CARM este un site contrar martorilor lui Iehova. Acest site spune despre proskyneo(este o redare alternativă a verbului proskuneo): „Cuvântul ‘proskuneo’ apare de 55 de ori în Watchtower Kingdom Interlinear.Din toate aceste ocurențe, acest cuvânt este folosit de 15 ori cu referire la Isus, adică 27% din numărul total al utilizărilor are legătură cu Isus, iar de 40 de ori, acest cuvânt apare în legătură cu alte persoane. Cu toate acestea, atunci când acest cuvânt este folosit cu referire la Isus, nu este tradus niciodată prin „închinare”, chiar dacă atunci când acest cuvânt apare în versete ce vorbesc despre Diavol, demoni, idoli, etc., îl traduc închinare. Dacă acest lucru nu este o dovadă de traducere părtinitoare, ce altă dovadă mai evidentă am putea aduce ?”(https://carm.org/new-world-translation-and-proskuneo-worship)
Statistica prezentată de acest site nu este corectă. Cuvântul grecesc proskyneo, ‘προσκυνέω’, apare de 60 de ori în ediția Noului Testament a lui Westcott & Hort pe care se bazează Kingdom Interlinear Translation. Uneori Traducerea lumii noi redă acest cuvânt prin verbul „închinare” iar alte ori folosește expresia „a se pleca”. Să vedem dacă critica adusă de sus numitul site ,Traducerii lumii noi,este justificată.Pentru a face acest lucru trebuie să vedem:1)care sunt diferitele semnificații ale cuvântului grecesc proskyneo?
2)criteriile pentru a stabili care din posibilele semnificații diferite ar trebui să fie folosite în într-o anumită situație;
3)dacă Traducerea lumii noi a respectat cu scrupulozitate aceste criterii.
După aceea vom vedea dacă concluzia la care a ajuns trinitarianul Bowman, că „Isus este Dumnezeu deoarece a primit închinare și a acceptat-o, iar închinarea i se cuvine numai lui Dumnezeu”, este logică sau nu ?
1) Diferitele semnificații ale lui proskyneo,προσκυνέω
Pentru a stabili semnificația cuvântului proskyneo trebuie să consultăm definițiile lexicoanelor biblice precum și felul în care este folosit acest cuvânt în Biblie,atât în Septuaginta Greacă ,cât și în Noul Testament.
The United Bible Societies (UBS) Lexicon redă semnificația lui proskyneo :”
închinare, a cădea jos și a se închina, îngenunchia, a se pleca, a cădea la picioarele cuiva”.
The Friberg Lexicon spune: „(1) din sensul basic de a se pleca pentru a săruta picioarele cuiva, franjurii veșmântului,sau pământul în fața acelei persoane; (2) în NT a se închina sau a venera un obiect divin sau considerat că fiind divin, exprimată în mod concret prin cădea cu fața la pământ în fața unei persoane,închinare,venera,a se pleca „.
The Liddell and Scott’s Greek-English Lexicon spune: „a le face plecăciune dumnezeilor,a cădea jos și a se închina, 2.obiceiul orientărilor de a face salam și de a se apleca în fața regilor sau a superiorilor”.
Faimosul lexicon Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, de Bauer, Danker, Arndt, Gingrich, ediția a treia, (BDAG) oferă următoarea definiție:”adesea utilizat pentru a indica obiceiul de a se apleca înaintea persoanelor și a le săruta picioarele sau franjurii veșmântului,pământul,etc. Perșii făceau acest lucru în prezența regelui lor zeificat, grecii făceau acest gest în fața unei divinități sau a unei persoane considerate sfântă. A exprima prin atitudine sau gesturi dependența completă față de o persoană într-o poziție superioară, a se pleca și a se închina, a se postra înaintea cuiva,a face reverență, a saluta în mod respectuos.” Acest lexicon spune că respectul poate fi acordat: ” ființelor umane, dar prin acordarea lui se recunoaște că ele aparțin unui domeniu supranatural …- Isus căruia i se acordă omagiu în calitate de rege și ajutător mesianic”.
The NAS New Testament Greek Lexicon spune despre proskyneo: „1.a săruta mâna cuiva în semn de reverență …3.în NT prin îngenunchierea sau prin a se prosterna înaintea cuiva în semn de omagiu sau a face plecăciune, fie pentru a-și exprima respectul, fie pentru a adresa o cerere.a.utilizat pentru a indica omagiul adus oamenilor sau ființelor care au o poziției superioară:1. marelui preot al evreilor; 2lui Dumnezeu; 3lui Cristos; 4ființelor cerești; 5.demonilor”.(://www.biblestudytools.com/lexicons/greek/nas/proskuneo.html)
Dacă examinăm definițiile de mai sus putem trage concluzia că proskyneo are două sensuri diferite:1.Închinare. Acesta este sensul cel mai utilizat în Noul Testament.
2.Plecăciune, omagiu, a aduce omagii unui superior, de exemplu a se pleca în fața unui rege sau a se prosterna.
The Friberg Lexicon spune: „(1) din sensul basic de a se pleca pentru a săruta picioarele cuiva, franjurii veșmântului,sau pământul în fața acelei persoane; (2) în NT a se închina sau a venera un obiect divin sau considerat că fiind divin, exprimată în mod concret prin cădea cu fața la pământ în fața unei persoane,închinare,venera,a se pleca „.
The Liddell and Scott’s Greek-English Lexicon spune: „a le face plecăciune dumnezeilor,a cădea jos și a se închina, 2.obiceiul orientărilor de a face salam și de a se apleca în fața regilor sau a superiorilor”.
Faimosul lexicon Greek-English Lexicon of the New Testament and Other Early Christian Literature, de Bauer, Danker, Arndt, Gingrich, ediția a treia, (BDAG) oferă următoarea definiție:”adesea utilizat pentru a indica obiceiul de a se apleca înaintea persoanelor și a le săruta picioarele sau franjurii veșmântului,pământul,etc. Perșii făceau acest lucru în prezența regelui lor zeificat, grecii făceau acest gest în fața unei divinități sau a unei persoane considerate sfântă. A exprima prin atitudine sau gesturi dependența completă față de o persoană într-o poziție superioară, a se pleca și a se închina, a se postra înaintea cuiva,a face reverență, a saluta în mod respectuos.” Acest lexicon spune că respectul poate fi acordat: ” ființelor umane, dar prin acordarea lui se recunoaște că ele aparțin unui domeniu supranatural …- Isus căruia i se acordă omagiu în calitate de rege și ajutător mesianic”.
The NAS New Testament Greek Lexicon spune despre proskyneo: „1.a săruta mâna cuiva în semn de reverență …3.în NT prin îngenunchierea sau prin a se prosterna înaintea cuiva în semn de omagiu sau a face plecăciune, fie pentru a-și exprima respectul, fie pentru a adresa o cerere.a.utilizat pentru a indica omagiul adus oamenilor sau ființelor care au o poziției superioară:1. marelui preot al evreilor; 2lui Dumnezeu; 3lui Cristos; 4ființelor cerești; 5.demonilor”.(://www.biblestudytools.com/lexicons/greek/nas/proskuneo.html)
Dacă examinăm definițiile de mai sus putem trage concluzia că proskyneo are două sensuri diferite:1.Închinare. Acesta este sensul cel mai utilizat în Noul Testament.
2.Plecăciune, omagiu, a aduce omagii unui superior, de exemplu a se pleca în fața unui rege sau a se prosterna.
Care este definiția cuvintelor închinare și prosternare în limba română?
ÎNCHINÁRE, închinări, s. f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. ♦ Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. ♦ Dedicație. – V. închina.
-
- sursa: DEX ’09
-
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
-
ÎNCHINÁRE, închinări, s. f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. ♦ Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. ♦ Dedicație. – V. închina.
-
- sursa: DEX ’98 (1998)
PROSTERNÁ, prosternez, vb. I. Refl. A se pleca, a se înclina (până la pământ) în fața cuiva în semn de venerație, de umilință, de supunere etc. [Prez. ind. și: prostérn] – Dinfr. prosterner.- sursa: DEX ’09
-
PROSTERNÁ vb. a se închina, a se înclina, a se pleca. (Se ~ adânc în fața lui.)
- În NT verbul proskyneo este folosit cu diferite sensuri .În unele cazuri acest verb înseamnă „a se închina”,dar sunt și cazuri în care nu înseamnă altceva decât „a se pleca ” sau „a se prosterna”. În secolul al 21-lea noi nu obișnuim să ne plecăm înaintea altor oameni. Ne putem ridica în picioare atunci când un judecător intră într-o sală de judecată, sau să înclinăm capul în semn de respect, în unele țări precum România, bărbații se apleacă și sărută mâna unei doamne, dar în mod obișnuit nu se merge mai departe, pentru a se exprima respectul față de altă persoană. Dar nu ar trebui să impunem înțelegerea și cultura noastră, atunci când citim Noul Testament ,deoarece acesta a fost scris în secolul întâi al erei noastre și reflectă cultura și obiceiurile din acel timp. Matei 18:26 ilustrează cât de diferită este cultura noastră ,față de cea din primul secol. „Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.”(BC)
- Ne spune acest verset că sclavul „s-a închinat” la stăpânul său în sensul de ‘a onora sau arăta reverență față de o ființă supranaturală’? Nu, din acest motiv New International Version traduce în mod corect că „sclavul a căzut în genunchi” înaintea stăpânului său. Acest verset confirmă ceea ce au spus anumite lexicoane, că sensul cuvântului proskyneo poate fi acela de a se prosterna.
- Proskyneo este folosit cu acest sens și în Septuaginta greacă. De exemplu, în Geneza 23:7, citim în Septuaginta, că Avraam „s-a aruncat cu fața la pământ”(προςκυνέω /prosekunesen, provine din proskyneo) înaintea norodului țării”(BC). În mai multe versete Septuaginta utilizează proskyneo pentru a indica o prosternare sau aplecare, în semn de respect: Gen.33:3;Ex.18:7;1Regi1:23;1Sam 20:41;24:8;25:3;Dan 2:46.
-
Aceste versete ne ajută să înțelegem două lucruri despre verbul proskyneo în Septuaginta:
1.În anumite culturi din timpurile biblice era ceva obișnuit faptul de a se pleca în fața cuiva în semn de respect, fără că acest gest să aibă deloc vreo conotație religioasă.
2.Verbul proskyneo este întrebuințat cu frecvență pentru a descrie astfel de acțiuni.
2)Alegerea traducerii corecte
Traducerea corectă a lui proskyneo implică redarea celor două nuanțe diferite ale cuvântului. Dar pe baza căror criterii poate stabilii traducătorul dacă trebuie să traducă proskyneo, prin închinare sau prin „a se postra, a se pleca ,a aduce omagiu”?
În primul rând trebuie să recunoaștem că a traduce proskyneo prin „a se pleca” sau „a se postra” nu este greșit niciodată atunci când este descrisă acțiunea fizică. Dacă o astfel de acțiune este motivată de reverența față de Dumnezeu sau o divinitate,redarea prin ‘închinare ‘a cuvântului este corectă. Dar chiar și în acest caz traducerea prin ‘a se pleca’ nu este nepotrivită. Diferența dintre închinare și o simplă plecăciune o constituie înclinația minții și a inimii persoanei care realizează această acțiune. Nu este greu să distingem între închinare și respect,prosternare și omagiu. Distincția se face pe baza faptului că persoana care se închină îl recunoaște ca Dumnezeu sau ca Dumnezei pe cel căruia ,sau celor cărora, i se închină.
În cazul în care obiectul verbului proskyneo este Dumnezeu ,este potrivită traducerea lui prin ‘închinare ‘. Anumite versete pot fi traduse și prin ‘a se pleca înaintea lui Dumnezeu'(Gen 24:26), dar sensul este în mod sigur acela de închinare, deoarece nu ar mai putea fi alt motiv rațional de a se prosterna înaintea lui Dumnezeu,decât acela de a i se aduce închinare.
În cazul în care obiectul verbului este un idol, o imagine, un dumnezeu fals, cum ar fi Satan, demonii sau fiara din Revelația, din nou traducerea prin ‘închinare ‘ este potrivită, deoarece cel care îi aduce închinare îi atribuie, în mod greșit, celui care îi aduce închinare, calitățile lui Dumnezeu. Și în acest caz redări precum „a se pleca”,”a se prosterna” ar putea fi utilizate. Dar toți acești dumnezei menționați în această categorie sunt falși. Ei sunt dumnezei falși deoarece oamenii le aduc închinare. Acest lucru îi face dumnezei. Respectul și onoarea le sunt aduse exclusiv de cei care le slujesc, deoarece dumnezeii falși nu ar fi respectați și onorați de alte persoane, ci exclusiv numai de închinătorii lor.
În cazul în care obiectul verbului este un om sau un înger, este posibilă orice nuanță a cuvântului, dar alegerea traducerii potrivite se face în funcție de stabilirea motivelor celui care aduce actul de prosternare. În Gen 23:7, în LXX, gestul pare a indica o politețe accentuată. În 1 Regi 1:23 găsim acțiunea unui supus loial față de regele său, un gest de supunere și respect, dar în mod sigur nu închinare.În Matei 18:26 ar fi greșit să fie tradus proskyneo prin ‘închinare ‘,deoarece sclavul nu îl consideră Dumnezeu pe stăpânul său, ci a apelat la mila lui.
În anumite cazuri oamenii pot ajunge să se închine altor oameni. Închinarea la împărat era larg răspândită în lumea romană. A încercat Corneliu să i se închine lui Petru?(Fapte 10:25). Datorită contextului acest lucru este puțin probabil, deoarece Corneliu era un om cu frică de Dumnezeu și de aceea TLN redă acest verset astfel :”a căzut la picioarele lui şi s-a plecat până la pământ.”
Cele cincisprezece cazuri în care apare proskyneo în legătură cu Isus Cristos
În primul rând trebuie să recunoaștem că a traduce proskyneo prin „a se pleca” sau „a se postra” nu este greșit niciodată atunci când este descrisă acțiunea fizică. Dacă o astfel de acțiune este motivată de reverența față de Dumnezeu sau o divinitate,redarea prin ‘închinare ‘a cuvântului este corectă. Dar chiar și în acest caz traducerea prin ‘a se pleca’ nu este nepotrivită. Diferența dintre închinare și o simplă plecăciune o constituie înclinația minții și a inimii persoanei care realizează această acțiune. Nu este greu să distingem între închinare și respect,prosternare și omagiu. Distincția se face pe baza faptului că persoana care se închină îl recunoaște ca Dumnezeu sau ca Dumnezei pe cel căruia ,sau celor cărora, i se închină.
În cazul în care obiectul verbului proskyneo este Dumnezeu ,este potrivită traducerea lui prin ‘închinare ‘. Anumite versete pot fi traduse și prin ‘a se pleca înaintea lui Dumnezeu'(Gen 24:26), dar sensul este în mod sigur acela de închinare, deoarece nu ar mai putea fi alt motiv rațional de a se prosterna înaintea lui Dumnezeu,decât acela de a i se aduce închinare.
În cazul în care obiectul verbului este un idol, o imagine, un dumnezeu fals, cum ar fi Satan, demonii sau fiara din Revelația, din nou traducerea prin ‘închinare ‘ este potrivită, deoarece cel care îi aduce închinare îi atribuie, în mod greșit, celui care îi aduce închinare, calitățile lui Dumnezeu. Și în acest caz redări precum „a se pleca”,”a se prosterna” ar putea fi utilizate. Dar toți acești dumnezei menționați în această categorie sunt falși. Ei sunt dumnezei falși deoarece oamenii le aduc închinare. Acest lucru îi face dumnezei. Respectul și onoarea le sunt aduse exclusiv de cei care le slujesc, deoarece dumnezeii falși nu ar fi respectați și onorați de alte persoane, ci exclusiv numai de închinătorii lor.
În cazul în care obiectul verbului este un om sau un înger, este posibilă orice nuanță a cuvântului, dar alegerea traducerii potrivite se face în funcție de stabilirea motivelor celui care aduce actul de prosternare. În Gen 23:7, în LXX, gestul pare a indica o politețe accentuată. În 1 Regi 1:23 găsim acțiunea unui supus loial față de regele său, un gest de supunere și respect, dar în mod sigur nu închinare.În Matei 18:26 ar fi greșit să fie tradus proskyneo prin ‘închinare ‘,deoarece sclavul nu îl consideră Dumnezeu pe stăpânul său, ci a apelat la mila lui.
În anumite cazuri oamenii pot ajunge să se închine altor oameni. Închinarea la împărat era larg răspândită în lumea romană. A încercat Corneliu să i se închine lui Petru?(Fapte 10:25). Datorită contextului acest lucru este puțin probabil, deoarece Corneliu era un om cu frică de Dumnezeu și de aceea TLN redă acest verset astfel :”a căzut la picioarele lui şi s-a plecat până la pământ.”
Cele cincisprezece cazuri în care apare proskyneo în legătură cu Isus Cristos
Principiile menționate până acum sunt suficiente pentru a ne ajuta să înțelegem cum ar trebui tradus proskyneo atunci când se referă la Isus Cristos.
Trei dintre ocaziile în care proskyneo este folosit cu referire la Isus,sunt în legătură cu nașterea sa.Biblia ne spune că magii au venit în vizită la Isus ca”să ne plecăm înaintea lui” și că Irod a dorit să facă același lucru (Matei 2:2,8,11). Credeau astrologii că Isus era fiul lui Dumnezeu?Dar Irod? Tot ceea ce știau era că Isus era numit „regele iudeilor” (Mat 2:2). Am putut observa deja că era un obicei ca oamenii să se prosterneze înaintea regilor. Nimic din aceste versete nu indică că traducerea lui proskyneo prin ‘închinare ‘ ar fi potrivită. Magii nu i s-au adresat lui Isus că fiind „fiul lui Dumnezeu” sau mai mult cu titlul de Dumnezeu.
Mulți oameni s-au apropiat de Isus și s-au plecat înaintea lui, în timpul ministerului său pământesc. Matei 8:2 relatează cum un lepros ‘s-a plecat înaintea lui’ și a cerut să fie vindecat. Acesta ‘l-a implorat şi chiar a căzut în genunchi'(Marcu 1:40). Nimic din acest verset nu indică că leprosul ar fi crezut că Isus este Dumnezeu. Îl implora pe Isus să îi facă o favoare, în același fel cum sclavul din ilustrarea lui Isus s-a plecat în fața stăpânului său pentru a cere o favoare.
Matei 9:18 ne spune că Iair „s-a plecat înaintea lui” Isus.Din nou relatarea paralelă din Luca 8:41 ne oferă sinonimul :”a căzut la picioarele lui Isus „. Acestea sunt acțiunile unui om care solicita o favoare mare. Nimic din acest verset nu indică spre un act de închinare. În această categorie o putem încadra și pe femeia feniciană din Matei 15:25. Ea l-a implorat pe Isus să îi vindece fiica demonizată. În aceeași situație s-au aflat și mama fiilor lui Zebedei ,care i-a cerut o favoare lui Isus (Matei 20:20) și un om din care Isus a expulzat demonii (Marcu 5:6).
Trei dintre ocaziile în care proskyneo este folosit cu referire la Isus,sunt în legătură cu nașterea sa.Biblia ne spune că magii au venit în vizită la Isus ca”să ne plecăm înaintea lui” și că Irod a dorit să facă același lucru (Matei 2:2,8,11). Credeau astrologii că Isus era fiul lui Dumnezeu?Dar Irod? Tot ceea ce știau era că Isus era numit „regele iudeilor” (Mat 2:2). Am putut observa deja că era un obicei ca oamenii să se prosterneze înaintea regilor. Nimic din aceste versete nu indică că traducerea lui proskyneo prin ‘închinare ‘ ar fi potrivită. Magii nu i s-au adresat lui Isus că fiind „fiul lui Dumnezeu” sau mai mult cu titlul de Dumnezeu.
Mulți oameni s-au apropiat de Isus și s-au plecat înaintea lui, în timpul ministerului său pământesc. Matei 8:2 relatează cum un lepros ‘s-a plecat înaintea lui’ și a cerut să fie vindecat. Acesta ‘l-a implorat şi chiar a căzut în genunchi'(Marcu 1:40). Nimic din acest verset nu indică că leprosul ar fi crezut că Isus este Dumnezeu. Îl implora pe Isus să îi facă o favoare, în același fel cum sclavul din ilustrarea lui Isus s-a plecat în fața stăpânului său pentru a cere o favoare.
Matei 9:18 ne spune că Iair „s-a plecat înaintea lui” Isus.Din nou relatarea paralelă din Luca 8:41 ne oferă sinonimul :”a căzut la picioarele lui Isus „. Acestea sunt acțiunile unui om care solicita o favoare mare. Nimic din acest verset nu indică spre un act de închinare. În această categorie o putem încadra și pe femeia feniciană din Matei 15:25. Ea l-a implorat pe Isus să îi vindece fiica demonizată. În aceeași situație s-au aflat și mama fiilor lui Zebedei ,care i-a cerut o favoare lui Isus (Matei 20:20) și un om din care Isus a expulzat demonii (Marcu 5:6).
Marcu 15:19 ne spune că soldații romani „îngenunchind, se plecau înaintea lui”. Nu cred că cineva ar insista că era vorba de un act de închinare. Soldații romani credeau că Isus a fost judecat deoarece era „regele iudeilor”. Așa după cum am observat, comportamentul normal era acela de a se prosterna înaintea unui rege. Soldații își băteau joc de pretenția lui Isus de a fi rege, plecându-se cu cinism în fața lui Isus.
În relatările de mai sus nu avem nici un motiv să tragem concluzia că aceste persoane i s-au închinat lui Isus. Ei pur și simplu au căzut la picioarele lui Isus, așa după cum o cerea obiceiul din acele timpuri. Majoritatea dintre aceste persoane nu erau urmași ai lui Cristos. Dar ce putem spune despre acele versete în care discipolii lui Isus s-au plecat înaintea lui, înainte și după învierea sa?Dovedesc aceste acte că Isus a primit închinare?
Matei 14:33 ne spune că discipolii lui Isus ‘s-au plecat înaintea lui’ după ce Isus a liniștit o furtuna. Ioan 9:38 relatează despre un orb care după ce a fost vindecat de Isus, a manifestat credință în el ‘si s-a plecat înaintea lui’. Matei 28:9 spune că femeile care l-au văzut pe înviatul Isus ‘s-au plecat înaintea lui’,iar Luca 24:52 spune același lucru despre unii dintre discipolii lui Isus.
În relatările de mai sus nu avem nici un motiv să tragem concluzia că aceste persoane i s-au închinat lui Isus. Ei pur și simplu au căzut la picioarele lui Isus, așa după cum o cerea obiceiul din acele timpuri. Majoritatea dintre aceste persoane nu erau urmași ai lui Cristos. Dar ce putem spune despre acele versete în care discipolii lui Isus s-au plecat înaintea lui, înainte și după învierea sa?Dovedesc aceste acte că Isus a primit închinare?
Matei 14:33 ne spune că discipolii lui Isus ‘s-au plecat înaintea lui’ după ce Isus a liniștit o furtuna. Ioan 9:38 relatează despre un orb care după ce a fost vindecat de Isus, a manifestat credință în el ‘si s-a plecat înaintea lui’. Matei 28:9 spune că femeile care l-au văzut pe înviatul Isus ‘s-au plecat înaintea lui’,iar Luca 24:52 spune același lucru despre unii dintre discipolii lui Isus.
Este corectă redarea din TLN prin ‘s-au plecat’ sau cea din BC care spune ‘s-au închinat’?
Să ne amintim că „a se pleca” are sens mai generic, decât „a se închina”. A se pleca sau postra indică un act specific, care în anumite circumstanțe ar putea implica închinare,dar nu tot timpul. Dacă putem justifica că discipolii lui Cristos credeau că Isus este Dumnezeu,atunci este justificată traducerea prin „închinare”. Dacă nu putem face acest lucru, este mai bine să rămânem la termeni precum „a se pleca,a se prosterna”, sau termeni similari acestora. Deoarece este descris actul fizic de a se prosterna, redarea prin „s-au plecat” este corectă și justificată fie că discipolii credeau că Isus este Dumnezeu, fie că nu credeau acest lucru, în timp ce termenul închinare este corect numai dacă discipolii credeau că Isus este Dumnezeu. Traducerea lumii noi nu poate fi învinuită, în mod justificat, deoarece a tradus corect proskyneo în aceste versete.
Credeau primii creștini că Isus este Dumnezeu?
Acesta este subiectul unei alte analize, dar este interesantă remarca făcută de profesorul Jason BeDuhn privitoare la versetul din Matei 28:17:” când l-au văzut, s-au plecat înaintea lui, însă unii s-au îndoit”(TLN). Biblia Cornilescu redă astfel Matei 28:17 :”Când L-au văzut ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit.” Poate o persoană să se închine și în același timp să se îndoiască? După cum am putut vedea mai sus sensul restrâns de a reda proskyneo, prin închinare, este posibil numai dacă putem demonstra că discipolii credeau că Isus este Dumnezeu. Versetul din Matei 28:17 indică spre faptul că unii discipoli aveau îndoieli cu privire la faptul că după înviere, cel care a apărut în fața lor era Isus. Așadar în aceste condiții este greu de justificat traducerea lui proskyneo prin „închinare”, așa cum apare în Biblia Cornilescu.
Concluzia la care a ajuns profesorul BeDuhn este următoarea: „Sunt pasaje în care mulți traducători au interpretat gestul la care se face referire prin termenul grecesc proskuneo (sau proskyneo) ca având semnificația de „închinare”. Ei au substituit astfel traducerea, cu interpretarea lor” (Truth in Traslation-Accuracy and Bias in English Translations of The New Testament ,pagina 47).
Concluzia la care a ajuns profesorul BeDuhn este următoarea: „Sunt pasaje în care mulți traducători au interpretat gestul la care se face referire prin termenul grecesc proskuneo (sau proskyneo) ca având semnificația de „închinare”. Ei au substituit astfel traducerea, cu interpretarea lor” (Truth in Traslation-Accuracy and Bias in English Translations of The New Testament ,pagina 47).
Dar nu dovedește Evrei 1:6 că Isus a primit închinare și că ar fi Dumnezeu Atotputernic?
Nu, deoarece în acest verset Iehova este cel care le poruncește îngerilor să îi recunoască lui Isus poziția superioară lor, poziție la care Isus a fost ridicat de Tatăl și Dumnezeul lui, Iehova .(Evrei 1:1-3;Ioan 13:1,3;20:17). În același fel cum Revelația 3:9 nu dovedește că unii continuatori ai lui Isus au devenit Dumnezei, deoarece Isus evidențiază poziția de autoritate pe care Isus le-a acordat-o unor continuatori umani ai lui,prin folosirea cuvântului proskyneo, nici Evrei 1:6 nu dovedește că Isus ar fi egal cu Iehova, cel care i-a permis lui Isus să aibă o poziție superioară îngerilor în calitate de „moștenitor”, sau fiul cel mai mare al Creatorului .
Isaia 45:14 indică același lucru: slujitorii umani ai lui Dumnezeu primesc „închinare „(BC în ebraică shachar, în Septuaginta greacă, proskyneo), sau onoare, în calitate de reprezentanți ai lui Dumnezeu.
1 Cronici 29:20 ne spune că evreii „s-au plecat și s-au închinat înaintea Domnului și înaintea împăratului.”(BC) Cu siguranță nu putem interpreta acest verset ca pe o dovadă că „David este Dumnezeu, deoarece a primit închinare, la fel ca și Iehova „! Singura interpretare corectă este aceea că David a primit onoare în calitate de: 1)reprezentant al lui Iehova și 2) datorită poziției sale de autoritate superioară ,față de evrei. Sunt aceleași motive pentru care Iehova le poruncește îngerilor să îi aducă onoare lui Isus în Evrei 1:6: deoarece Isus este reprezentantul lui Iehova și are o poziție superioară îngerilor, în calitate de moștenitor, întâi creat, al Tatălui.
Isaia 45:14 indică același lucru: slujitorii umani ai lui Dumnezeu primesc „închinare „(BC în ebraică shachar, în Septuaginta greacă, proskyneo), sau onoare, în calitate de reprezentanți ai lui Dumnezeu.
1 Cronici 29:20 ne spune că evreii „s-au plecat și s-au închinat înaintea Domnului și înaintea împăratului.”(BC) Cu siguranță nu putem interpreta acest verset ca pe o dovadă că „David este Dumnezeu, deoarece a primit închinare, la fel ca și Iehova „! Singura interpretare corectă este aceea că David a primit onoare în calitate de: 1)reprezentant al lui Iehova și 2) datorită poziției sale de autoritate superioară ,față de evrei. Sunt aceleași motive pentru care Iehova le poruncește îngerilor să îi aducă onoare lui Isus în Evrei 1:6: deoarece Isus este reprezentantul lui Iehova și are o poziție superioară îngerilor, în calitate de moștenitor, întâi creat, al Tatălui.
Rezumatul argumentelor1)Lexicoanele.
Toate lexicoanele demne de încredere conțin două semnificații pentru cuvântul proskyneo: unul este acela de „închinare” și altul acela de „a se pleca, a se prosterna”.
2)Utilizarea în Scripturi
2)Utilizarea în Scripturi
Este clar din numeroasele ocurențe în NT și Septuaginta că verbul este utilizat în mod frecvent fără a avea vreo semnificație religioasă, pentru a transmite respect, supunere și umilință.
3)Diferite traduceri ale Bibliei uneori nu traduc proskyneo prin închinare, cu referire la Isus. De exemplu: New English Bible, Jerusalem Bible și New American Bible.
Cine dovedește că are idei preconcepute: Comitetul Traducerii Lumii Noi sau criticii acestui comitet?
Să îi permitem profesorul Jason BeDuhn, să răspundă la această întrebare:
„Examinând această chestiune ,am putut observa cum ideile teologice părtinitoare au fost cele care au influențat alegerile făcute de toate traducerile, cu excepția NAB și a NW. Sunt pasaje în care mulți traducători au interpretat gesturile transmise de termenul grecesc proskyneo ca având semnificația de „închinare”.Ei au substituit procesul de traducere cu această interpretare. … Se pare că traducătorii simt necesitatea de a oferi sprijin în Noul Testament pentru ideea că Isus era recunoscut ca fiind Dumnezeu. Dar existența unei astfel de idei nu poate fi sprijinită prin traducerea selectivă a unui cuvânt, într-un anumit fel, când se referă la Isus și traducerea diferită a aceluiași cuvânt, când se referă la altă persoană . … Când observăm cum aceiași traducători au ales să traducă prin „închinare,” când gestul de a se pleca este făcut în fața lui Isus, de alte persoane și au ales un cuvânt englezesc diferit, atunci când același gest este redat prin termenul grecesc, dar gestul de a se pleca nu este făcut în fața lui Isus … incoerența lor dezvăluie o traducere părtinitoare .”-Truth in Traslation-Accuracy and Bias in English Translations of the New Testament,pagina 47.
Așadar argumentul circular al trinitarianului Bowman, după care „Isus este Dumnezeu deoarece a primit închinare” și „a primit închinare deoarece este Dumnezeu” , este lipsit de credibilitate și de o bază logică și biblică autentică.
3)Diferite traduceri ale Bibliei uneori nu traduc proskyneo prin închinare, cu referire la Isus. De exemplu: New English Bible, Jerusalem Bible și New American Bible.
Cine dovedește că are idei preconcepute: Comitetul Traducerii Lumii Noi sau criticii acestui comitet?
Să îi permitem profesorul Jason BeDuhn, să răspundă la această întrebare:
„Examinând această chestiune ,am putut observa cum ideile teologice părtinitoare au fost cele care au influențat alegerile făcute de toate traducerile, cu excepția NAB și a NW. Sunt pasaje în care mulți traducători au interpretat gesturile transmise de termenul grecesc proskyneo ca având semnificația de „închinare”.Ei au substituit procesul de traducere cu această interpretare. … Se pare că traducătorii simt necesitatea de a oferi sprijin în Noul Testament pentru ideea că Isus era recunoscut ca fiind Dumnezeu. Dar existența unei astfel de idei nu poate fi sprijinită prin traducerea selectivă a unui cuvânt, într-un anumit fel, când se referă la Isus și traducerea diferită a aceluiași cuvânt, când se referă la altă persoană . … Când observăm cum aceiași traducători au ales să traducă prin „închinare,” când gestul de a se pleca este făcut în fața lui Isus, de alte persoane și au ales un cuvânt englezesc diferit, atunci când același gest este redat prin termenul grecesc, dar gestul de a se pleca nu este făcut în fața lui Isus … incoerența lor dezvăluie o traducere părtinitoare .”-Truth in Traslation-Accuracy and Bias in English Translations of the New Testament,pagina 47.
Așadar argumentul circular al trinitarianului Bowman, după care „Isus este Dumnezeu deoarece a primit închinare” și „a primit închinare deoarece este Dumnezeu” , este lipsit de credibilitate și de o bază logică și biblică autentică.