el avea să fie „Tată Etern” al tuturor celor ce vor avea privilegiul de a fi supușii lui. Zelul Tatălui său, „Iehova al armatelor”, avea să facă acest lucru. (Is 9:7)”
Răspuns la comentariul domnului Florin Lăiu ,profesor la facultatea adventistă Adventus.(II)
Aceasta este partea a doua în care analizăm argumentele în favoarea trinității, aduse de domnul Florin Lăiu, într-un comentariu la materialul de pe acest blog despre Ioan 1:1.
Florin Lăiu despre Ioan 1:1:
„În al treilea vers, Ioan inversează intenţionat cuvintele, pentru a accentua astfel cuvântul θεὸς (DUMNEZEU). În limba română, această inversare nu ar avea același efect, ci ar spune că „Dumnezeu era Cuvântul”, creând astfel o confuzie. Dar dilema aceasta se rezolvă simplu, dacă înțelegem că în versul al doilea, θεὸς ține loc de NUME (ca în Geneza 1), în timp ce în versul al treilea, θεὸς indică natura Cuvântului.
Să construim o analogie:
La începutul omenirii a fost Femeia.
Femeia îl însoțea pretutindeni pe OM.
Și OM era Femeia (= și Femeia era OM, adică exact de aceeași natură cu soțul ei).
Inversiunea aceasta: „OM era Femeia” accentuează faptul că ea era exact ce era și soțul ei, doar că ea nu era el, era o altă persoană. Dacă am traduce însă „Și Femeia era un om”, traducerea nu ar fi exactă, chiar dacă este aceeași idee, deoarece ideea nu este accentuată, iar adăugarea articolului nedefinit în limba română parcă ar spune că „era și ea pe acolo un om oarecare”.
La fel, când spunem „Și Cuvântul era un dumnezeu”, dă impresia că apostolul ar spune că era și El pe acolo un oarecare zeu, sau un fel de dumnezeu. Mai mult, pe calea aceasta, NWBT afirmă doi Dumnezei: unul cu majusculă și altul cu minusculă. Acesta să fie monoteismul biblic? Că avem un Dumnezeu Atotputernic și un alt dumnezeu mai slăbuț pe lângă El? „
Este Cuvântul „Dumnezeu” sau „un dumnezeu”?
Robert Young în lucrarea Concise Commentary on the Holy Bible :Being a Companion to The New Translation of the Old and New Convenants ,1865 ,spune la pagina 54, despre Ioan 1:1 :”ȘI CUVÂNTUL ERA CU ] literalmente ‘spre Dumnezeul (adevărat) el exista și se manifesta el însuși în sau cu o referire la marele Dumnezeu.
ȘI CUVÂNTUL ERA DUMNEZEU] mai literal ‘și un Dumnezeu ,(o Ființă Divină) era Cuvântul’,adică el era în exisțență și recunoscut astfel.” Din comentariul lui Young se înțelege în mod clar deosebirea dintre „Dumnezeu” și Cuvântul ,care este „un Dumnezeu”!
Unele traduceri ale Bibliei redau Ioan 1:1 astfel: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu”. Redarea literală a textului grecesc este: „La început era cuvântul, iar cuvântul era către dumnezeu [ho theós (dumnezeul)] și dumnezeu [theós] era cuvântul”. Traducătorul trebuie să folosească inițiale majuscule în funcție de normele limbii în care traduce. Este cât se poate de potrivit ca, în traducere, echivalentul termenului ho theós să fie scris cu inițială majusculă, „Dumnezeu”, întrucât acesta trebuie să-l identifice pe Atotputernicul Dumnezeu cu care era Cuvântul. Însă scrierea cu inițială majusculă a termenului „dumnezeu” din a doua ocurență nu se justifică.
În Traducerea lumii noi, Ioan 1:1 este redat în acest mod: „La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era un dumnezeu”. E adevărat, în textul original din limba greacă nu există articol nedefinit (echivalentul pentru „un” sau „o”). Chiar dacă în koine, sau în greaca comună, nu exista articol nedefinit, aceasta nu înseamnă că nu trebuie folosit în traducere. Prin urmare, când traduc Scripturile grecești creștine, traducătorii se văd obligați să folosească sau nu articolul nedefinit în funcție de modul în care înțeleg sensul textului. Toate traducerile în română ale acestor Scripturi conțin articolul nedefinit în sute de locuri, însă majoritatea nu îl redau în Ioan 1:1. Cu toate acestea, folosirea articolului nedefinit în traducerea acestui verset este pe deplin justificată.
Ioan 1:1 este un verset biblic folosit deseori în mod greşit în sprijinul doctrinei Trinităţii. Iată cum redă versiunea Cornilescu, 1996, acest verset: „La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu [în greacă, ton theón] şi Cuvântul era Dumnezeu [theós]“. Acest verset conţine două forme ale substantivului grecesc theós (dumnezeu). În primul caz, substantivul este precedat de ton, o formă a articolului hotărât din greacă. În această situaţie, cuvântul theón se referă la Dumnezeul Atotputernic. În al doilea caz însă, theós nu mai are articol hotărât. A fost oare omis din greşeală?
Evanghelia după Ioan a fost scrisă în greaca comună (koine), în care există anumite reguli de folosire a articolului hotărât. Potrivit biblistului A. T. Robertson, dacă atât subiectul, cât şi numele predicativ ar avea articol hotărât, acestea „ar fi identice şi ar putea fi folosite unul în locul celuilalt“. Pentru exemplificare, Robertson menţionează Matei 13:38, unde se spune: „Ogorul [în greacă, ho agrós] este lumea [ho kósmos]“. Prin urmare, regulile gramaticale ne ajută să înţelegem că lumea este acelaşi lucru cu ogorul.
Dar ce se poate spune despre situaţia în care subiectul are articol hotărât, dar numele predicativ, nu? Citând ca exemplu Ioan 1:1, eruditul J. A. Hewett subliniază următoarea idee: „Într-o construcţie de acest fel, subiectul şi numele predicativ nu sunt nici egale, nici identice“.
Pentru a ilustra, Hewett foloseşte textul din 1 Ioan 1:5: „Dumnezeu este lumină“. În greacă, „Dumnezeu“ este ho theós şi deci are articol hotărât. Dar phos, „lumină“, nu este precedat de niciun articol. Hewett concluzionează: „Se poate spune întotdeauna . . . că Dumnezeu se caracterizează prin lumină; dar nu se poate spune întotdeauna că lumina este Dumnezeu“. Exemple asemănătoare se găsesc în Ioan 4:24, „Dumnezeu este Spirit“, şi în 1 Ioan 4:16, „Dumnezeu este iubire“. În ambele versete, în limba greacă subiectul, „Dumnezeu“, are articol hotărât, dar numele predicativ, „Spirit“, respectiv „iubire“, nu are articol hotărât. Aşadar, subiectul şi numele predicativ nu-şi pot schimba locul între ele. Altfel spus, aceste versete nu pot însemna că „Spiritul este Dumnezeu“ sau că „iubirea este Dumnezeu“.
Mulţi specialişti în greaca veche şi traducători ai Bibliei sunt de părere că Ioan 1:1 scoate în evidenţă o caracteristică a ‘Cuvântului’, nu identitatea acestuia. În acest sens, William Barclay, traducător al Bibliei, a spus: „Întrucât nu este precedat de articol hotărât, theos este folosit ca atribut. . . . Ioan nu identifică aici Cuvântul cu Dumnezeu. Cu alte cuvinte, el nu spune că Isus este Dumnezeu“. În mod asemănător, eruditul J. D. BeDuhn explică: „În greacă, dacă într-o propoziţie de felul celei din Ioan 1:1c nu se adaugă articol hotărât la substantivul theos, cititorii vor înţelege că se face referire la «un dumnezeu». . . . Absenţa articolului hotărât în cazul lui theos face o distincţie clară între theos şi ho theos, adică acelaşi substantiv precedat de articol hotărât, distincţie asemănătoare celei dintre «un dumnezeu» şi «Dumnezeu»“. BeDuhn spune în continuare: „În Ioan 1:1, Cuvântul nu este Dumnezeu, Cel unic, ci un dumnezeu, adică o fiinţă divină“. Această idee reiese şi din cuvintele teologului J. H. Thayer, care a contribuit la realizarea American Standard Version, o traducere a Bibliei. Iată ce a spus el: „Logosul [sau Cuvântul] era divin; el nu era însăşi Fiinţa divină“.
Ca să înțelegem mai bine de ce acuzația privitoare la adăugarea articolului „un” este complet lipsită de temei ,să vedem cum traducătorii ortodocși,catolici și protestanți au adăugat fără nici o problemă acest articol în Faptele 28:6: „era un dumnezeu”(Traducerea Lumii Noi),”era un zeu”(Biblia Ortodoxă),”el este un zeu”(Biblia Catolică),”el este Dumnezeu”(Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament ,ediția revizuită 1921),”e Dumnezău el”(Biblia de la București ,1688,cea mai veche Biblie în limba română). În greacă avem în ultima parte a versetului „auton einai theon” ,iar în limba coptă „peJau Je ou.noute pe .”(„el era un dumnezeu„)
Mai jos apare traducerea din limba coptă în limba engleză efectuată de Horner. Se vede cum a tradus în Ioan 1:1c :”un Dumnezeu”!
Acest material video explică redarea „un dumnezeu”(Ioan 1:1c) în limba coptă din secolul al II-lea sau al III-lea e.n. În limba coptă traducătorii au decis să adauge articolul nehotărât „un” atât în Ioan 1:1c, cât și în Faptele 28:6, cu toate că acesta nu apare în greaca koine în nici unul dintre aceste versete! Mai multe detalii despre traducerea în limba coptă a pasajelor din Ioan 1:1 și Faptele 28:6 pot fi găsite aici.
În textul în limba greacă avem theos („dumnezeu”) la acuzativ (theon), iar în anumite texte din limba greacă apare înaintea verbului, theon auton einai, în loc de auton einai theon. Se pot observa aceste variante diferite ale textului din Faptele 28:6 care nu influențează semnificația textului, ci constituie o simplă inversare a cuvintelor. Așadar ordinea cuvintelor nu este atât de importantă.
Faptele 28:6 ,variante textuale:
NT a lui Westcott/Hort
ἔλεγον αὐτὸν εἶναι θεόν.
Greek NT: Greek Orthodox Church
ἔλεγον θεόν αὐτὸν εἶναι.
Greek NT: Tischendorf 8th Ed. with Diacritics
ἔλεγον αὐτὸν εἶναι θεόν.
Greek NT: Tischendorf 8th Ed. with Diacritics
ἔλεγον αὐτὸν εἶναι θεόν.
והם הוחילו אשר יצבה גופו או אשר יפל מת פתאם ויחילו עד בוש והנה לא קרהו כל אסון ויהפך לבם ויאמרו כי אלהים הוא׃
se dicebant eum esse deum
and sayde that he was a God.
„…they were saying him to be (g)od …”ACTS 28:6(c) (EMPHATIC DIAGLOTT-INTERLINEAR LITERAL TEXT):
„…they said (a) (g)od him to be…”ACTS 28:6(c) (THE NEW GREEK-ENGLISH INTERLINEAR NEW TESTAMENT (TYNDALE PUBLISHING) – INTERLINEAR LITERAL TEXT): „…they were saying him to be (a) (g)od…”ACTS 28:6(c) (ISA-INTERLINEAR LITERAL TEXT):
„…they said (g)od him to be…”
ACTS 28:6(c) (THE INTERLINEAR BIBLE BY JAMES GREEN- LITERAL TEXT):
„…they said (a) (g)od him to be…”
Young’s Literal Translation
said he was a god.
The Bishops’ Bible 1568 Matthew Parker editor
and sayde that he was a God.
Coverdale Bible 1535 by Miles Coverdale
and sayde that he was a God.
The Emphasised Bible also called Rotherham Version 1902 by Joseph Rotherham
and began to say he was a god.
Mace New Testament 1729 by Daniel Mace
and said he was a God.
Etheridge Translation 1849 by John Etheridge
and said he was a god.
The Geneva Bible 1587 by William Whittingham
and said, That he was a God.
The Great Bible also called Cranmer Bible 1540 Miles Coverdale editor
and sayde that he was a God.
Living Oracles 1835 by George Campbell, James MacKnight, and Philip Doddridge
they said he was a god.
Matthew’s Bible 1549 by John Rogers
and said that he was a God.
Mr. Whiston’s Primitive New Testament 1745 by William Whiston
and said that he was a god.
Din câte am citit eu nu există nimeni care să pună la îndoială capacitatea traducătorilor protestanți, catolici și ortodocși care au adăugat articolul nehotărât „un” în Faptele 28:6, chiar dacă acesta nu apare în limba greacă, deoarece în această limbă nu există articol nehotărât! Totuși există o avalanșă de articole în care este pusă la îndoială capacitatea traducătorilor care au format Comitetul de Traducere al Traducerii Lumii Noi pentru adăugarea acestuia în Ioan 1:1c! Este această abordare din partea acuzatorilor Traducerii Lumii Noi, strict exegetică și imparțială? Cu siguranță că nu! De ce spun acest lucru? Deoarece traducătorii care au tradus din greacă în limba coptă, o limbă care are atât articol hotărât, cât și articol nehotărât, au folosit articolul nehotărât atât în Ioan 1:1c (unde apare în coptă „uo.noute” adică „un dumnezeu”), cât și în Faptele 28:6 (în limba coptă apare ou.noute pe, adică „un dumnezeu”). Prin urmare, dacă ținem cont exclusiv de gramatică și contextul versetelor din Ioan 1:1 și Faptele 28:6, este clar că redarea din Traducerea Lumii Noi, precum și cea din limba coptă sunt corecte: Atât Cuvântul, cât și Pavel sunt numiți „un dumnezeu,” dar ar fi corectă concluzia că atât Cuvântul cât și Pavel sunt Dumnezei atotputernici, eterni și egali cu Tatăl? Nu, deoarece atât despre Cuvânt, cel care a devenit ca om Isus Cristos, cât și despre Pavel se spune că sunt SLUJITORII LUI DUMNEZEU !(Faptele 3:13,26;4:24-30;27:23) Prin urmare chiar dacă Cuvântul și Pavel sunt numiți ”un dumnezeu” nu putem să tragem concluzia că atât Isus cât și Pavel sunt egalii Dumnezeului pe care îl slujesc! Am putea să îi acuzăm pe vorbitorii nativi ai limbii grecești koine, din secolul al II-lea sau al III-lea, că au tradus în mod „părtinitor” în limba coptă în Ioan 1:1c :”Cuvântul era un dumnezeu,” sau că nu aveau „cunoștințele lingvistice necesare pentru a traduce corect Ioan 1:1c?” În mod sigur nu! Pot fi bine întemeiate și credibile aceleași acuzații aduse traducătorilor moderni, nu doar Martori, care au tradus în Ioan 1:1c: „Cuvântul era un dumnezeu?” Nu, cu siguranța nici traducătorii de acum 1700 de ani și nici cei moderni, care au redat în Ioan 1:1c „un dumnezeu,” nu pot fi acuzați în mod credibil pentru redarea corectă a acestui pasaj!
Traducerea Lumii Noi redă în mod consecvent cuvântul theon care apare atât în Ioan 10:33, cât și în Faptele 28:6! Dacă traducătorii Bibliilor Ortodoxă,Catolică și Cornilescu nu au avut nici o problemă să traducă theon, cu referire la Pavel, în Faptele 28:6 drept „un zeu,„ adăugând articolul nehotărât „un,” care nu apare în textul din limba greacă, și folosind literă mică „z” pentru theon, pe care l-au redat prin ”zeu,” atunci când aceeiași traducători, traduc același cuvânt theon, dar care îi este aplicat lui Isus, în Ioan 10:33, îi acordă lui theon o grijă deosebită, evident motivația lor fiind una pur teologică: nu mai adăugă articolul nehotărât „un” și folosesc literă mare „D” pentru theon, redat aici ”Dumnezeu” în Biblia Cornilescu, Biblia Ortodoxă, Biblia Catolică! Acești traducători merită să fie acuzați de părtinire, deoarece sub influența teologiei trinitariene traduc în mod diferit și parțial același cuvânt din limba greacă, theon, în Ioan 10:33, cu referire la Isus, prin „Dumnezeu„(BC,BO,Biblia Catolică) în timp ce în Faptele 28:6, cu referire la Pavel, theon este tradus „un zeu„! Traducerea Lumii Noi este superioară, exactă și coerentă în comparație cu traducerile părtinitoare, care nu traduc în mod consecvent theon din textul original, ci îl interpretează în mod părtinitor și îl redau în mod diferit în funcție de valoarea teologică pe care o are în mintea traducătorului persoana căreia i se aplică cuvântul theon. Atunci când Traducerea Lumii Noi redă theon în mod consecvent prin „un dumnezeu,” atât cu referire la Isus(Ioan 10:33), cât și cu referire la Pavel (Faptele 28:6), le permite cititorilor ei să vadă că în textul original apare același cuvânt, oferindu-le posibilitatea de a înțelege și de a interpreta ei înșiși semnificația conceptului din limba originală. Traducerea Lumii Noi fiind o traducere literală le permite cititorilor ei să înțeleagă conceptele limbii sursă și să aibe un rol în procesul de traducere, deoarece Comitetul Traducerii Lumii Noi nu a interpretat theon deasupra capului cititorilor și fără ca aceștia să știe, cum au făcut traducătorii celor 3 traduceri ale Bibliei amintite mai sus.
O analiză a termenului theon se găsește aici
| Verse | Greek | New World Translation | King James Version | New International Version |
| John 4:19 | προφητης | a prophet | a prophet | a prophet |
| John 6:70 | διαβολος | a slanderer | a devil | a devil |
| John 8:44 | ανθρωποκτονος | a manslayer | a murderer | a murderer |
| John 8:44 | ψευστης | a liar | a liar | a liar |
| John 8:48 | Σαμαρειτης | a Samaritan | a Samaritan | a Samaritan |
| John 10:1 | κλεπτης | a thief | a thief | a thief |
| John 18:37 | βασιλευς | a king | a king | a king |
Tabelul de mai sus conține o listă cu felul în care sunt traduse substantivele predicative ,fără articol în limba greacă, și care preced verbul, în Evanghelia lui Ioan. Am ales aceste versete deoarece din punct de vedere gramatical ilustrează aceeași situație în care se află theos în Ioan 1:1c, versetul cel mai cotroversat din TLN!Biblia Cornilescu adăugă articolul nehotărât, care nu apare în greacă ,într-o construcție gramaticală asemănătoare cu cea din Ioan 1:1c, în următoarele versete: Ioan 6:70 „un drac”, Ioan 10:1 „un hoț” ,Ioan 18:37 „un Împărat.”Biblia Catolică adaugă articolul nehotărât ”un” în: Ioan 6:70 ”un diavol,” Ioan 8:44 ”un diavol,”Ioan 10:1 ”un hoț.” Prin urmare acuzația că traducătorii Traducerii Lumii Noi „au adăugat” articolul nehotărât în Ioan 1:1c, care nu apare în greacă deoarece această limbă nu are articol nehotărât, este la fel de lipsită de temei ca și aceeași acuzație adusă lui Cornilescu, Bibliei Catolice, și altor traduceri amintite mai sus, care au adăugat articolul nehotărât în versetele sus menționate! Nimeni nu acuză aceste traduceri pentru adăugarea articolului nehotărât atunci când traducătorii au considerat necesară inserarea lui, de aceea nicio persoană documentată și sincer interesată de adevărul biblic, nu va acuza Traducerea Lumii Noi pentru că face același lucru în Ioan 1:1c!
- Este relevantă analogia făcută de Florin Lăiu despre faptul că Adam și Eva erau ”OM,” și că Eva nu „era un om”?
Analogia că Adam și Eva sunt unul și același „OM,” într-un sens mistic și imposibil de explicat ca și trinitatea, nu se potrivește cu ceea ce spune Biblia despre ei ! Este adevărat că în limba ebraică termenul pentru bărbat (ish) se asemănă cu termenul pentru femeie (ishsháh) ,însă cei doi au devenit „o singură carne „(în ebraică ’e·ḥāḏ lə·ḇā·śār).
Conform Brown-Driver-Briggs Expanded Definition la definiția termenului bâśâr se spune :”4. carne ca și grad de rudenie, relații de sânge: עצם מעצמי ובשׂר מבשׂרי os din oasele mele și carne din carnea mea Geneza 2:23 (J); והיו לבשׂר אחד și ei vor devenii o singură carne Geneza 2:24 (J); עצמי ובשׂריGeneza 29:14 (J) Judecători 9:2; 2 Samuel 5:1; 2 Samuel 19:13; 2 Samuel 19:14; 1 Cronici 11:1; בשׂר cu sufix având același sens în Geneza 37:27 (J) Neemia 5:5; Isaia 58:7, de aceea שְׁאֵר בשׂרו rudă apropiată, bărbat sau femeie Leviticul 18:6; Leviticul 25:49 (ambele H; Leviticul 25:49 „” מִשְׁמָּחָה, compară cu RS k149).”
În Geneza 2:18 se spune :”Și Iehova Dumnezeu a mai zis: „Nu este bine ca omul(în limba ebraică hā·’ā·ḏām)să rămână singur(în limba ebraică lə·ḇad·dōw).Am să-i fac un ajutor care să i se potrivească.”
Putem trage cocluzia că Adam „singur” nu era om și că Eva a format împreună cu Adam o unitate mistică, greu de înțeles și explicat? Nu, Adam și Eva au format „o singură carne” sau familie, ai cărei membrii numără în prezent miliarde de persoane, însă acest lucru nu este nici misterios, nici greu de înțeles, sau imposibil de explicat, și nici nu dovedește că „Dumnezeirea” este formată dintr-o „unitate de persoane!” Chiar dacă Adam și Eva erau „o singură carne”, Eva era mai tânără decât Adam, îi era supusă lui Adam și, cu toate că putem spune că aveau „aceeași natură,” nu putem spune că aceasta dovedește că Adam și Eva erau egali ca vârstă și autoritate sau că erau „una” în vreunul din cele cinci sensuri filozofice ale stoicilor. De fapt, așa cum Adam a fost „singur” om înainte de crearea Evei, și Iehova a existat singur în calitate de Dumnezeu Atotputernic si Etern, înainte de a-l crea pe fiul Său întâi născut/creat :Cuvântul, sau „meșterul lui Dumnezeu la lucru”!(Ps.90:2;Prov.8:21-30;1 Cor.11:3) „Natura divină” a creaturilor lui Dumnezeu nu le conferă în vreun sens mistic acestora, adică lui Isus, îngerilor și celor 144.000 în poziția lor cerească glorificată,(Psalmul 8:5;Col.2:9;2 Petru 1:3,4), titlul de „coegali și coeterni cu Tatăl,” deoarece toți acești „fii” care au natură divină, inclusiv Isus Cristos, sunt ceea ce sunt datorită Tatălui și Dumnezeului lor, a lui Iehova, din care în mod literal nici unul dintre fiii lui Dumnezeu nu fac parte:”19 Fiindcă Dumnezeu a găsit de cuviință(în greacă eudokéō) ca toată plinătatea să locuiască în el,”(în Isus). Iehova, Dumnezeul Creator,Tatăl, este Sursa vieții și autorității, tuturor fiilor Săi, inclusiv a lui Isus.(Ioan 6:57;17:19-24;20:17;Rev.2:26,27) Natura divină a fiilor lui Dumnezeu, nu îi face într-un mod mistic și inexplicabil egali cu Dumnezeul, Creatorul Etern și Atotputernic, Iehova, la fel cum nici natura umană, nu i-a făcut pe Adam și Eva, și nici pe noi, ceilalți membrii ai „singur(ei) cărn(i)” sau ai primei familii, egali în ceea ce privește vârsta, autoritatea, și nici nu ne face pe toți membrii care avem „natura umană” parte dintr-o entitate misterioasă formată din mai multe „părți,” astfel încât toți cei care avem „natura umană” să fim literalmente parte a unui singur „om,” „o pluralitate de persoane la singular,”cum încearcă, fără succes, să dovedească trinitarienii cu Geneza 2:23,24!
- Ce pretinde a urma „monoteismul biblic”?
Ca să urmăm „monoteismul biblic” trebuie să îl privim pe Dumnezeu în același fel în care l-au privit scriitorii Bibliei! În momentul în care dorim să căutăm bază biblică pentru concepte care s-au dezvoltat după încheierea scrierii Bibliei, adică începând din secolul al II-lea și care ne oferă o imagine diferită și deformată despre Dumnezeu, dacă o comparăm cu imaginea pe care o transmite Biblia, atunci nu mai putem vorbii despre „monoteismul biblic”, ci despre un anacronism, adică despre plasarea greșită în secolul I e.n. a doctrinei Trinității, care s-a dezvoltat mult mai târziu, din 325 e.n. până în 451 e.n. Doctrina unui singur Dumnezeu ,format din 3 persoane, nu este „monoteismul biblic”! De ce sunt sigur de acest lucru?
- Câte persoane aveau scriitorii Bibliei în minte când foloseau titlul: Dumnezeu, Creator și câte persoane au primit „serviciu sacru,” în calitate de Dumnezeu de la evreii și creștinii fideli?
Monoteismul biblic admite existența mai multor Dumnezei , în sensul de a recunoaște că oamenii au mai mulți dumnezei ,așa cum spune Pavel în 1 Corinteni 8:5,6:
”5 Căci, chiar dacă ar exista( în greacă eisin din verbul eimi) cei ce sunt numiți „dumnezei“, fie în cer, fie pe pământ, așa cum și există mulți „dumnezei“ și mulți „domni“,6 pentru noi există un singur( în greacă heis) Dumnezeu, Tatăl, de la care(în greacă ek indicând Sursa sau Originea creației) sunt toate lucrurile, și noi pentru el, și există un singur Domn, Isus Cristos, prin care( (în greacă dia, indicând instrumentul folosit de Tatăl/Creator pentru a crea) sunt toate lucrurile, și noi prin el.”
„‘Un singur Dumnezeu’ în conformitate cu monoteismul din V.T. este ‘pentru noi un singur Dumnezeu, Tatăl, de la care sunt toate lucrurile, și noi pentru el’…. ‘un singur Domn, Isus Cristos,’ este Mediatorul, ca în 1 Timotei 2:5 -‘singur mediator între Dumnezeu și oameni: omul Cristos Isus.”-Expositor’s Greek Testament, despre 1 Cor.8:6
Pentru a respecta „monoteismul biblic ” trebuie să recunoaștem „un singur Dumnezeu, Tatăl,” nu un singur Dumnezeu format din trei persoane: ”Tatăl,Fiul și Duhul Sfânt,” care a venit în existență în 451 e.n. Despre Tatăl, o singură persoană, vorbește Biblia în calitate de Creator ,sau „de la care” (în greacă ek) provin toate, așa cum îl recunoaște Isus( Ioan 6:57 Isus îi atribuie unei singure persoane titlul de ho zōn Patēr adică „Tatăl, care trăiește”care înseamnă:” Izvorul oricărei vieți,Cel Viu în mod absolut. Expresia apare numai aici. Compară cu Matei 16:16;2 Corinteni 6:16; Evrei 7:25.” Apoi Isus recunoaște că îi datorează propria lui viață Tatălui, Cel care l-a creat;Matei 11:25;Revelația 15:3,4 ), creaturile cerești fidele (Revelația 4:8-11 apare în versetul 11 pronumele personal la persoana a doua singular sý adică „Tu” cu referire la Creator care este o singură persoană ,nu „VOI” care ar fi fost folosit dacă 3 persoane au participat la crearea lumii ) și primii creștini (Faptele 4:24 apare în greacă expresia sy ho poiēsas ” tu (persoana a doua singular, evident o singură persoană) ești Cel care a făcut”;Faptele 17:24). Când trinitarienii afirmă că un „Dumnezeu mistic,” compus din mai multe persoane, nu doar o singură persoană Tatăl, așa după cum au spus Isus, creaturile cerești și apostolii, „EI(TREI PERSOANE) AU CREAT,” încalcă ” monoteismul biblic”!
Neemia 9:6 : ” 6 Tu eşti Iehova, numai tu (în ebraică lə·ḇad·de·ḵā , לְבַדֶּךָ֒ ) tu ai făcut cerurile, da, cerurile cerurilor, şi toată armata lor, pământul şi tot ce este pe el, mările şi tot ce este în ele! Tu le păstrezi pe toate în viaţă şi armata cerurilor se pleacă înaintea ta.”
Isaia 44:24 : ” 24 Iată ce a spus Iehova, Răscumpărătorul tău şi Cel care te-a întocmit din pântece: „Eu, Iehova, fac totul: eu însumi ( în ebraică lə·ḇad·dî , לְבַדִּ֔י) am întins cerurile şi am aşternut pământul. Cine a fost cu mine?”
Ce ne spun versetele din Neemia 9:6 și Isaia 44:24 despre Creator?Ne spun că este format dintr-o „unitate de persoane la singular,” la fel cum, după Florin Lăiu, Adam și Eva „erau OM,” sau ne spun că la fel cum Adam, era „OM” atunci când era „singur,” și Creatorul este un singur Dumnezeu, format dintr-o singură persoană?
După lucrarea exegetică Brown-Driver-Briggs Expanded Definition ,atunci când cuvântul ebraic bad / בַּד este însoțit de לְ ,adică לְבַד ,așa cum apare în versetele sus menționate, poate fi folosit „numai la singular, luat în mod individual, singur, el însuși .” Pentru a înțelege că acest cuvânt se referă exclusiv la o singură persoană, un singur individ, se utilizează cu sufixul folosit în Geneza 2:18 , „nu este bine ca omul să rămână singur. „( în ebraică lə·ḇad·dōw/ לְבַדּוֺ ) Din nou vedem că ”analogia” lui Florin Lăiu că ”Adam și Eva erau OM,” ca explicație pentru ”monoteismul biblic” care ar fi trinitatea, este o încercare mediocră și fără bază exegetică, biblică și logică de a justifica, ceea ce Biblia nu spune, că: Adam și Eva alcătuiau o unitate misterioasă și mistică în care două sau trei persoane sunt ”una,” în sensul filozofic stoic și neoplatonian. Nu avem nicio bază biblică pentru a vorbi despre Dumnezel Creator, Tatăl, ca fiind:” un singur Dumnezeu, format din 3 persoane diferite!”
Cu siguranță nu avem motive întemeiate pentru a înțelege că termenul ebraic bad ar însemna: ” 3 persoane diferite într-un singur Dumnezeu, ” deoarece în 1 Regi 19:10,14, profetul Ilie se referă la el însuși folosind lə·ḇad·dî/ לְבַדִּ֔י, o singură persoană, un individ, separat de ceilalți membrii ai poporului său, iar în Isaia 49:21 este tradus prin „singură,” o singură persoană și în Isaia 63:3, același termen ebraic, este tradus prin „singur.”
O singură persoană, Tatăl, este „singurul Dumnezeu adevărat”(Ioan 17:1,3), prin urmare chiar dacă „există,” în mintea plină de misterele neoplatoniene și alte filizofii păgâne a unor așa numiți creștini, „trei persoane într-un singur Dumnezeu,” pentru „NOI,” creștinii autentici , numai Tatăl, o singură persoană, este Dumnezeul Atotputernic, Etern și Creator!
- Câte persoane primesc ”serviciu sacru”(în greacă latreuo) pentru a se respecta „monoteismul biblic”?
- „10 Atunci Isus i-a zis: „Pleacă, Satan! Căci este scris: «Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini și numai pentru el să îndeplinești un serviciu sacru»“. În Matei 4:10 apare pronumele personal autō la persoana a treia singular, adjectivul monō adică „doar lui singur,” și verbul grecesc latreúō, redat „serviciu sacru”! Câtor persoane ne permite „monoteismul biblic” să le aducem „serviciu sacru?” Exclusiv unui singur Dumnezeu, format dintr-o singură persoană: Tatăl! Prin urmare Trinitatea din 451 e.n. nu este „monoteismul biblic” și nici închinarea aprobată de „Tatăl,” și nici închinarea care i se aduce în mod exclusiv Lui.(Ioan 4:23,24)
- „3 Și nu va mai fi niciun blestem, ci tronul lui Dumnezeu[al lui Iehova] și al Mielului [Isus]va fi în oraș, iar sclavii Săi[ autos]vor îndeplini un serviciu sacru[latreuo] pentru El[autos].”- Revelația 22:3
- În Revelația 22:3 sunt menționate 2 persoane diferite, care stau pe câte un tron: Iehova Dumnezeu și Isus! Primesc atât Iehova Dumnezeu cât și Isus „serviciu sacru”?”5 Și nu va mai fi noapte, iar ei nu vor mai avea nevoie de lumina lămpii, nici de lumina soarelui, pentru că Iehova Dumnezeu va revărsa lumină peste ei și ei vor domni ca regi pentru totdeauna și veșnic.6 Și el mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt demne de încredere și adevărate. Da, Iehova, Dumnezeul declarațiilor inspirate ale profeților, l-a trimis pe îngerul său ca să le arate sclavilor săi lucrurile care se vor întâmpla în curând. „-Revelația 22:5,6
- Se poate observa foarte clar că singurul Dumnezeu care primește „serviciu sacru” este Iehova și că El este format dintr-o singură persoană, Tatăl, nu din două sau trei persoane care nu ar putea fi numite „El.”
- Este clar că „monoteismul biblic,” nu cel atanasian, inventat în 451, pretinde să recunoaștem „un singur Dumnezeu, Tatăl” în calitate de Sursă a creației sau Creator, Dumnezeu Atotputernic și Etern, care nu mai are alte persoane drept „coegale și coeterne” pentru „că tu[sy] ai creat toate lucrurile și datorită voinței tale ele au venit în existență și au fost create!“-Revelația 4:11
- În Ioan 10:34,35 care citează Psalmul 82:6 și în Psalmul 8:5 citat în Evrei 2:7, la fel ca și Exodul 4:16;7:1 se arată foarte clar că aplicarea tilului de „Dumnezeu” reprezentanților angelici sau umani, sau chiar folosirea numelui „Iehova” cu privire la „îngerul lui Iehova”, (Exodul 23:20-23;Iosua 5:14) nu îi trasnformă într-un mod misterios pe acești reprezentanți ai lui Dumnezeu în „coegalii și coeternii” Tatălui, deoarece nimeni în afară de Tatăl nu primește „serviciul sacru” și atributele de Atotputernic, Etern, și Creator!
- ”Revenind la ho theos din Ioan 1:1, acesta poate avea două sensuri: Fie cuvântul este un „substantiv la singular,” servind ca titlul sau denumirea de „Dumnezeu,” care este echivalent semantic cu un substantiv propriu, fie are sensul generic, des folosit, pe care îl avea ha’elōhim în VT, „Dumnezeul adevărat.” Sensul lui ho theos nu este esențial pentru traducerea acestuia în Ioan 1:1b și ar trebui să fie tradus „Dumnezeu”. Sensul său are o influență asupra înțelegerii contrastului dintre ho theos din 1:1b și theos din 1:1c.
Dacă ho theos este folosit de Ioan într-un „sens generic,” atunci el compară dumnezeirea lui ho theos cu cea a lui theos (logosul), în același fel în care mintea israelitului ar putea compara dumnezeirea lui ha’elōhim, cu dumnezeirea îngerilor, sau cea a dumnezeilor demonici, sau chiar cu cea a idolilor lipsiți de viață (care nu au o dumnezeire reală, în afară de cea care le este atribuită de către închinătorii lor).
Dacă ho theos este folosit de Ioan ca un „substantiv la singular,” atunci contrastul ar putea fi privit ca unul dintre două ființe care pot fi, în mod legitim, numite theos.
Astfel, „sensul generic” ar pune un accent mai mare pe calitate—amândoi fiind membrii ai grupului de theoi („dumnezei”), deși într-un mod calitativ diferit—în timp ce folosirea hotărâtă a unui „substantiv la singular” ar avea ca scop să sublinieze personalitatea.
Aș dori să adaug încă o observație pentru a nu fi înțeles greșit.
În discuția de mai sus, nu există urme nici de politeism și nici de henoteism.
Cum va fi arătat mai târziu, îngerii sunt uneori numiți „dumnezei,” dar aceasta nu este denumirea lor obișnuită.
Această denumire nu este utilizată într-un sens religios, cum este cazul cu panteonul de zei care a fost găsit în Babilon, lumea greco-romană, și alte sisteme religioase vechi (și moderne).
Îngerii sunt „dumnezei” în cel mai pur sens generic—ei sunt pur și simplu fiii lui YHWH, și denumirea de „dumnezei” a avut o mai mare valoare religioasă pentru închinătorii la YHWH, decât denumirea de „îngeri” (deși cele două descrieri evidențiază atribuții și funcții diferite).
De asemenea, „credința” lui Pavel și a altora în mai mulți dumnezei, nu se ridică la „credință” într-un sens religios, ci mai degrabă, a fost o „credință” în sensul de „recunoaștere.” Putem vorbii de politeism, numai atunci când mai mulți dumnezei primesc închinare, într-un sens religios, și putem vorbii de henoteism, numai atunci când i se aduce închinare unui dumnezeu suprem și se crede, într-un sens religios, în existența altor dumnezei inferiori.”-Rolul Teologiei și al Parțialității în Traducerea Bibliei, de Rolf J. Furuli, ediția a II-a, 2011, pg.279-80.
După ce face o analiză detaliată a lui Ioan1:1, de la paginile 271 la 304, profesorul Furuli, doctor în limbi semitice și autorul unor prestigioase cărți, trage următoarea concluzie :”
Traducerile Noului Testament în limba ebraică modernă fac aceeași distincție între „Dumnezeu” și „un dumnezeu” prin utilizarea articolului hotărât în primul caz, dar nu și în cel de-al doilea.
Încheierea la această lungă discuție este că redarea din NWT[ Traducerea Lumii Noi] „și Cuvântul era un dumnezeu” este legitimă din punct de vedere gramatical și sintactic, și din cauza contextului este, de asemenea, cea mai bună alegere. Prin urmare, această redare nu poate fi catalogată ca părtinitoare.
Redarea „și Cuvântul era Dumnezeu” este, de asemenea, legitimă, din punct de vedere gramatical și sintactic, dar are un element mistic, care se ciocnește frontal cu rațiunea și logica, deoarece transmite identitatea dintre Cuvânt și Dumnezeul ”cu” care era. Mai mult decât atât, această redare este sabelianism pur și contrazice doctrina Trinității.”