Coloseni 2:14-17- 《a șters 》moartea lui Isus doar o parte din poruncile Legii de la Sinai?

《14 și a șters [în greacă exaleíphō] documentul scris de mână [în greacă cheirógraphon] care consta în decrete [în greacă dógma] și care era împotriva noastră. El l-a dat la o parte [în greacă aírō ek ho mésos] țintuindu-l pe stâlpul de tortură. 16 Prin urmare, nimeni să nu vă judece [în greacă krínō] cu privire la mâncare și la băutură sau cu privire la respectarea vreunei sărbători, a lunii noi sau a vreunui sabat. [în greacă sábbaton]17 Acestea sunt o umbră [în greacă skiá] a lucrurilor viitoare, dar realitatea [în greacă sōma]este a lui Cristos.》 Coloseni 2:14,16,17 Traducerea Lumii Noi (TLN 2020)

《14 A șters înscrisul care era împotriva noastră, cu tot cu rânduielile lui care ne condamnau, și l-a înlăturat, pironindu-l pe cruce. 16Așadar, nimeni să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare , de lună nouă sau de sabat; 17 acestea sunt umbra lucrurilor viitoare, însă trupul este Hristos.》 Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR 2019)

În nota explicativă din Coloseni 2:17 EDCR (2019) spune: 《Autorul folosește ca argument imaginea <umbrei> pe care o proiectează <corpul> unui obiect. Instituțiile vechiului legământ menționate în vers. 16 [inclusiv sabatul] sunt umbre care anunță <realitatea> (Isus Hristos).》

Ellen G. White, fondatoarea adventiștilor, are niște explicații referitoare la Coloseni 2:14-17 în What Was Nailed to the Cross? (Ce a fost atârnat de cruce?)

În continuare voi face o analiză comparativă între ceea ce afirmă Ellen G. W. și ceea ce spun Biblia, dicționarele biblice și bibliștii. Scopul acestei analize imparțiale este acela de a vedea dacă explicațiile date de Ellen sunt corecte. Voi marca cu roșu ideile greșite ale Ellenei, sau adevărate doar pe jumătate, și cu culoarea verde voi marca ideile Biblice care o contrazic pe Ellen.

Minciuni adventiste susținute de E.G.W.:

《Exista o lege alcătuită exclusiv din cele zece porunci, aceasta a fost rostită de vocea lui Dumezeu la adunarea de la Sinai.》-{WWNC 1.2}

Dumnezeu nu a scris decât numai cele zece porunci. Doar acestea au fost scrise pe table; acestora li se aplică ambii termeni lege și porunci. Prin aceste circumstanțe și particularități sunt foarte clar scoase în evidență și separate de toate celelalte dispoziții și obligații. Astfel se arată că ele aparțin, într-un grad și un sens care nu sunt comune oricăror alte cerințe, Celui Preaînalt. Ele sunt preeminent „legea lui Dumnezeu” și „poruncile lui Dumnezeu.” Acestea (Cele Zece Porunci) constituie acea lege a Noului Testament prin care se „cunoaște păcatul.”-WWNC 1.3

Ellen face un amestec de afirmații corecte și greșite. Ca să putem face o difrență clară între adevăr și minciună îi examinez pe puncte ideile și în lumina Bibliei.

1.Au fost exclusiv doar cele Zece Porunci rostite de Dumnezeu?

Exodul 24:3,4 anulează pretenția Ellenei că Dumnezeu a rostit doar cuvintele Decalogului, „Cele Zece Cuvinte”: „3Atunci Moise a venit și a spus poporului toate cuvintele lui Iehova și toate hotărârile judecătorești.+ Tot poporul a răspuns într-un glas: „Suntem gata să împlinim toate cuvintele pe care le-a spus Iehova”.+ ⁴  Și Moise a scris toate cuvintele lui Iehova.” (Ex 24:3,4) Din aceste versete reiese foarte clar că toate cuvintele, nu doar „Cele Zece Cuvinte,” spuse de Moise poporului și așternute în scris de el erau spuse de Iehova. Dacă Ellen cunoștea Biblia nu făcea afirmația greșită că cele zece porunci sunt superioare celorlalte porunci deoarece „au fost rostite de Dumnezeu.”
Moise nu i-a comunicat poporului Israel doarCele Zece Cuvinte/Porunci ci „toate cuvintele lui Iehova și toate hotărârile judecătorești.” (TLN)

Biblia Cornilescu (2016)redă astfel Exodul 24:3,4a: „Moise a venit şi a spus poporului toate cuvintele Domnului şi toate legile. Tot poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot^* ce a zis Domnul.”⁴Moise a^* scris toate cuvintele Domnului. ” În limba ebraică apare în Exodul 24:3 expresia kôl mishpâṭ care înseamnă „toate legile” (BC) sau „toate hotărârile judecătotești” (TLN). Termenul mishpâṭ are mai multe sensuri care pot fi verificate aici. Acesta apare în Exodul 15:25c în BC astfel:„Acolo a dat Domnul poporului legi (în ebraică chôq) şi porunci (în ebraică mishpâṭ) şi acolo l-a pus la încercare.” Este foarte clar că Dumnezeu nu a rostit și nu a dat doar „Zece Cuvinte” la Sinai, ci după cum se obsearvă din Ex 15:25; 24:3,4 „toate cuvintele Domnului și toate legile” pe care Moise le-a scris în carte sunt rostite de Iehova care a dat „poporului legi și porunci.” Evreii care au fost prezenți la Sinai au înțeles că „tot ce a zis (în ebraică ‘âmar) Iehova,” nu doar exclusiv Cele Zece Porunci, fac parte din legământul obligatoriu și indisolubil încheiat între Iehova și Israelul carnal: „ Apoi a luat cartea legământului și a citit-o cu voce tare poporului.+ Ei au zis: „Suntem gata să facem tot ce a zis Iehova și vom fi ascultători”.+ ⁸  Și Moise a luat sângele, a stropit poporul cu el+ și a zis: „Acesta este sângele legământului pe care Iehova l-a încheiat cu voi în armonie cu toate aceste cuvinte”.” (Ex 24:8.9) Iehova a încheiat un singur legământ la muntele Sinai cu Israelul carnal care avea ca temei obligația asumată de evrei de a asculta toate cuvintele spuse de Iehova. Evreii de la Sinai nu și-au asumat obligația de a asculta de o parte din acest legământ, de Cele Zece Cuvinte, sau de a respecta în special Decalogul pentru că era 《superior celorlator legi.》Evreii au înțeles corect că toate cele 613 porunci erau la fel de importante și obligatorii: „„Suntem gata să facem tot ce a spus Iehova”.” (Ex 19:8) Apostolul Pavel face referire la acest episod în Evrei 9:18-20 și o contrazice pe Ellen atunci când spune că legământul de la Sinai a fost încheiat „după ce Moise a spus întregului popor fiecare poruncă din Lege, ” (Ev 9:19 TLN) sau potrivit EDCR 2019 „După ce Moise a rostit înaintea întregului popor toate poruncile, (nu doar zece porunci) potrivit Legii … Acesta este sângele legământului pe care l-a poruncit Dumnezeu pentru voi.” Legămâtul de la Sinai este unul singur, indisolubil, adică nu poate fi separat în porunci ale lui Dumnezeu, doar Zece, deoarece numai ele au fost rostite de Dumnezeu, și porunci ale lui Moise, 603, mai puțin importante, deoarece nu au fost rostite de Dumnezeu, și de aceea erau inferioare Decalogului. Pavel nu lasă urmă de îndoială că „toate poruncile” sau „fiecare poruncă din Lege” făcea parte din același legământ, iar evreii prezenți la Sinai au înțeles că trebuiau să respecte „tot ce a zis Iehova,” adică toate cele 613 porunci spuse și poruncite lor de către Dumnezeu!

Tabelul 1 Ellen G. W. vs. Biblia
Ellen spune că Dumnezeu a rostit cuvintele Decalogului și că din acest motiv Decalogul este în mod clar superior celorlalte legi date la Sinai. WWNC 1.2; WWNC 1.3	MINCIUNĂ
Exodul 19:8,24:3,4,7,8 arată foarte clar că toate cuvintele rostite de Iehova la Sinai au fost scrise de Moise în cartea Legii lui Iehova și că evreii trebuiau să asculte de toate legile și poruncile rostite de Iehova și apoi transmise de El evreilor prin Moise. În Biblie nu se afirmă că Cele Zece Porunci erau superioare celorlaltor porunci deoarece doar ele au fost rostite de Dumnezeu, ci Pavel explică în Ev 9:18-20 că „toate poruncile potrivit Legii” … fac parte din „legămâtul pe care l-a poruncit Dumnezeu pentru voi,” evreilor carnali, nu creștinilor. Este adevărat că Dumnezeu a rostit toate cuvintele Legii de la Sinai, inclusiv Cele Zece Cuvinte, Decalogul, dar Biblia nu permite interpretarea Ellenei că Decalogul este superior celorlaltor legi deoarece doar aceste Zece Cuvinte ar fi fost rostite de Dumnezeu. Motivul pentru care Decalogul nu este superior celorlaltor legi și porunci de la Sinai este menționat și în Deuterenomul 28:15: „Dar, dacă nu vei asculta de glasul lui Iehova, Dumnezeul tău, și nu vei avea grijă să îndeplinești toate poruncile (chûqqâh apare și în Ier 31:35;33:25) și legile (mitsvâh) sale pe care ți le dau astăzi, toate aceste blesteme vor veni peste tine și te vor ajunge din urmă.” Toate legile și toate poruncile date de Iehova trebuiau să fie respectate de cei care ascultau de „glasul lui Iehova,” iar nerespectarea lor, era pedepsită în același fel, sugerând în mod clar că toate poruncile și legile date la Sinai erau la fel de importante, iar nerespectarea oricărei legi era pedepsită. În Numeri 15:31-35 nerespectarea poruncii privitoare la sabat a fost pedepsită cu moartea, iar în Leviticul 10:8-11 nerespectarea legii cu privire la serviciul preoțesc era pedepsită tot cu moartea. Încălcarea sabatului nu era pedepsită mai aspru decât încălcarea legilor privitoare la serviciul preoțesc. Concluzia corectă este că legea sabatului este la fel de importantă ca și legea seviciului preoțesc, iar nerespectarea acestor legi, care nu pot avea o importanță mai mare una față de cealaltă, era pedepsită în același fel: cu moartea. Interpretarea Ellenei intră în contradicție cu Biblia deoarece Decalogul nu apare evidențiat ca fiind superior celorlaltor legi date la Sinai, nici nu este pedepsită neascultarea Decalogului mai aspru decât neascultarea celorlaltor legi, deși Ellen transmite ideea că legile scrise de Moise sunt inferioare Decalogului. Împărțirea Legii de la Sinai în două legi, una superioară, Decalogul, și alta inferioară, celelalte 603, nu se bazează nici pe Biblie și nici pe o interpretare corectă a acestei cărți.	ADEVĂR

2. Sunt Cele Zece Porunci superioare celorlalte porunci și formează ele singure „legea lui Dumnezeu,” sau sunt exclusiv „poruncile lui Dumnezeu”? Se aplică termenul „lege” și „porunci” exclusiv Decalogului, sau cei doi termeni sunt folosiți despre orice „lege” sau „poruncă” dată de Dumnezeu?

Ellen încearcă să ofere o bază biblică explicației ei și citează Isaia 42:21:

„Cele Zece Porunci constituie Legea despre care Dumnezeu spune că Fiul Său o va face mare și minunată (Isaia 42:21).” – sublinierea îmi aparține {WWNC 1.3}

În Isaia 42:21 apare termenul ebraic  tôrâh. Dacă Ellen ar interpreta corect Biblia, cuvântul ar fi fost folosit exclusiv pentru Cele Zece Porunci în Vechiul Testament, adică ar fi evident că există un termen folosit exclusiv pentru a evidenția superioritatea Decalogului față de celelalte legi. Termenul tôrâh apare folosit de 219 de ori în Vechiul Testament, potrivit Concordanței lui Strong. Este el folosit pentru a sublinia superioritatea Decalogul față de restul poruncilor? Tôrâh este folosit cu privire la legile date preoților în legătură cu jertfele în Lev 7:1,7, 11,37, în Lev 11:46 „legea cu privire la animale,” în Lev 12:7 despre jertfele aduse în legătură cu „legea cu privire la femeia care naște,” în Lev 13:59 cu privire la „legea referitoare la lepra de pe un veșmânt,” ca și în Lev 14:2,32, 54, 57, în Lev 15:32 despre „legea pentru bărbatul care are o scurgere,” în Numeri 5:29,30 pentru „legea cu privire la gelozie,” în Num 6:13,21 pentru „legea cu privire la un nazireu.” Dacă analizăm toate ocurențele termenului tôrâh vom vedea că apare pentru prima dată în Geneza 26:5 despre „legile” date lui Avraam, în Exodul 13:9 despre „legea lui Iehova” în legătură cu sărbătoarea Turtelor Nedospite, în Exodul 16:4 despre „legea mea,” porunca de a strâge mana în fiecare zi, iar în Ex 16:28 „legile mele,” despre obligația de a respecta sabatul, în Ex 18:20 despre „legile sale” folosite de Moise pentru judecarea poporului, iar în Exodul 24:12 despre „legea” scrisă pe table de piatră. În Brown-Driver-Briggs Expanded Definition termenul tôrâh are următoarele sensuri: „1.instrucțiune, 2. lege, 3. obicei.” Dacă ținem cont de felul în care apare acest cuvânt folosit în Scripturile Ebraice și de cele trei glose ale lui din prestigiosul lexicon ebraic este evident că: termenul tôrâh nu se referă exclusiv la Decalog, și că legile lui Dumnezeu sunt acele instrucțiuni sau porunci date de Dumnezeu slujitorilor Săi. Este adevărat că Cele Zece Porunci fac parte din Legile lui Dumnezeu date Israelului carnal, dar nu există nimic în ebraică care să sugereze că Legile scrise pe pietre erau mai superioare, sau îi aparțineau mai mult lui Dumnezeu decât legile privitoare la serviciul preoțesc, sau decât legile date cu privire la Sărbătoarea Turtelor Nedospite. Ellen nu poate argumenta că exclusiv Decalogul formează „legea lui Dumnezeu” deoarece același cuvânt apare folosit despre multe alte instrucțiuni sau legi date de Dumnezeu, care nu fac parte din Decalog. Cel mai prestigios Comentariu al Vechiului Testament de Keil și Delitzsch spune despre termenul tôrâh din Isaia 42:21: „Iehova era bucuros datorită dreptății Sale (care este menționată aici nu pentru că este cea care oferă recompensă pentru lucrările legii, ci ca fiind cea care îl face pe Dumnezeu să arate milă în conformitate cu scopul Său, și planul de salvare) să facă tôrâh mare și glorioasă, adică îndrumările, instrucțiunile, revelația pe care El i-a dat-o poporului Său. Se face referire în special la Legea de la Sinai, iar verbele nu se referă la solemnitatea promulgării, ci la bogăția și caracterul exaltat al conținutului.” Ellen citează Ieremia 31:33 și aplică greșit termenul tôrâh din acest verset la Decalog care după Ellen, este scris pe inimile celor care respectă Noul Legământ. Așa după cum am văzut deja, termenul tôrâh apare foarte rar folosit cu privire la Decalog, iar nucleul semnificației acestui cuvânt este „instrucțiune, lege, obicei,” nicidecum „Decalog!” Dumnezeu când spune „legea mea” nu face referire exclusiv la Decalog. Chiar Dumnezeu spune în Ieremia 31:36 că legile care i-au fost date Israelului carnal erau limitate la această națiune și erau valide atâta timp cât această națiune avea să se bucure de o relație specială cu El:„„Dacă vor înceta (în ebraică mûsh) aceste legi^* (în ebraică chôq) dinaintea Mea”, zice Domnul, „şi neamul lui Israel va înceta pe vecie să mai fie un neam înaintea Mea!” (Ieremia 31:36 BC) Termenul ebraic chôq redat „legi” în BC în Ier 31:36 apare de 126 de ori în Vechiul Testament așa după cum se vede aici. Acest termen general este folosit în paralel cu tôrâh din Ieremia 31:33, adică se referă la același lucru în acest capitol. În Deuteromul 11:32 apare chôq iar în Biblia Cornilescu se spune: „Să păziţi şi^* să împliniţi toate legile şi poruncile pe care vi le dau eu astăzi.” Ellen nu are niciun argument că acești doi termeni generali folosiți în paralel se referă exclusiv la Decalog. Toate legile date la Sinai erau Legile și poruncile lui Dumnezeu. Israelul carnal, „neamul lui Israel ” a încetat „să mai fie un neam înaintea” lui Dumnezeu, adică după alegerea noii națiuni, „Israelul lui Dumnezeu,” (Ga 6:15,16; 1Pe 2:9) Israelul carnal nu se mai bucură de o favoare specială ca națiune aleasă de Dumnezeu. (Fa 15:14; Ro 9:6;2:28,29; 11:17-24; Ga3:28,29) Conform cu Ieremia 31:36 comparat cu 2Corinteni 3:3-14 odată cu respingerea Israelului carnal ca popor al lui Dumnezeu, Dumnezeu nu va scrie aceleași legi date Israelului carnal în inimile celor care formează Israelul spiritual. În inimile membrilor Israelului lui Dumnezeu sunt scrise legile lui Dumnezeu, dar nu litera legilor date Israelului carnal. Legile de la Sinai au încetat să mai fie valabile în anul 33 e.n., și au fost înlocuite de „legea lui Cristos,” (Ga 6:2; 1Co 9:20,21) în același fel în care și Israelul carnal a încetat să mai fie poporul ales al lui Dumnezeu, și a fost înlocuit de Israelul spiritual.

Termenii ebraici pentru lege și poruncă se aplică la toate poruncile și legile date de Dumnezeu la Sinai evreilor, nu doar la Cele Zece Porunci. Dacă termenii 《porunca/poruncile lui Dumnezeu》 și 《legea/legile lui Dumnezeu》 ar fi fost folosiți exclusiv cu referire la Decalog, atunci Ellen ar fi putut pretinde că poruncile lui Dumnezeu sunt doar Cele Zece Porunci.

3.Este corectă interpretarea adventistă că Cele Zece Porunci sunt scrise pe inimile celor care fac parte din Noul Legământ?

Minciuni adventiste susținute de Ellen G. W.:

《[Despre Cele Zece Porunci] Dumnezeu a declarat că le va scrie în noul legământ pe inimile poporului său (Ieremia 31:33; Evrei 8:10) … Apocalipsa 22:14.》-{WWNC 1.3}

Interpretarea adventistă este greșită din mai multe motive:

3.1.Termenul ebraic tôrâh care apare folosit în Ieremia 31:33 nu se aplică în Vechiul Testament exclusiv la Decalog, ci la orice poruncă dată de Dumnezeu înainte de Sinai, la toate cele 613 de porunci de la Sinai, și la alte porunci date după ce a fost dată Legea de la Sinai. În Deuteronomul 31:9 apare folosit acest termen cu privire la „Legea” pe care a scris-o Moise, sau „cartea Legii.” Ellen și adventiștii nu pot argumenta că poruncile lui Dumnezeu sunt doar Cele Zece, iar cartea legii lui Moise este „o altă lege” deoarece același termen ebraic care apare folosit în Ieremia 31:33 nu se aplică în Vechiul Testament exclusiv la Decalog, ci la orice poruncă dată de Dumnezeu înainte de Sinai, la toate cele 613 de porunci de la Sinai, sau la anumite părți din toate cele 613 de legi după cum am arătat mai sus, și la alte porunci date de Dumnezeu după ce le-a fost datăevreilor Legea de la Sinai. În Deuteronomul 31:9 apare folosit acest termen cu privire la „Legea” (observă forma de singular care o contrazice pe Ellen care spunea că Moise a dat „o altă lege”) pe care a scris-o Moise, sau „cartea Legii.” Ellen și adventiștii nu pot argumenta că poruncile lui Dumnezeu sunt doar Cele Zece, iar cartea legii lui Moise este „o altă lege” deoarece același termen ebraic tôrâh este aplicat cu referire la Decalog, cartea Legii scrisă de Moise, și o mare varietate de alte legi date de Dumnezeu.

3.2. În Exodul 34:27 în Biblia Cornilescu spune:„Domnul a zis lui Moise: „Scrie-ţi cuvintele^* acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ (în ebraică berı̂yth) cu tine şi cu Israel!” Legământul cu Moise și Israelul a fost încheiat pe temeiul tuturor cuvintelor scrise de Moise, nu doar pe baza Celor Zece Porunci, scrise de „degetul lui Dumnezeu.” Alte versete din Exodul 24:7,8 Exodul 34:10,27,28, Exodul 31:16; Leviticul 2:13, Leviticul 24:8; Leviticul 26:9,15, 25, 44, 45; Deuteronomul 4:13 arată că legământul încheiat de Dumnezeu cu Moise și Israelul cuprindea: sabatul, Cele Zece Porunci, toate cuvintele scrise de Moise, inclusiv multe detalii legate de jertfe pe care Ellen le numește „legea ceremonială.” Dacă Ellen avea dreptate, și Vechiul Legământ este același cu Noul Legământ, iar Vechiul Legământ a rămas neschimbat și a fost doar schimbat de loc, acest lucru ar pretinde ca toată constituția dată Israelului, toate cuvintele celor 613 de legi, să fie scrise pe inimile celor aflați sub Noul Legământ, nu doar cele Zece Cuvinte. Nici măcar Ellen nu poate avea pretenția că Legământul de la Sinai, format din 613 de legi, a fost scris în întregime pe inimile celor aflați sub Noul Legământ, din acest motiv a trebuit să restrângă Vechiul legământ la Decalog. Deoarece Vechiul Legământ cuprindea „toate cuvintele scrise de Moise” cât și Cele Zece Porunci, atunci când Ellen încearcă să reducă Vechiul legământ doar la Cele Zece Porunci intră în conflict cu Biblia. Vechiul legământ avea ca temei 613 de legi, iar dacă Vechiul Legământ a fost doar schimbat de loc, atunci și Noul Legământ trebuie să aibă tot 613 de legi, nu doar o parte din Vechiul Legământ, Cele Zece Porunci. Chiar Ellen este nevoită să recunoască faptul că nu toate legile Vechiului Legământ fac parte din cel nou, prin urmare explicația cu schimbarea locului legilor Vechiului Legământ pe inimile celor care se află sub legământul nou este greșită pentru că Ellen și-a permis să selecționeze părtinitor care porunci alcătuiesc Vechiul Legământ, doar Zece, deși Biblia spune că Vechiul Legământ era compus din 613 de legi. Dacă înțelegem că în Biblie atunci când se face referire la Vechiul Legământ se au în vedere toate legile de la Sinai, atunci este simplu de înțeles că explicația adventistă este greșită. A fost schimbat legământul de la Sinai în totalitatea lui?

3.3. Ellen G.W. citează Evrei 8:10 dar nu ține cont de contextul în care Pavel argumentează că Noul Legământ nu este identic cu cel Vechi, adică Vechiul și Noul Legământ nu sunt unul și același legământ schimbat doar de locul pe care era scris, de pe pergament și pietre pe inimi, deoarece Pavel explică în Evrei 8:10-13 (BC):„(v.9) nu ca legământul (Noul Legământ nu poate fi același cu cel Vechi care cuprindea 613 de legi) pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei”, zice Domnul. (v.13) Prin faptul că zice^*: „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.” Dumnezeu nu promite în Ieremia 31:33 că va încheia același legământ cu Israelul carnal. Această explicație a Ellenei nu are nicio logică: ce rost ar avea ca Dumnezeu să încheie din nou cu Israelul carnal un nou legământ care are aceleași legi, dar care acum au fost schimbate de loc, de pe pergament și piatră pe inimi? Ca răsplată pentru neascultarea lor le-ar putea promite Dumnezeu evreilor carnali un nou legământ mai bun? Când a încheiat Iehova un nou legământ cu națiunea Israelului carnal, după timpul lui Ieremia? Dacă ne folosim logica și ținem cont de Evrei 8:10-13 ne dăm seama că era nevoie de o schimbare mult mai mare decât cea de loc a legilor care formau vechiul legământ, și că națiunea Israelului carnal nu a încheiat un al doilea legământ cu Iehova după timpul lui Ieremia! În nota explicativă la Evrei 8:9,10 din The Expositor’s Greek Testament se spune:„Ambele părți (Dumnezeu și națiunea Israel carnală) au abandonat legământul, iar din acest motiv acesta a fost anulat. … ὅτι αὕτη ἡ διαθήκη ἣν διαθήσομαι …Acesta este legământul pe care îl voi încheia cu casa lui Israel după acele zile, spune Domnul. ὅτι  (Acesta) justifică difrența dintre acest nou legământ și legământul sinaitic, și faptul că este numit „nou.” Introduce și aspectul pozitiv al noutății legământului. Acesta constă în trei aspecte: este interior sau spiritual, este individual și astfel universal, este plin de bunătate, adică oferă iertare.”

3.4. În 2 Corinteni 3:4-18 Pavel analizează superioritatea gloriei noului legământ în comparație cu gloria vechiului legământ. În 2 Corinteni 3:7-18 Pavel folosește în total de 13 ori cuvintele dóxa, substantiv care inițial avea sensul de „opinie, reputație” și care a ajuns să însemne în Noul Testament „glorie, splendoare, grandoare,” și verbul doxázō „a fi glorios.” The Oxford Bible Commentary the Pauline Epistles editat de John Muddiman și John Barton , Oxford University Press, 2010, la scrierea căruia au participat 12 profesori și erudiți, explică la pagina 132:

„„2Corinteni 3:7-18 Un minister al Noului Legământ. Pavel compară relația veche dintre Dumnezeu și poporul său cu noua relație stabilită de Dumnezeu prin Cristos (pentru legământ vezi ABD i. 1197-202) jucându-se cu diferite noțiuni opuse cum ar fi: „litera legii/Spiritul,” „moarte/viață,” „legământul vechi/noul legământ.” Ideea despre scrisorile de recomandare din 3:1-6 îi permite să introducă ideea despre legile evreiești. Începând cu 3:6 și până la versetul 11, legea- nucleul vechiului legământ- este descrisă în termeni categorici negativi. Litera omoară și ministerul bazat pe literele gravate pe table de piatră (Ex 24:12; 31:18) conduce la moarte. (despre moarte și lege vezi ABD ii. 110-11; iv. 254-65) În versetul 11 apare o declarație foarte puternică despre incapacitatea legii de a salva atunci când legea este descrisă ca „ceea ce trebuia să fie desființat.” (compară cu versetul 7) Pavel recunoaște că vechiul legământ era glorios dar a fost depășit cu mult în ceea ce privește gloria. (v. 7-11) … În versetele 7-18 este evidențiată libertatea față de lege (compară cu Galateni 5:18) și transformarea credincioșilor. … Identificarea Spiritului cu Domnul (în scrisorile lui Pavel folosește de obicei Cristos) a ridicat întrebări doctrinale, dar mulți comentatori consideră că „Domnul” menționat în versetele 16-18 face referire în mod direct la Dumnezeu. (Thrall 1965: 136-7; Furnish 1984: 234-6)”” (de Margaret Macdonald)

2Corinteni 3:4-18 este analizat în teza doctorală a lui Vilson Scholtz în materialul de 233 de pagini: Reading 2 Corinthians 3:4-18: An Exercise in Exegesis (1993). Această teză doctorală poate fi descărcată aici. Vrea să spună apostolul Pavel în 2Corinteni 3:3-18 că Dumnezeu a schimbat locul poruncilor de pe pietre pe inimile creștinilor aflați sub Noul Legământ? A fost schimbată de loc litera vechiul legămât, și astfel putem spune că vechiul și noul legământ sunt 2 legăminte compuse din exact aceleași legi, sau litera vechiului legământ a fost ștearsă sau anulată în întregime și nu a fost schimbată de loc? Pavel spune despre litera vechiului legământ următoarele: „care ne-a calificat să fim slujitori ai unui legământ nou,+ nu ai unui cod scris,+ ci ai spiritului; căci codul scris condamnă la moarte,+ dar spiritul dă viață.+⁷  Dacă acel cod care duce la moarte, gravat cu litere pe pietre,+ a fost dat cu o glorie atât de mare, încât israeliții* nu puteau să privească fața lui Moise din cauza gloriei feței lui,+ o glorie care urma să dispară, ⁸  nu ar trebui să fie și mai glorioasă+ lucrarea prin care este dat spiritul*?+ ⁹  Căci, dacă acel cod care duce la condamnare+ a fost plin de glorie,+ cu cât mai glorioasă este lucrarea care duce la dreptate*!” (2 Corinteni 3:6-9 TLN 2020) EDCR 2019 redă cuvântul grecesc grámma din 2 Corinteni 3:6-9 prin „literei,” „litera,” „litere” iar Traducerea Lumii Noi 2020 prin „cod scris,” „codul scris” și „cod.” Ambele redări sunt corecte, deoarece în Dicționarul limbii grecești koine (dr. O. Baban: prelucrat după dicționarul lui Gh. Badea) se spune la pagina 104 despre gramma: 《γράµµα, ατος, τό –
\sens nr. I.
◦ literă, caracter, semn al alfabetului Lc 23, 38; Gal 6, 11;
\sens nr. II.
◦ scriere, scrisoare FA 28, 21; zapis, înscris Lc 16, 6;
\sens nr. III.
◦ scrieri, lucrări In 5, 47; 2 Tim 3, 15;
\sens nr. IV.
◦ scris, literă (în opoziţie cu spiritul, duhul) Rm 2, 27;
\sens nr. V.
◦ literatură, învăţătură, cultură, erudiţie In 7, 15; FA 26, 24.》Din sensul numărul 4 al lui gramma din acest dicționar ne putem da seama că „literă” este folosit în opoziție cu „spiritul” iar despre care vorbește Pavel în 2 Cor 3:3 nu poate fi identic cu litera Legii scrise pe piatră, care doar a fost schimbată de loc, adică scrisă pe inimi.

A Greek-English Lexicon of the New Testament definește la pagina 120 gramma astfel:„1. o literă, …Lu 23:38; Ga 6:11. 2. orice scriere, un document sau înscriere … c. τά ἱερά γράμματα scrierile sfinte (Vechiul Testament) 2Timotei 3:15; γράμμα sinonim cu legea scrisă de Moise, Romani 2:27; Μωϋσέως γράμματα în Ioan 5:47. Deoarece evreii au ținut strâns la litera legii, aceasta nu doar că a devenit o simplă literă, dar era și o piedică pentru religia adevărată, Pavel folosește γράμμα (gramma) cu sens disprețuitor și o pune în antiteză cu τό πνεῦμα, adică cu Spiritul divin care operează în Legea mozaică, Romani 2:29, sau în Evanghelia care guvernează viața creștilor Romani 7:6; 2Corinteni 3:6.” (Grimm, Carl Ludwig Wilibald, 1807-1891; Thayer, Joseph Henry, 1828-1901; Wilke, Christian Gottlob, 1786-1854, 1889,  New York American Book Co.) Din definiția cuvântului gramma și din felul în care apare folosit în Noul Testament, atât cu privire la scrierile lui Moise, (Ioan 5:47) cât și cu privire la Decalog, (Romani 7:6,7; 2 Corinteni 3:6,7 ) putem înțelege că Pavel dorea să ne spună că „litera” sau „codul scris,” toate legile scrise pe pergament sau pe piatră care alcătuiau vechiul legământ, inclusiv cele Zece Porunci, au fost șterse atunci când în inima creștilor guvernează spiritul lui Dumnezeu, nu litera Celor Zece Porunci, cum afirmă Ellen. În 2 Corinteni 3:14 apare folosită expresia „citirea vechiului legământ,” sau „ori de câte ori se citește din scrierile lui Moise” (2 Corinteni 3:15) cu privire la obiceiul evreilor de a citi în sinagogă „Legea și Profeții,” (Faptele 13:15) sau „Moise … citit cu voce tare în sinagogi în fiecare sabat,” (Faptele 15:21; Lu 4:16) ceea ce ne arată că pentru Pavel vechiul legământ „desființat prin Cristos” (2Co 3:14) cuprindea atât Decalogul, „acel cod care aduce moartea, gravat cu litere pe pietre,” (2Co 3:7) cât și toate legile „din scrierile lui Moise” citite de evrei în sinagogi (2Co 3:14, 15)! În 2 Corinteni 3:6,7, 14, 15 apostolul Pavel face referire la „vechiul legământ” ca fiind format atât din Decalog, cât și „din scrierile lui Moise” și despre acest unic și indivizibil legământ spune că este „desființat prin Cristos!” Apostolul Pavel o contrazice pe Ellen care încearcă să separe vechiul legământ de la Sinai în două legăminte, fără a avea o bază biblică sau exegetică legitimă. Pavel explică în 2Co 3:13 că Moise purta un văl datorită gândirii carnale și a condiției rele a inimii israeliților. (2Co 3:7, 14) Israeliții erau poporul ales al lui Dumnezeu și Iehova voia ca ei să se apropie de el. (Ex 19:4-6) Totuși, spre deosebire de Moise care vorbea „față în față” cu Iehova, (Ex 33:11) ei erau reticenți să privească cu atenție la ceea ce era doar o simplă reflectare a gloriei lui Dumnezeu. În loc să își îndrepte plini de devoțiune iubitoare inimile și mințile spre Iehova ei s-au îndepărtat figurativ de el. Deoarece israeliții de la muntele Sinai nu și-au îndrepretat în mod complet inimile spre Iehova, „mintea lor,” sau capacitățile lor mentale, „era întunecată,” sau literalmente „era îngreunată.” Același lucru li s-a întâmplat și evreilor care continuau să respecte Legea, după ce Dumnezeu a anulat-o prin Cristos. (Coloseni 2:17) Pavel folosește în mod figurativ termenul văl cu sensul de ceva care îi împiedică pe oameni să vadă, sau să înțeleagă. Acest văl putea fi dat la o parte astfel încât oamenii puteau avea o înțelegere clară a scopurilor lui Dumnezeu numai prin intermediul lui Cristos, numai dacă îl recunoșteau ca Mesia și exercitau credință în el. (Lu 2:32) Așa după cum am văzut deja, în 2 Corinteni 3:14 atunci când folosește expresia „citirea vechiului legământ” Pavel vorbește despre legământul Legii din cărțile Exodul până la Deuteronomul, care formează doar o parte a Vechiului Testament. El numește acest legământ „vechiul legământ” deoarece a fost înlocuit de „un legământ nou” și a fost anulat pe baza morții lui Isus pe un stâlp. (Ieremia 31:31-34; Fp 13:15; 15:21; Ev 8:13; Coloseni 2:14)

„În cazul cuvântului γράμμα (gramma) ultima parte a versetului 6 este foarte importantă deoarece aici este urmat de predicatul ἀποκτέννει (apokteínō) Cititorul trebuie să țină cont că γράμμα (litera, sau codul scris) este pusă în antiteză cu πνεῦμα (spiritul), și că acest lucru influențează semnficația cuvântului în acest context. γράμμα (gramma) este tot ceea ce este lipsit de Spiritul dătător de viață și care omoară. πνεῦμα poate fi orice este oferit de Spiritul Sfânt ființei interioare, sau naturii spirituale a omului.” –Reading 2 Corinthians 3:4-18: An Exercise in Exegesis (1993) pg. 35,36 Cu siguranță apostolul Pavel o contrazice pe Ellen: creștinii nu au scrise pe inimi litera aceluiași cod scris pe pietre, Decalogul. Litera Celor zece porunci omoară și este în antiteză cu „legea spiritului care dă viață în unitate cu Isus Cristos.” (Romani 8:2) Spiritul lui Dumnezeu este cel care îi călăuzește pe creștini pentru a înțelege și a respecta legile lui Dumnezeu date prin Cristos și mai ales îi ajută pe creștini să discearnă principiile eterne care stau la baza legilor lui Dumnezeu, legi a căror literă a fost a fot desființată.

Cum se reflectă în Noul Testament principiile care stau la baza Celor zece porunci

Principiu	Referință din Noul Testament
Să i te închini numai lui Iehova Dumnezeu	Revelația 22:8, 9
Să nu practici idolatria	1 Corinteni 10:14
Să onorezi numele lui Dumnezeu	Matei 6:9
Să-i aduci închinare lui Iehova cu regularitate	Evrei 10:24, 25
Să-ți onorezi părinții	Efeseni 6:1, 2
Să nu ucizi	1 Ioan 3:15
Să nu comiți adulter	Evrei 13:4
Să nu furi	Efeseni 4:28
Să nu depui mărturie mincinoasă	Efeseni 4:25
Să nu-ți dorești ceva ce nu-ți aparține	Luca 12:15

Deosebirile dintre

Vechiul Legământ și Noul Legământ

3.5„Acestea^* [toate cele 613 de legi date la Sinai] sunt rânduielile, poruncile şi legile pe care le-a statornicit Domnul între El şi copiii lui Israel, pe muntele Sinai^**, prin Moise.” (Lev 26:46 Biblia Cornilescu)

„Acestea^* (toate cele 613 ) sunt poruncile (în ebraică mitsvâh) pe care le-a dat (în ebraică tsâvâh) lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai.” (Lev 27:34 Biblia Cornilescu) În Vechiul Testament termenul mitsvâh apare de 181 de ori cu referire la diferite legi date la Sinai, dar și cu privire la alte instrucțiuni sau porunci date de Dumnezeu așa după cum se poate verifica aici. Termenul este folosit în Exodul 20:6 în contextul în care se vorbește despre „poruncile Mele” și Cele Zece Porunci (BC), dar în Ezra 10:3 același termen apare și se citează decizia de a alunga soțiile străine și copii lor pentru a împlini „poruncile Dumnezeului nostru” și „Legea.” În 1 Samuel 15:15 mitsvâh este folosit pentru „porunca pe care ți-a dat-o Iehova, Dumnezeul tău” lui Saul, care nu făcea parte din Decalog, la fel și în 1Regi 13:21, 2Cronici 29:25; Maleahi 2:1,4 se arată că poruncile lui Dumnezeu se refereau nu doar la legile date la Sinai, ci și la anumite instruncțiuni concrete pe care le-a transmis în anumite situații. Nu doar legile de la Sinai sunt numite 《poruncile lui Dumnezeu,》 ci pe lângă toată Legea de la Sinai în Vechiul Testament, termenul poruncă, sau porunci este aplicat la diferite instrucțiuni care nici nu aveau legătură cu Decalogul sau în unele cazuri cu Legea de la Sinai. 《Poruncile lui Dumnezeu》 nu poat fi limitate exclusiv la Cele Zece Porunci , deoarece evreii trebuiau să respecte 《fiecare poruncă》 (Deuteronomul 8:1,2) adică să respecte toate 《poruncile sale,》《Să respe[cte] poruncile lui Iehova, Dumnezeul tău,》(Deuteronomul 8:6) ceea ce însemna să asculte nu doar de Cele Zece Porunci, ci de toate cele 613 de porunci date Israelului la Sinai: 《Ai grijă să nu-l uiți pe Iehova, Dumnezeul tău, și, astfel, să ajungi să nu respecți poruncile sale, hotărârile sale judecătorești și legile sale pe care ți le dau astăzi.》(Deuteronomul 8:11 TLN) Dacă Israelul nu respecta toate poruncile date de Dumnezeu la Sinai, acest lucru însemna că 《n-a ascultat de glasul lui Iehova, Dumnezeul tău!》(Deuteronomul 8:20)

	Tabelul 2 Ellen G. W. vs. Biblia
	„Cele Zece Porunci constituie Legea despre care Dumnezeu spune că Fiul Său o va face mare și minunată (Isaia 42:21).” – E.G.W.sublinierea îmi aparține WWNC 1.3	MINCIUNĂ
	Termenul ebraic tôrâh din Isaia 42:21 nu este folosit în Vechiul Testament exclusiv cu privire la Decalog, iar în acest verset se referă la toate cele 613 de Legi date la Sinai. Isus nu a spus că a fost profețit că el trebuia să împlinească doar Decalogul, cum explică Ellen, ci era foarte conștient că a fost „născut sub lege,” (Ga 4:4) adică avea obligația de a respecta toate cele 613 de legi date evreilor la Sinai deoarece toate alcătuiau o singură lege. Isus îi critică pe fariseii care ciopârțeau Legea în porunci superioare și inferioare, și adaugă la Lege și Profeții, adică interpretează Biblia complet diferit de Ellen care separă Legea în două legi: una superioară, Decalogul, și o altă lege inferioară, legile scrise de Moise. Isus afirmă că a venit pentru a împlini toată Legea și toți Profeții, adică chiar și cea mai mică literă din Lege, indiferent că a fost scrisă pe piatră sau papirus, sau de locul în care a fost așezată, avea să fie împlinită de el înainte de a fi înlăturată. (Matei 5:17-19) Isus nu spune că a venit să împlinească doar Cele Zece Porunci, scrise de „degetul lui Dumnezeu,” deoarece acestea erau superioare în comparație cu poruncile scrise de Moise și numai acestea erau „poruncile lui Dumnezeu”. Cuvintele lui Isus din Luca 24:44 o contrazic pe Ellen deoarece Isus explică foarte clar că el nu a împlinit doar Decalogul, ci „tot ce este scris despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi trebuie să se împlinească.”” Adventiștii insistă că Isus a respectat sabatul, dar uită că Isus a respectat și lunile noi și toate celelalte sărbători date evreilor, a fost circumcis 《 după cum este scris în Legea lui Iehova》(Luca 2:21-23) și părinții lui《au oferit o jertfă potrivit cu ceea ce se spune în Legea lui Iehova: „o pereche de turturele sau doi pui de porumbel domestic”》(Luca 2:24) Pentru Isus și scriitorii inspirați ai Bibliei „tot ce este scris despre mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi trebuie să se împlinească”. Isus nu considera că Decalogul este superior Legii lui Moise, nici că Profeții și Psalmii sunt inferiori Decalogului deoarece aceste scrieri nu au fost scrise de degetul lui Dumnezeu și nu au fost așezate în chivot, sau nu au fost scrise pe table de piatră, ci pe papirus și pergamente. Isus interpretează Vechiul Testament în întregime ca fiind Cuvântul inspirat și indisolubil al lui Dumnezeu, și nu se lasă influențat de gândirea sectară din timpul lui, potrivit căreia VT putea fi separat în secțiuni importante, și secțiuni mai puțin importante! Nu există nimic în Biblie care să indice că Maria și Iosif ar fi crezut, la fel ca Ellen, că era profețit că Isus avea să împlinească doar o parte din Legea lui Dumnezeu, Decalogul! De fapt o citire atentă a versetelor din Luca 2:21-24 arată că 《Legea lui Moise》 este identică cu 《Legea lui Iehova,》inclusiv circumcizia și jertfele de animale fiind incluse în 《Legea lui Iehova.》 Isus a respectat tot ceea ce se spunea în Vechiul Testament, fiind un evreu născut sub obligația de a respecta „orice cuvânt care iese din gura lui Iehova,” nu doare Cele Zece Cuvinte. (Mt 4:10) Ellen nu poate argumenta că Isus a respectat doar Decalogul deoarece acesta este superior celorlaltor porunci din Lege și exclusiv Decalogul constituie „Legea lui Dumnezeu.”	ADEVĂR

Minciuni adventiste susținute de E.G.W. :

《Exista o altă lege comunicată în privat lui Moise și scrisă de el într-o carte, numită „cartea legii,” care cuprindea instrucțiunile privitoare la mâcăruri, zile festive, … și care nu a fost pusă în arcă, ci lângă arcă. Diferența dintre ele este următoarea: Cele zece porunci se aflau în gloria de care nu te poți apropia din interiorul chivotului de aur, înscrise adânc de însuși degetul lui Dumnezeu în agata imperisabilă a munților; legea tipurilor și a ceremoniilor se afla în exteriorul chivotului, scrisă cu cerneală și de mâini umane, pe un pergament perisabil. 》-{WWNC 2.1}

4.Au fost date la Sinai două Legi diferite ca importanță: una „morală” și alta „ceremonială”? Este corectă ideea Ellenei că această carte a legii scrisă de Moise este „o altă lege a tipurilor și a ceremoniilor”?

Ceea ce spune Ellen este în parte adevărat: Decalogul a fost pus în interiorul chivotului de aur, iar „cartea Legii” scrisă de Moise a fost pusă lângă acest chivot. (Exodul 25:16; 40:20) Însă indică această separare geografică o separare în ceea ce privește Legea: au fost date două legi diferite ca importanță în funcție de materialul pe care au fost scrise și locul în care au fost așezate? Ellen așa sugerează, însă din nou Biblia contrazice explicația greșită a Ellenei. Motivul pentru care cartea legii a fost pusă lângă chivot, nu era acela că făcea parte dintr-o altă lege mai puțin importantă decât Decalogul, ci este explicat în Deuteronomul 31:26,27: „„Luați cartea aceasta a Legii+ și puneți-o lângă arca+ legământului lui Iehova, Dumnezeul vostru. Ea va servi acolo drept martor împotriva voastră.27 Căci vă cunosc bine răzvrătirea+ și încăpățânarea*.+ Dacă v-ați răzvrătit atât de mult împotriva lui Iehova cât timp am fost în viață cu voi, cu cât mai mult o veți face după moartea mea!” Cartea legii era un comentariu elaborat al Decalogului care însoțea tablele legii, și care trebuia să servească drept martor în contra poporului care era răzvrătit, (De 9:7) în același fel în care cântarea menționată în Deuteronomul 31:21 avea să servească drept martor. Deuteronomul 31:9 spune: „Și Moise a scris Legea+ (în ebraică tôrâh) aceasta și le-a dat-o preoților levitici, care poartă arca legământului lui Iehova, și tuturor bătrânilor Israelului.” Este foarte clar că în Deuteronomul 31:9 este folosit cuvântul tôrâh cu privire la „cartea legii” scrisă de Moise și că motivul pentru care a fost așezată lângă chivotul legământului este acela de a sluji ca martor în contra încălcărilor de lege viitoare ale israeliților! Acestă lege scrisă de Moise nu este diferită de Legea lui Iehova deoarece în Neemia 8:1 este numită „cartea Legii lui Moise, pe care Iehova o poruncise Israelului,” adică cartea lui Moise conținea poruncile lui Dumnezeu, nu poruncile inventate de Moise, în Neemia 8:3 este numită „cartea Legii”, iar în Neemia 8:18 această carte a Legii lui Moise este numită „cartea Legii adevăratului Dumnezeu.” Este foarte clar și din 2 Cronici 17:9 că această „carte a Legii lui Iehova,” din 2Cronici 34:14 că este „cartea Legii lui Iehova dată prin Moise” și că ea nu cuprindea o altă Lege diferită de Decalog, ci conținea „toate cuvintele Legii … așa cum erau scrise în cartea Legii,” (Iosua 8:34) sau era considerată „cartea Legii lui Iehova, Dumnezeul lor.” (Neemia 9:3) Maleahi 4:4 o contrazice pe Ellen deoarece confirmă că „Legea lui Moise” a fost poruncită de Iehova: „Aduceți-vă aminte de Legea lui Moise, slujitorul meu, de dispozițiile și de hotărârile judecătorești pe care le-am poruncit la Horeb pentru ca tot Israelul să le respecte.+” În Deuteronomul 4:5 Biblia Cornilescu spune:„Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.” Concluzia bazată pe Biblie este că așa cum se arată și în Luca 2:21-24 Legea lui Moise și Legea lui Iehova sunt una și aceeași Lege, sau Moise a dat „Legea,” (Ioan 7:19) nu Legile, adică Decalogul, 《Legea lui Dumnezeu,》 și 《o altă lege,》 《legea lui Moise,》 cum pretinde Ellen! Isus și apostolul Ioan o contrazic pe Ellen deoarece pentru ei era clar că 《Legea [la singular deoarece Moise a mediat o singură Lege, nu două Legi, cum pretinde Ellen] a fost dată prin Moise,》de însuși Dumnezeu care i-a poruncit lui Moise să scrie cuvintele Sale (Ex 24:4; 34:27; Deuteronomul 31:9,11) și din acest motiv se putea spune că Moise a dat Legea, pentru că Moise a transmis Legea lui Dumnezeu, adică cele 613 de porunci date de Dumnezeu. Isus a fost martor ocular la evenimentul petrecut la muntele Sinai, de aceea Ellen care spune că Moise a dat „o altă lege” îl contrazice direct pe Isus care spune că Moise a dat 《Legea!》(Ioan 7:19)

Cyclopaedia of Biblical, theological, and ecclesiastical literature definește astfel Legea lui Moise: „se referă la totalitatea legilor mozaice, (1Regi 2:3; 2 Regi 23:25; Ezra 3:2) legea dată prin Moise, care, atunci când se face referire la originea ei divină este numită legea lui Iehova. (Ps 19:8; 37:31; Isaia 5:24; 30:9) Cu acest sens pentru a sublinia excelența ei, apare cu articol Legea. (De 1:5; 4:8, 44; 17: 18, 19; 27:3, 8) Atunci când nu se insistă atât de mult pe substanța legilor, ci se face referire în special la codul extern pe care sunt scrise aceste legi, sunt folosiți următorii termeni: „cartea Legii lui Moise,” (2Regi 14:6; Iosua 8:31; 23:6) „cartea Legii Domnului” sau „cartea Legii lui Dumnezeu.” (Iosua 24:26) … Legea apare cuprinsă în mod special în ultimele patru cărți ale Pentateuhului. … Rabinii au separat întreaga lege mozaică în 613 legi, dintre care 248 sunt afirmative și 365 sunt negative.”- de John McClintock și James Strong, vol. V, pg. 284, 1880, New York, Harper.

Turnul de Veghe (Watchtower) din 1 martie 1952, la paginile 149-52, (engl.) are un interesant articol: Nu există nicio separare în Legea mozaică, care poate fi citit aici.